În cazul în care cererea de recuzare nu vizează compunerea completului la data examinării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ci la un moment anterior – cerere de recuzare respinsă – iar pe calea recursului promovat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se deduce instanţei de control nelegala compunere a completului de judecată la data examinării condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate de către completul de judecată aflat în aceeaşi compunere, este neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât chestiunea nelegalei compuneri a completului, întemeiată pe aceleaşi argumente care au determinat formularea cererii de recuzare, nu poate fi controlată decât pe calea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, în virtutea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac statuate prin art. 457 alin. (1) C. proc civ. şi art. 460 alin. (1) C. proc civ.
Prin urmare, până la acest demers, încheierea de respingere a cererii de recuzare produce efectele oricărei hotărâri judecătoreşti, neputându-se considera că instanţa nu a fost alcătuită potrivit legii la data examinării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 297 din 5 februarie 2020)