Efectele compensaţiei legale, convenționale sau judecătorești sunt, în toate cazurile, aceleaşi: stingerea creanţelor reciproce, întocmai ca şi plata.
Dacă, de principiu, pe plan procesual, valorificarea unui drept subiectiv civil poate să fie obţinută nu numai pe calea ofensivă a acţiunii, ci şi pe calea defensivă a unei apărări de fond, această din urmă ipoteză presupune ca titularul dreptului, fiind chemat în judecată, să se prevaleze de acel drept spre a obţine respingerea pretenţiei formulate împotriva sa, fără însă a urmări să obţină obligarea adversarului procesual să execute o anumită prestaţie faţă de el. Prin urmare, în cazul în care între părți a intervenit compensarea legală, pârâtul poate, pe calea întâmpinării, să o invoce în condiţiile art. 1617 şi urm. C. civ., dacă deţine asupra reclamantei, la rândul său, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, nefiind necesară învestirea instanţei cu o cerere reconvenţională în acest sens.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1453 din 23 iulie 2020)
