Despre
- M. Of. nr. 445 din 22 iunie 2015
- Legea nr. 154/2015
- Protecția maternității la locurile de muncă
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
| O.U.G. nr. 96/2003 (M. Of. nr. 750 din 27 octombrie 2003; cu modif. ult.) | Legea nr. 154/2015 (M. Of. nr. 445 din 22 iunie 2015) | – introduce: art. 1 alin. (2), o mențiune – modifică: art. 2 lit. b) și g), art. 5 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (1) și (2), art. 9 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) și (2), art. 13, art. 14, art. 16, art. 19 alin. (3) și (4), art. 21 alin. (1) lit. d) și e), art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), titlul anexei nr. 1, anexa nr. 1 lit. A pct. 2 („Agenți biologici”), anexa nr. 1 lit. A pct. 3 lit. a) și b), anexa nr. 1 lit. B), titlul anexei nr. 2 – abrogă: art. 27 alin. (2) lit. b) |
În M. Of. nr. 445 din 22 iunie 2015, s-a publicat Legea nr. 154/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă (M. Of. nr. 750 din 27 octombrie 2003; cu modif. ult.).
Art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Noua reglementare
La art. 1, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (2).
Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (2) prevede: „Dispozițiile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 4, se aplică în întregime întregului domeniu la care se face referire la alin. (1), fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive și/sau speciale, incluse în respectiva ordonanță de urgență, ce asigură o mai bună protecție salariatelor cărora li se aplică prevederile respectivei ordonanțe de urgență”.
Art. 2 lit. b) și g) O.U.G. nr. 96/2003 modificată prin Legea nr. 154/2015
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 2 lit. b) prevedea faptul că locul de muncă era zona delimitată în spațiu, în funcție de specificul muncii, înzestrată cu mijloacele și cu materialele necesare muncii, în vederea realizării unei operații, lucrări sau pentru îndeplinirea unei activități de către unul ori mai mulți executanți, cu pregătirea și îndemânarea lor, în condiții tehnice, organizatorice și de protecție a muncii corespunzătoare, din care se obținea un venit în baza unui raport de muncă ori de serviciu cu un angajator;
De asemenea, art. 2 lit. g) dispunea: concediul postnatal obligatoriu era concediul de 42 de zile pe care salariata mamă avea obligația să îl efectueze după naștere, în cadrul concediului pentru sarcină și lăuzie cu durată totală de 126 de zile, de care beneficiau salariatele în condițiile legii.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 2 lit. b) are următorul conținut: „locul de muncă este zona delimitată în spațiu, în funcție de specificul muncii, înzestrată cu mijloacele și cu materialele necesare muncii, în vederea realizării unei operații, lucrări sau pentru îndeplinirea unei activități de către unul ori mai mulți executanți, cu pregătirea și îndemânarea lor, în condiții corespunzătoare tehnice, organizatorice și de securitate și sănătate în muncă, din care se obține un venit în baza unui raport de muncă ori de serviciu cu un angajator”.
De asemenea, art. 2 lit. g) prevede: „concediul de lăuzie obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mamă are obligația să îl efectueze după naștere, în cadrul concediului pentru sarcină și lăuzie cu durată totală de 126 de zile, de care beneficiază salariatele în condițiile legii”.
Art. 5 O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 5 alin. (1) stabilea faptul că pentru toate activitățile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenți, procedee și condiții de muncă, a căror listă era prevăzută în anexa nr. 1, angajatorul era obligat să evalueze anual, precum și la orice modificare a condițiilor de muncă natura, gradul și durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor și oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării.
De asemenea, la alineatul următor prevedea faptul că evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuau de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnau în rapoarte scrise.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 5 prevede: „(1) Pentru toate activitățile care pot prezenta un risc specific de expunere la agenți, procese sau condiții de muncă, a căror listă neexhaustivă este prezentată în anexa nr. 1, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul și durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) în întreprinderea și/sau unitatea respectivă și, ulterior, la orice modificare a condițiilor de muncă, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de protecție și prevenire prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, cu scopul de:
a) a evalua orice risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor și orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării, în sensul art. 2 lit. c)-e);
b) a decide ce măsuri trebuie luate.
(2) Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor, împreună cu toate măsurile care trebuie luate referitor la securitatea și sănătatea în muncă, se consemnează în rapoarte scrise”.
Art. 6 O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 6 alin. (1) prevedea faptul că angajatorii erau obligați ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii raportului, să înmâneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanților salariaților.
De asemenea, potrivit prevederilor alineatului următor, angajatorii informau în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care puteau fi supuse la locurile lor de muncă, precum și asupra drepturilor care decurg dinrespectiva ordonanță de urgență.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 6 prevede: „(1) Fără a aduce atingere art. 16 și 17 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, angajatorii sunt obligați ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii rapoartelor scrise prevăzute la art. 5 alin. (2), să înmâneze o copie a acestora reprezentanților salariaților cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor.
(2) Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi expuse la locurile lor de muncă, a măsurilor care trebuie luate referitor la securitatea și sănătatea în muncă, precum și asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanță de urgență”.
Art. 9 O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 9 prevedea faptul că în cazul în care o salariată se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) și desfășura la locul de muncă o activitate care prezenta riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, în sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul era obligat să îi modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă ori, dacă nu era posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 9 prevede: „(1) Fără a aduce atingere art. 6 și 7 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, în cazul în care rezultatele evaluării la care se face referire la art. 5 și 6 evidențiază un risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) sau o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru al salariatei în cauză, să fie evitată expunerea acesteia la riscurile evidențiate, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
(2) Dacă modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este posibilă ori nu poate fi realizată din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a o repartiza la alt post de lucru fără riscuri pentru sănătatea ori securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii ori a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale”.
Art. 10 alin. (1) și (2) O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 10 alin. (1) dispunea faptul că în cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu putea să îndeplinească obligația prevăzută la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) aveau dreptul la concediu de risc maternal, astfel:
a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);
b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la art. 2 lit. d) și e), în cazul în care nu solicită concediul și indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani.
Potrivit art. 10 alin. (2), Concediul de risc maternal se putea acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu putea depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care elibera un certificat medical în acest sens, dar nu putea fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, 10 alin. (1) și (2) prevăd: „(1) În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligația prevăzută la art. 9 alin. (2), salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:
a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);
b) după data revenirii din concediul de lăuzie obligatoriu, salariatele prevăzute la art. 2 lit. d) și e), în cazul în care nu solicită concediul și indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu dizabilități, până la 3 ani.
(2) Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare”.
Art. 13 O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 13 stabilea faptul că, în baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu putea îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, avea dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menținerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 13 stabilește: „În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menținerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementărilor legale”.
Art. 14 O.U.G. nr. 96/2003 (modificată prin Legea nr. 154/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 14 prevedea faptul că salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) și e) nu puteau fi obligate de către angajator să realizeze activități pentru care evaluarea a evidențiat riscul de expunere la agenți sau condiții de muncă prevăzute la lit. A și B din anexa nr. 2.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 14 prevede: „Pe lângă dispozițiile generale referitoare la securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor, în special cele referitoare la valorile-limită de expunere profesională, angajatorul trebuie să aibă în vedere și următoarele:
a) salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) nu pot fi obligate, în niciun caz, să realizeze activități pentru care evaluarea a evidențiat riscul de expunere la agenți sau condițiile de muncă prevăzute la lit. A din anexa nr. 2;
b) salariatele prevăzute la art. 2 lit. e) nu pot fi obligate, în niciun caz, să realizeze activități pentru care evaluarea a evidențiat riscul de expunere la agenți sau condițiile de muncă prevăzute la lit. B din anexa nr. 2;
c) în cazul în care o salariată care exercită o activitate interzisă în temeiul lit. a) sau b) rămâne însărcinată sau alăptează și își informează angajatorul cu privire la aceasta se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 9 și 10”.
