Solicitare în vederea obligării pârâtului la modificarea Planului de management și a Regulamentului în conformitate cu dispoziţiile legale și cu cerinţele reclamantei. Admiterea excepţiei nulităţii recursului şi anularea recursului declarat de recurentul-pârât

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. Adrian a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului:

– în principal, anularea în parte a anexelor 1 si 2 ale Ordinului nr. 1177/27 iunie 2016 privind aprobarea Planului de management si a Regulamentului sitului de importanţă comunitară x Râul Tur, ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0068 Lunca Inferioară a Turului, ariei naturale protejate de interes naţional VII.Râul Tur si a rezervaţiei naturale de interes judeţean Noroieni, publicat în Monitorul Oficial nr. 630/17.08.2016, în sensul înlăturării următoarelor obligaţii/măsuri/acţiuni/restricţii/prevederi:

Planul de management:

– interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiunile motorizate neelectrice în tot timpul anului pe toate apele Ariei si interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiuni fără motor sau cu motor electric în perioada 01.03-15.08., pe toate apele stătătoare ale Ariei, cu excepţia activităţilor de hrănire a peştilor, în amenajările piscicole (…)-măsură de management prevăzută la Punctul 1.3.2-Menţinerea/creşterea populaţiilor de păsări acvatice si îmbunătăţirea condiţiilor necesare pentru realizarea stării de conservare favorabile prin reglementarea activităţilor de pescuit si vânătoare (pagina 212).

– păstrarea stufărişului si păpurişului existent pe o suprafaţă de cel puţin 25 % din zonele cu producţie semiintesivă si tradiţională a amenajărilor piscicole-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menţinerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

– instituirea unui sistem de rotaţie în recoltarea stufului si papurei, prin păstrarea a cel puţin 25 % din suprafaţa acoperită cu stuf vechi din anul anterior. În acest sens, 75 % din suprafaţa stufărişului si păpurişului existent poate fi tăiat anual în perioada 01.09.-28.02.-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menţinerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1833 din 25 martie 2022)

Admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie. Împiedicarea intervenientei de a cunoaşte termenul de judecată. Respingerea contestaței în anulare

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2014, la data de 10.11.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând constatarea nulităţii absolute, pentru fraudă la lege, a certificatului de calitate de moştenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E. pe numele pârâtei B. şi al numitei F., autoarea pârâţilor C. şi D..

La data de 17 martie 2015, a fost completată cererea introductivă de instanţă, prin care reclamanta a solicitat şi constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, Calea x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 700 C. civ., ale Legii nr. 36/1995 şi Legii nr. 15/1990.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 382 din 23 februarie 2022)

Intervenientul accesoriu. Justificarea unui interes propriu. Formularea cererii de intervenţie accesorie

Dispozițiile art. 61 – 64 C.proc.civ. se întregesc cu celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată distinct prin normele procedurale menționate.

Astfel, dispoziţiile art. 32 C.proc.civ., care prevăd condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile. În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C.proc.civ. impune ca „interesul să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”. Prin urmare, condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 52 din 17 ianuarie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Admisibilitatea intervenției voluntare

În principiu, intervenţia voluntară este admisibilă în orice materie litigioasă, conferind tuturor persoanelor dreptul de a interveni într-un proces civil purtat între alte persoane, ori de câte ori ele au un interes de a participa la acel proces. În speță, față de refuzul Ministerului (Justiției) de a emite ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, intervenienta justifică un drept strâns legat de cel dedus judecăţii de către reclamante, care urmăresc obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de salarizare conform legii.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 47 din 17 ianuarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Condiții de exercitare a acțiunii civile. Alte persoane care pot lua parte la judecată. Intervenția voluntară. Interesul de a acționa

Intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.Pentru a fi admisibilă cererea de intervenţie fie trebuie să existe o identitate de drepturi pretinse, fie între cele două drepturi să existe o strânsă legătură suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a celor două cereri.
Intervenientul accesoriu trebuie să exhibe un interes propriu, chiar dacă în cadrul procesului în care intervine nu pretinde un drept propriu, el trebuie să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.
Dacă dreptul terţului este ameninţat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea dreptului sau realizarea prejudiciului îi conferă legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de intervenţie, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 482 din 22 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Intervenție accesorie. Condiții de admisibilitate

Din cuprinsul dispozițiilor art. 61 alin. (1) şi (3) C.proc.civ. coroborate cu prevederile art. 32 și ale art. 33 din același cod, rezultă că terţul care intervine în proces trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenţiei, aceasta fiind o condiţie sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile.
Deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, totuşi, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, el trebuie să exhibe un interes propriu chiar dacă nu pretinde un drept propriu, urmărind obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine. Astfel că, susţinând una dintre părţile iniţiale ale cauzei, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a-i compromite propriile drepturi. Prin urmare, dacă dreptul terţului este ameninţat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea dreptului sau realizarea prejudiciului îi conferă legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de intervenţie, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1176 din 4 iulie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune promovată de Parchet având ca obiect desfiinţarea unui înscris falsificat. Legitimare procesuală activă din perspectiva dispoziţiilor art. 245 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură penală din 1968

În cazul în care rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost pronunţată anterior datei de 6 septembrie 2006 – data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 prin care a fost introdus art. 245 lit. c1) C. proc. pen. – Parchetul nu are calitate procesuală activă, întrucât acest articol nu poate legitima activ procurorul pentru a sesiza instanţa civilă în vederea desfiinţării unui înscris falsificat, în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse anterior intrării sale în vigoare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de intervenţie principală. Lipsa îndeplinirii condiţiei de a fi pretins pentru sine dreptul dedus judecăţii. Sprijinirea apărării uneia dintre părţi. Obligaţia instanţei de a califica corect cererea

În considerarea rolului său activ, consacrat prin art. 22 NCPC, instanţa este datoare ca în sistuaţia în care o cerere de intervenţie în interes propriu nu îndeplineşte condiţiile procedurale pentru a fi admisă – înţelegând că finalitatea acesteia vizează respingerea acţiunii introductive – să califice judicios cererea ca fiind una de intervenţie accesorie, „care sprijină numai apărarea uneia dintre părţi”.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 71 din 22 ianuarie 2016