Despre
- M. Of. nr. 229 din 3 aprilie 2015
- Legea nr. 61/2015
- Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
|
Legea nr. 189/2003 (M. Of. nr. 543 din 5 august 2009) | Legea nr. 61/2015 (M. Of. nr. 229 din 3 aprilie 2015) |
– modifică: art. 1 alin. (2) și (3), art. 2, art. 3 alin. (2) și (3), art. 5, art. 6 alin. (1) lit. a) și f), art. 6 alin. (3) lit. a), art. 7, art. 8 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 9 alin. (1) și (2), art. 10 denumirea marginală și alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 14 alin. (3), art. 15 , art. 17, art. 19, art. 21, art. 34, art. 35 alin. (2) și (3), art. 37 – introduce: art. 51, art. 71 – abrogă: capitolul V |
În M. Of. nr. 229 din 3 aprilie 2015, s-a publicat Legea nr. 61/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială (M. Of. nr. 543 din 5 august 2009).
Vă prezentăm, în continuare, modificările aduse Legii nr. 189/2003 prin Legea nr. 61/2005:
Art. 1 („Obiectul reglementării”) alin. (2) și (3) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 1 alin. (2) prevedea faptul că autoritățile judiciare române abilitate cu aplicarea respectivei legi erau Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și instanțele judecătorești.
Art. 1 alin. (3) stabilea faptul că dispozițiile respectivei legi reglementau condițiile în care se efectuau:
a) comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate;
b) obținerea de probe prin comisii rogatorii internaționale;
c) transmiterea/obținerea de informații asupra dreptului străin;
d) accesul la justiție al străinului.
Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (2) prevede: „Autoritățile române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiției și instanțele judecătorești”.
De asemenea, art. 1 alin. (3) prevede: „Dispozițiile prezentei legi reglementează condițiile în care se soluționează cererile de asistență judiciară internațională având ca obiect:
a) comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate;
b) obținerea de probe prin comisii rogatorii internaționale;
c) transmiterea/obținerea de informații asupra dreptului străin”.
Art. 2 („Domeniul aplicării”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 2 alin. (1) prevedea faptul că cererile de asistență judiciară internațională în materie civilă și comercială se efectuau potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale dreptului intern român.
De asemenea, art. 2 alin. (2) stabilea faptul că dispozițiile respectivei legi nu aduceau atingere prevederilor convențiilor bilaterale sau multilaterale la care România era sau urma să devină parte, completând situațiile nereglementate de acestea.
În sfârșit, art. 2 alin. (3) prevedea faptul că pentru statele cu care România nu avea legături convenționale asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială putea fi acordată în baza curtoaziei internaționale, sub rezerva principiului reciprocității; dovada acestuia se solicita Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, care stabilea prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Potrivit noii reglementări, art. 2 prevede: „(1) Cererile de asistență judiciară internațională în materie civilă și comercială formulate în domeniile reglementare de art. 1 alin. (3) [Dispozițiile prezentei legi reglementează condițiile în care se soluționează cererile de asistență judiciară internațională având ca obiect: a) comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate; b) obținerea de probe prin comisii rogatorii internaționale; c) transmiterea/obținerea de informații asupra dreptului străin] se soluționează potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale dreptului intern în materie.
(2) Dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor dreptului Uniunii Europene, convențiilor bilaterale sau multilaterale la care România este parte, completând situațiile nereglementate de acestea.
(3) Pentru statele cu care România nu are legături convenționale, asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaționale, sub rezerva principiului reciprocității; existența reciprocității de fapt se dovedește potrivit prevederilor art. 2.561 alin. (2) [Dispozițiile speciale prin care se cere condiția reciprocității în anumite materii rămân aplicabile. Îndeplinirea condiției reciprocității de fapt este prezumată până la dovada contrară care se stabilește de Ministerul Justiției, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe] din Codul civil”.
Art. 3 („Definiții”) alin. (2) și (3) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 3 alin. (2) prevedea faptul că actele judiciare erau cele care se emiteau pe parcursul soluționării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecată, citații, hotărâri, cereri privind căi de atac și alte asemenea comunicări.
De asemenea, art. 3 alin. (3) prevedea faptul că actele extrajudiciare erau cele care nu emanau de la instanțele judecătorești, însă puteau fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.
Potrivit noii reglementări, art. 3 alin. (2) prevede: „Actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial și a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziția instanței, precum: citații, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac și alte asemenea comunicări”.
De asemenea, art. 3 alin. (3) dispune: „Actele extrajudiciare sunt cele emise de notari publici sau executori judecătorești și pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial”.
Art. 5 „Rolul Ministerului Justiției” Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 5 avea ca denumire marginală „Rolul Justiției și Libertăților Cetățenești”. Art. 5 alin. (1) prevedea faptul că Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești era autoritatea centrală prin intermediul căreia autoritățile judiciare române efectuau comunicarea de acte în străinătate.
De asemenea, art. 5 alin. (2) dispunea faptul că la primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internațională, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești le puteau trimite, după caz, în funcție de existența și prevederile unei convenții internaționale:
a) prin poștă, direct destinatarului actului;
b) autorității centrale competente din statul solicitat; sau
c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
Potrivit noii reglementări, art. 5 are ca denumire marginală „Rolul Ministerului Justiției” și prevede următoarele: „(1) Ministerul Justiției este autoritatea centrală prin intermediul căreia autoritățile române solicitante efectuează comunicarea de acte în străinătate. După caz, autoritățile române solicitante sunt instanțele judecătorești, respectiv notarii publici, executorii judecătorești, precum și alte autorități care au, potrivit legii, atribuții în comunicarea actelor.
(2) După primirea cererii de asistență judiciară având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare și a documentelor anexate acesteia de la autoritatea română solicitantă, Ministerul Justiției efectuează controlul de regularitate internațională și, după caz, le transmite, în funcție de existența și prevederile unei convenții internaționale:
a) autorității centrale din statul solicitat; sau
b) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe sau
c) prin poștă, direct destinatarului actului”.
Art. 51 („Controlul de regularitate internațională”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
După art. 5 se introduce un nou articol, art. 51.
Potrivit noii reglementări, art. 51 prevede: „(1) Controlul de regularitate internațională constă în verificarea conformității cererii de asistență judiciară internațională și a actelor anexate acesteia cu dispozițiile convențiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declarațiile formulate de România în baza dispozițiilor unor convenții multilaterale.
(2) Ministerul Justiției efectuează controlul de regularitate internațională prevăzut la alin. (1), pentru a verifica dacă:
a) între România și statul solicitat există norme convenționale ori reciprocitate în domeniul asistenței judiciare internaționale și dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;
b) la cererea de asistență judiciară internațională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcție de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura și parafa instanței;
c) actele anexate cererii sunt însoțite de traduceri, conform prevederilor art. 7.
(3) În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor de regularitate internațională prevăzute la alin. (2), Ministerul Justiției restituie, motivat, cererea și actele anexate acesteia”.
Art. 6 alin. (1) lit. a) și f) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 6 alin. (1) lit. a) prevedea faptul că cererea de asistență judiciară internațională referitoare la comunicarea de acte cuprindea și denumirea autorității judiciare de la care a emanat actul ce urma a fi transmis.
(…)
De asemenea, art. 6 alin. (1) lit. f) prevedea faptul că cererea de asistență judiciară internațională referitoare la comunicarea de acte cuprindea și indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară.
Potrivit noii reglementări, art. 6 alin. (1) lit. a) prevede faptul că cererea de asistență judiciară internațională referitoare la comunicarea de acte cuprinde și „denumirea autorității solicitante”.
(…)
De asemenea, art. 6 alin. (1) lit. f) prevede faptul că cererea de asistență judiciară internațională referitoare la comunicarea de acte cuprinde și „indicarea termenului fixat de autoritatea solicitantă”.
Art. 6 alin. (3) lit. a) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 6 alin. (3) prevedea faptul că la cerere se anexa și formularul de dovadă a comunicării, care cuprindea și denumirea autorității judiciare solicitante.
Potrivit noii reglementări, art. 6 alin. (3), lit. a) prevede faptul că la cerere se va anexa și formularul de dovadă a comunicării, care cuprinde și „ denumirea autorității solicitante”.
Art. 7 („Traducerea cererii și a documentelor-anexă”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 7 prevedea faptul că, dacă prin convenții internaționale nu se prevedea altfel, cererea și documentele-anexă erau traduse în limba statului solicitat, astfel:
a) cererea de asistență judiciară internațională – prin grija Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești;
b) documentele-anexă – prin grija autorităților judiciare române și pe cheltuiala părților interesate, în afară de cazurile în care părțile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare;
c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul și mențiunile tipărite în limbile franceză, engleză și germană, prin grija Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Potrivit noii reglementări, art. 7 prevede: „Dacă prin convenții internaționale nu se prevede altfel, cererea și documentele-anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:
a) cererea de asistență judiciară internațională – prin grija Ministerului Justiției;
b) documentele anexate cererii – prin grija autorității solicitante române și pe cheltuiala părților interesate, în afară de cazurile în care părților li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanța română sub forma suportării cheltuielilor de traducere;
c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul și mențiunile tipărite în limbile franceză, engleză și germană, prin grija Ministerului Justiției”.
Art. 71 („Deblocarea cererii de asistență judiciară”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
După art. 7 se introduce un nou articol, art. 71.
Potrivit noii reglementări, art. 71 prevede: „(1) Autoritatea solicitantă română urmărește stadiul de soluționare al cererii de asistență judiciară internațională având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unei persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reședința sau sediul în străinătate.
(2) În situația în care autoritatea solicitantă nu primește rezultatul cererii de asistență judiciară internațională înaintea termenului indicat în cerere, aceasta poate solicita Ministerului Justiției, în calitate de autoritate centrală, să întreprindă demersuri pe lângă autoritatea solicitată străină în vederea deblocării soluționării cererii de asistență judiciară internațională.
(3) Ministerul Justiției va întreprinde demersurile necesare în vederea deblocării cererii de asistență judiciară numai la solicitarea expresă a autorității române solicitante”.
Art. 8 („Dovada comunicării”) alin. (1) lit. b) și alin. (2) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 8 alin. (1) lit. b) prevedea faptul că dovada comunicării de acte în străinătate se făcea (…) la comunicarea prin intermediul autorității centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat – cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3).
De asemenea, art. 8 alin. (2) prevedea faptul că, în cazul în care destinatarul refuza primirea actelor sau nu locuia la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se făcea cu cel puțin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen putea fi redus la 20 de zile.
Potrivit noii reglementări, art. 8 alin. (1) lit. b) prevede faptul că dovada comunicării de acte în străinătate se face „(…) la comunicarea prin intermediul autorității centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat – cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3) sau cu formularul propriu al autorității solicitate, după caz”.
De asemenea, art. 8 alin. (2) prevede: „În cazul în care destinatarul nu locuiește la adresa indicată de reclamant, după primirea din străinătate a documentelor ce atestă această situație, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din Codul de procedură civilă, dacă prin convenții sau tratate internaționale la care România este parte nu se prevede altfel”.
Art. 9 („Rolul Ministerului Justiției”) alin. (1) și (2) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 9 alin. (1) prevedea faptul că Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești era autoritatea centrală desemnată să primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorități competente și destinate unor persoane fizice sau juridice române.
De asemenea, art. 9 alin. (2) stabilea faptul că Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești trimitea cererea și documentele-anexă judecătoriei în a cărei rază teritorială locuia sau își avea sediul destinatarul.
Potrivit noii reglementări, art. 9 alin. (1) prevede: „Ministerul Justiției este autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistență judiciară formulate de autorități străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reședința sau, după caz, cu sediul în România”.
De asemenea, art. 9 alin. (2) prevede: „Ministerul Justiției va trimite cererea de asistență judiciară și documentele anexate acesteia judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are reședința ori sediul destinatarul”.
Art. 10 („Rolul instanței judecătorești”) denumirea marginală și alin. (1) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 10 avea ca denumire marginală: „Rolul judecătoriei”.
De asemenea, art. 10 alin. (1) prevedea faptul că judecătoria română solicitată efectua comunicarea actelor conform normelor de procedură din dreptul intern român, dacă prin respectiva lege nu se prevedea altfel.
Potrivit noii reglementări, art. 10 are ca denumire marginală „Rolul instanței judecătorești”
De asemenea, art. 10 alin. (1) prevede: „Judecătoria română solicitată va lua de îndată măsurile necesare în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor conform normelor din Codul de procedură civilă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel”.
Art. 11 („Refuzul executării cererii”) alin. (1) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 11 alin. (1) prevedea faptul că cererea de comunicare de acte putea fi refuzată de către autoritățile judiciare române numai în căzul în care se apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranității sau siguranței naționale.
Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (1) prevede: „Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către instanțele judecătorești numai în cazul în care se aprecia că executarea acesteia ar fi adus atingere suveranității sau siguranței naționale”.
