Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății pricinii în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.
Faptul că instanţa nu a dat curs solicitării privind suspendarea judecăţii pricinii, în condițiile în care a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., pentru ca ulterior să constate tardivitatea declarării cererii de revizuire, nu echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil și liberul acces la instanță, în condiţiile în care la evaluarea oportunității suspendării procesului instanţa de judecată a luat în considerare ansamblul circumstanțelor cauzei.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1511 din 29 iulie 2020)