Despre
- M. Of. nr. 484 din 2 iulie 2015
- Legea nr. 181/2015
- Modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
| Legea nr. 504/2002 (M. Of. nr. 534 din 22 iulie 2002; cu modif. ult.) | Legea nr. 181/2015 (M. Of. nr. 484 din 2 iulie 2015) | – modifică: art. 291 alin. (1)-(4), art. 51 alin. (1) |
În M. Of. nr. 484 din 2 iulie 2015, s-a publicat Legea nr. 181/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 25/2013 pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 (M. Of. nr. 208 din 12 aprilie 2013).
Legea nr. 181/2015 modifică, în mod indirect, Legea nr. 504/2002 (M. Of. nr. 534 din 22 iulie 2002; cu modif. ult.). Vă prezentăm, în continuare, respectiva modificare.
Art. 291 alin. (1)-(4) Legea nr. 504/2002 (modificată prin Legea nr. 181/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 291 alin. (1) prevedea faptul că orice achiziționare de spațiu publicitar televizat nu poate fi făcută de un intermediar decât în numele și pe seama beneficiarului final al publicității televizate.
De asemenea, la cel de-al doilea alineat dispunea faptul că orice oferte de preț pentru achiziționarea publicității televizate, prezentate de intermediarii prevăzuți la alin. (1) beneficiarilor finali ai publicității televizate, erau fi în mod obligatoriu confirmate în prealabil în scris cu radiodifuzorul. În scopul obținerii acestei confirmări, intermediarii prezentau radiodifuzorilor mandatele scrise acordate de beneficiarii finali ai publicității televizate pentru care solicită ofertele de preț.
În continuare, prevedea faptul că obiectul achiziționării prevăzute la alin. (1) era plătit direct de către beneficiarul final al publicității televizate radiodifuzorului, în baza facturii ce va fi emisă de radiodifuzor către beneficiarul final al publicității televizate. Orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestuia, acordat de către radiodifuzor, trebuia să figureze pe factura emisă beneficiarului final al publicității televizate.
În sfârșit, la alin. (4) prevedea faptul că intermediarii prevăzuți la alin. (1) nu puteau să primească altă plată sau contraprestație decât cea care le este plătită de către beneficiarul final al publicității televizate în vederea remunerării serviciilor prestate și nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului.
Potrivit noii reglementări, art. 291 alin. (1)-(4) prevăd: „(1) Achiziționarea de spațiu publicitar televizat de către beneficiar se poate face fie direct de la radiodifuzor, fie printr-un intermediar (agenție sau regie).
(2) În cazul în care achiziționarea spațiului publicitar televizat se face printr-un intermediar, contractele vor fi tripartite, la cererea oricăreia dintre părți.
(3) În ambele cazuri prevăzute la alin. (1), radiodifuzorul va emite către beneficiarul publicității televizate sau, după caz, către intermediar facturi aferente achiziționării de spațiu publicitar televizat, în care va fi evidențiat orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestuia, acordat de către radiodifuzor, conform contractului.
(4) În cazul contractelor derulate prin intermediar, acesta va emite facturi aferente serviciilor de intermediere corespunzătoare prevederilor contractului. Intermediarii nu pot primi altă plată sau contraprestație decât cea pentru remunerarea serviciilor prestate și nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului”.
Art. 51 alin. (1) Legea nr. 504/2002 (modificată prin Legea nr. 181/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 51 alin. (1) prevedea faptul că procedura și condițiile de eliberare și modificare a licenței audiovizuale se stabilea prin decizie a Consiliului. Solicitanții aveau obligația să depună declarații notariale, emise la momentul solicitării licenței audiovizuale, prin care societatea comercială care solicită acordarea licenței, precum și fiecare asociat sau acționar care deține o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei societăți titulare de licență audiovizuală declară pe propria răspundere dacă este investitor sau acționar direct ori indirect la alte societăți comerciale de comunicație audiovizuală, cu precizarea procentului deținut din capitalul social al acestora, precum și să depună certificate fiscale din care să rezulte că, la data solicitării licenței audiovizuale, societatea care solicită acordarea licenței nu înregistra obligații restante la bugetul de stat.
Potrivit noii reglementări, art. 51 alin. (1) prevede: „Procedura și condițiile de eliberare și modificare a licenței audiovizuale se stabilesc prin decizie a Consiliului. Solicitanții au obligația să depună declarații notariale, emise la momentul solicitării sau modificării licenței audiovizuale, prin care societatea comercială care solicită acordarea sau modificarea licenței, precum și fiecare asociat sau acționar care deține o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei societăți titulare de licență audiovizuală declară pe propria răspundere dacă este investitor sau acționar direct ori indirect la alte societăți comerciale de comunicație audiovizuală, cu precizarea procentului deținut din capitalul social al acestora, precum și să depună certificate fiscale din care să rezulte că, la data solicitării licenței audiovizuale, societatea care solicită acordarea sau modificarea licenței nu înregistrează obligații restante la bugetul de stat”.
ISTORIC
| Act modificat | Acte modificatoare |
| Legea nr. 504/2002 (M. Of. nr. 534 din 22 iulie 2002; cu modif. ult.) | Legea nr. 402/2003 (M. Of. nr. 709 din 10 octombrie 2003) |
| O.U.G. nr. 123/2005 (M. Of. nr. 843 din 19 septembrie 2005) | |
| O.U.G. nr. 3/2006 (M. Of. nr. 133 din 13 februarie 2006) | |
| Legea nr .197/2006 (M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006) | |
| Legea nr. 364/2007 (M. Of. nr. 898 din 28 decembrie 2007) | |
| Legea nr. 116/2008 (M. Of. nr. 384 din 21 mai 2008) | |
| O.U.G. nr. 181/2008 (M. Of. nr. 809 din 3 decembrie 2008) | |
| Legea-cadru nr. 330/2009 (M. Of. nr. 762 din 9 noiembrie 2009) | |
| Legea nr. 333/2009 (M. Of. nr. 790 din 19 noiembrie 2009) | |
| O.U.G. nr. 19/2011 (M. Of. nr. 146 din 28 februarie 2011) | |
| Legea nr. 67/2013 (M. Of. nr. 176 din 1 aprilie 2013) | |
| O.U.G. nr. 25/2013 (M. Of. nr. 208 din 12 aprilie 2013) | |
| Legea nr. 187/2012 (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012) | |
| Legea nr. 95/2014 (M. Of. nr. 500 din 4 iulie 2014) | |
| Legea nr. 103/2014 (M. Of. nr. 518 din 11 iulie 2014) | |
| O.U.G. nr. 18/2015 (M. Of. nr. 423 din 15 iunie 2015) | |
| Legea nr. 181/2015 (M. Of. nr. 484 din 2 iulie 2015) |
