Inadmisibilitatea recursului formulat în litigiile privind sancțiuni disciplinare în cadrul conflictelor individuale de muncă

Prin acţiunea înregistrată la 17 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Loteria Romana S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 2491/10.11.2021; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul încetării contractului individual de muncă până la data reintegrării efective; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 (două sute mii RON) potrivit art. 253 alin. (1) şi (2) Legea nr. 53/2003 – Codul muncii; repunerea reclamantei în situaţia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 642 din 26 martie 2024)

Analiza admisibilității căii de atac în litigiile privind drepturile salariale și a competenței instanței în soluționarea conflictelor de muncă, cu aplicarea principiului legalității căilor de atac și examinarea efectelor normelor procedurale asupra recursului declarat împotriva hotărârilor definitive în materie de muncă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 21.01.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal Turda, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la stabilirea şi plata salariului de bază pentru funcţia de programator IA şef serviciu în cadrul Serviciului de evaluare si statistică medicală, conform anexei VII la Legea nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a legii, la plata diferenţei dintre drepturile salariale acordate si cele cuvenite, de la data intrării în vigoare a legii şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale; a mai solicitat obligarea pârâtului la efectuarea corecţiilor corespunzătoare în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL).

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii cererii pentru lipsa obiectului şi prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 02.05.2022, Tribunalul Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii cererii de chemare în judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 1507/31.05.2022, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât şi a respins ca prescrisă acţiunea pentru pretenţiile anterioare datei de 21.01.2019; a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să stabilească şi să plătească reclamantului salariul de bază pentru funcţia îndeplinită, în conformitate cu dispoziţiile anexei VII la Legea nr. 153/2017, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, pe ultimii 3 ani anteriori sesizării instanţei, actualizate cu coeficientul de inflaţie aplicabil la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data de la care se cuvin aceste drepturi şi până la achitarea efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 349 din 14 februarie 2024)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata către reclamante a diferenţelor băneşti reprezentând despăgubiri acordate de instanţele de judecată ca urmare a unui incident produs la locul de muncă. Admiterea cererii intimatelor-reclamante

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti – secţia Civilă la data de 14.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamante a diferenţelor băneşti reprezentând despăgubiri acordate de instanţele de judecată ca urmare a incidentului produs la locul de muncă în anul 1985, respectiv: diferenţa dintre salariul pe care l-ar fi primit reclamantele dacă ar mai fi fost salariatele pârâtei; pensia pentru limita de vârstă pe care ar fi primit-o reclamantele dacă ar fi fost salariatele societăţii şi ar fi primit salarii de la societate şi pensia pentru invaliditate, respectiv pensia pentru limita de vârstă pe care o primesc în acest moment, pentru o perioadă aferentă ultimilor 3 (trei) ani înainte de depunerea prezentei cereri; obligarea pârâtei ca pe viitor să acorde reclamantelor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre pensia pentru limita de vârstă pe care ar fi primit-o reclamantele dacă ar fi fost salariatele societăţii şi ar fi primit salarii de la societate şi pensia pentru limita de vârstă pe care o primesc în acest moment; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. (1) din vechiul C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6302 din 20.08.2018, Judecătoria Ploieşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta C. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Prahova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.08.2018, sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020, Tribunalul Prahova – secţia I Civilă a amânat pronunţarea asupra cauzei, iar prin sentinţa civilă nr. 2191 din 08.10.2020 a respins acţiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 400 din 27 februarie 2024)

Solicitarea anulării deciziei de sancţionare emise de pârâtă în baza dispozițiilor Codului muncii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Respingerea recursului ca fiind inadmisibil

Prin contestaţia înregistrată la 26.08.2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională Loteria Română S.A. şi Compania Naţională Loteria Română S.A. – Punctul de Lucru Judeţean Braşov, anularea deciziei de sancţionare nr. 100/20.08.2021 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 638/MAS/31.05.2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins atât excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Compania Naţională Loteria Română S.A. – Punctul de Lucru Judeţean Braşov şi cea a lipsei de interes, cât şi contestaţia formulată şi precizată.

Împotriva acestei sentinţe civile, A. a declarat apel, care a fost respins prin decizia civilă nr. 607/Ap/04.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 176 din 31 ianuarie 2024)

Solicitarea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale prin care instanţa să dispună preluarea în regim de urgenţă a minorilor de la domiciliul mamei, instituirea măsurii de protecţie specială, delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti și stabilirea domiciliului minorilor pe durata plasamentului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă la 21 aprilie 2022, reclamanta Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului Giurgiu a solicitat emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, prin care instanţa să dispună:

– preluarea în regim de urgenţă a minorilor A. şi B. de la domiciliul mamei, C., situat în sat Sadina. str. x. comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu;

– instituirea măsurii de protecţie specială, plasament în regim de urgenţă pentru minori la asistentul maternal profesionist, D., domiciliată în judeţul Giurgiu;

– delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, conform art. 68 din Legea 272/2004;

– stabilirea domiciliului minorilor pe durata plasamentului, conform art. 63 din Legea 272/2004.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 din C. proc. civ., art. 68-69 coroborate cu art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1827 din 26 octombrie 2023)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la recalcularea şi actualizarea pensiei, cu aplicarea şi la nivelul salarizării militarilor în activitate, plata diferenţelor dintre sumele plătite şi cele rezultate în urma recalculării și comunicarea modului de calcul al drepturilor. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 2 iulie 2020, sub dosar nr. x/2020, astfel cum a fost modificată la data de 17 septembrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:

1. obligarea pârâtei Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul MAI la emiterea Situaţiei salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, la 01.01.2016, pentru recalcularea pensiei, potrivit art. 109 din Legea nr. 223/2015, în formularea în vigoare la 01.01.2016 şi pentru actualizarea pensiei, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 223/2015, în formularea în vigoare până la 14.09.2017, respectiv la data de 01.08.2016, conform O.U.G. nr. 57/2015 şi O.U.G. nr. 43/2016 şi la data de 30.06.2017, conform Legii nr. 152/2017, pentru componentele salariul de funcţie şi salariul gradului profesional, în raport de evoluţia legislativă a salarizării poliţiştilor din 01.01.2010 la 30.06.2017.

2. obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la:

a) recalcularea şi actualizarea pensiei potrivit aspectelor precizate, cu aplicarea şi la nivelul salarizării militarilor în activitate, faţă de pensia aflată în plată de care beneficiază, prin majorarea cuantumului celor două componente, respectiv al salariului de funcţie de 1135 RON şi al salariului gradului profesional de 356 RON, conform pct. l, pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii cererii, respectiv de la data de 30.06.2017.

b) plata diferenţelor dintre sumele plătite şi cele rezultate în urma recalculării potrivit lit. a), începând cu 30.06.2017, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală raportat la data exigibilităţii fiecărei sume lunare până la plata efectivă.

c) comunicarea modului de calcul al drepturilor cu evidenţierea diferenţelor dintre drepturile plătite şi cele menţionate la lit. a) – pentru drepturile de pensie lunare brute astfel cum sunt solicitate începând cu 30.06.2017, respectiv potrivit lit. b) – pentru actualizarea diferenţelor.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2017 din 13 octombrie 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010, prin raportare la cele 12 luni calendaristice, nu 11 luni, şi de a nu mai trece abuziv luna decembrie la anul următor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 17 decembrie 2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010 prin raportare la cele 12 luni calendaristice, nu 11 luni şi de a nu mai trece abuziv luna decembrie la anul următor.

Prin sentinţa civilă nr. 620/PI din 7 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş, având ca obiect recalcularea pensiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie prin care să fie calculat în mod corect punctajul pentru anul 2010.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1427 din 9 iunie 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâților la anularea deciziei de concediere a reclamantului. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la 26 noiembrie 2020 şi precizată la 10 decembrie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Liceul Tehnologic „B.” Darabani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani, anularea deciziei de concediere nr. 55 din 27 noiembrie 2020, emisă de Liceul Tehnologic „B.” Darabani.

Prin sentinţa civilă nr. 457 din 6 aprilie 2021, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Botoşani şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani şi a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1158 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 941 din 3 mai 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtului la plata diferenţei dintre salariul acordat şi cel cuvenit, respectiv salariul maxim aflat în plată pentru funcţia de consilier pentru afaceri europene, gradaţia 5, din autorităţi şi instituţii publice. Recurs respins ca inadmisibil

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.12.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Energiei, solicitând să fie obligat pârâtul la plata diferenţei dintre salariul acordat şi cel cuvenit, respectiv salariul maxim aflat în plată pentru funcţia de consilier pentru afaceri europene gradaţia 5 din autorităţi şi instituţii publice, începând cu 01.08.2016 la zi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie.

Prin sentinţa civilă nr. 757/11.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 18.05.2022, sub nr. x/2021.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2644 din 12 decembrie 2023)

Solicitare în vederea obligării pârâţilor la plata sumei de reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate de reclamantă. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

Prin sentinţa civilă nr. 2245/28.09.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată la 5.03.2020 de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANŢA, MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA şi MINISTERUL PUBLIC, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.367 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate conform facturii nr. x din 04.03.2017 emisă de B. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., prin „C.A. D. Duca”, solicitând schimbarea, în parte, a acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Apelul a fost transmis primei instanţe prin e-mail, care a fost expediat de la adresa Av. C. x@gmail.com, mesajul fiind semnat de avocat C..

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2525 din 23 noiembrie 2021)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, la data de 30 octombrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în principal, anularea deciziei nr. MAR 5623/03.10.2018 şi obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 05.10.2018 – data plăţii efective, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la calcularea şi plata diferenţelor salariale faţă de angajaţii cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru perioada 25.02.2018-05.10.2018, susţinând că angajatorul a încălcat dispoziţiile art. 65 alin. (2) şi ale art. 87 alin. (1) din Codul muncii, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 253 din Codul muncii.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 65, 80, 87 şi 100 din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 428 din 18 februarie 2021)

Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâților la emiterea actelor adiţionale la contractele de muncă pe funcţia de stat cu acordarea diferenţei de creştere salarială de 20,66%, neacordată, din majorarea salarială de 25% aplicată asupra venitului salariat lunar brut

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2018, îndata de 17.04.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (D.G.R.F.P. Galaţi) si Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) din cadrul Ministerului Finanţelor Publice (M.F.P.) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la: – emiterea actelor adiţionale la contractele de muncă pe funcţia de stat cu acordarea începând cu 01.01.2018 şi în continuare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, a diferenţei de creştere salarială de 20,66%, neacordată, din majorarea salarială de 25 % aplicată asupra venitului salariat lunar brut, aflat în plată la data de 31.12.2017, pentru fiecare funcţie, grad, treaptă, familie ocupaţională care cuprind toate drepturile salariale, respectiv, sporuri şi alte drepturi referitoare la salariu, cuvenite personalului contractual din cadrul D.G.R.F.P. Galaţi – A.J.F.P.Brăila – A.N.A.F. şi M.F.P.,independent de transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, pornind de la salariul de bază brut lunar – atât pentru cel în plată, cât şi pentru cel din grila din anexa VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri 2 publice, cu modificările şi completările ulterioare – la care să se adauge sporul de până la 15% acordat pentru condiţii vătămătoare şi periculoase şi, majorarea de 15%, pentru complexitatea muncii; – să plătească despăgubiri civile fiecăruia dintre reclamanţii angajaţi ai D.G.R.F.P. Galaţi (şi A.J.F.P. Brăila), reprezentând diferenţe între salariul de încadrare efectiv primit şi nivelul de salarizare maxim specific fiecărei funcţii din statul de funcţii al A.N.A.F. – M.F.P. anterior solicitat, pe perioada de la 01.01.2018, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive; să asigure fondurile necesare efectuării plăţii drepturilor salariale solicitate, precum şi să efectueze plata actualizării la inflaţie şi a dobânzilor legale penalizatoare, aferente drepturilor salariale cuvenite, calculate începând cu data datorării respectivelor diferenţe de drepturi salariale, de la 01.01.2018, până la plata efectivă a diferenţelor salariale şi, de asemenea, să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 806 din 7 mai 2020)

Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâţilor la plata drepturilor salariale restante şi eliberarea unui document din care să reiasă salariile pentru toată perioada lucrată efectiv, precum şi acordarea de daune materiale și morale

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 30.06.2017, astfel cum a fost modificată la 17.04.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B., C., D., E. şi conducerea F.., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

– să oblige pârâţii să-i acorde toate drepturile salariale restante pentru perioada 01.04.1960-30.04.2006;

– să dispună eliberarea unui document din care să reiasă salariile pentru toată perioada lucrată efectiv şi să i se acorde daune materiale în cuantum de 150.000 RON, precum şi daune morale în cuantum de 100.000 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1073-1090 C. civ., art. 37 şi urm., art. 266 şi urm. din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 304 din 5 februarie 2020)

Solicitare privind acordarea diferențelor salariale dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi şi cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi și indemnizaţia de concediu de odihnă

Prin cererea înregistrată iniţial la 5 iulie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, drepturi salariale.

În baza art. 132 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII- a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost înregistrată la 22 ianuarie 2019, după declinare, pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa nr. 342 din 23 iunie 2020, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. – CII C. – prin lichidator D..

A constatat că reclamantul a prestat activitate în calitate de paznic la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă, în perioada 24.09.2014-30.04.2015, cu un salariu lunar egal cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată din acest interval.

A constatat dreptul acestuia de a beneficia de:

– diferenţele salariale pentru intervalul 1.11.2014-30.04.2015 dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi şi cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi;

– indemnizaţia de concediu de odihnă pentru perioada 24.09.2014-30.04.2015 calculată potrivit art. 150 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin cererea formulată la 13 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 342 din 23 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2751 din 15 decembrie 2021)

Urmărirea stabilirii despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv. Respingerea recursului ca inadmisibil

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 27 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat instanţei să dispună: validarea Dispoziţiei nr. 3835 din data de 19 iulie 2011 emise de Primarul municipiului Cluj-Napoca; stabilirea despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv – teren în suprafaţă de 2.838,96 m.p., arător şi fânaţ, înscris în CF nr. x Cluj, cu nr. top. x.737, la care sunt îndreptăţiţi reclamantul şi numita B., conform Dispoziţiei nr. 3835 din data de 19 iulie 2011, emise de Primarul municipiului Cluj-Napoca în baza sentinţei civile nr. 228/2009 pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr. x/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă; obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare prin puncte pe numele şi în favoarea reclamantului pentru imobilul anterior descris în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa, în caz contrar hotărârea judecătorească ce o va pronunţa să ţină loc de decizie de compensare prin puncte; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi b), art. 21 alin. (1), (6) şi (9), art. 33-34 şi art. 35 alin. (2)-(5) din Legea nr. 165/2013.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1549 din 10 octombrie 2023)

Solicitare privind dispunerea anulării dispoziţiilor din Regulamentul intern al pârâtei enumerate în conţinutul cererii de chemare în judecată. Inadmisibilitatea recursului

Prin cererea înregistrată la 11 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Biblioteca Judeţeană „B.” Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiilor din Regulamentul intern al pârâtei, enumerate în conţinutul cererii de chemare în judecată.

Pe rolul aceluiaşi tribunal a mai fost înregistrată sub nr. x/2019 din 12 septembrie 2019 o altă cerere de chemare în judecată împotriva aceleiaşi pârâte, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pentru o bună administrare a justiţiei, tribunalul a admis excepţia litispendenţei şi a conexat cele două cauze prin încheierea din 6 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Cererile de chemare în judecată conexe au fost respinse prin sentinţa civilă nr. 401 din 29 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 745 din 24 martie 2021)

Exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor privind conflictele de muncă. Inadmisibilitatea recursului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 2 august 2019, în dosarul nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIŞTE, a solicitat anularea notificării nr. x din 24 iulie 2019 emisă de pârâtă şi a tuturor consecinţelor acesteia, precum şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 1 leu, în temeiul art. 19 din Codul Muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1849 din 20 noiembrie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 12 din 19 ianuarie 2021)

Cerere privind anularea deciziei de concediere/sancţionare, dispunerea reintegrării reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior și obligarea societăţii la plata daunelor materiale și morale solicitate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună:

1. Anularea deciziei de concediere/sancţionare, emisă la data de 11 mai 2015 de S.C. B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă să se dispună reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinută anterior acestei decizii şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum şi cu toate sporurile şi drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, pentru perioada 11 mai 2015 şi până la data punerii efective în executare a hotărârii ce se va pronunţa, precum şi anularea celor 88 de ore nemotivate apărute în fluturaşul său de salariu pe luna aprilie 2015.

2. Obligarea societăţii să-i achite diferenţa de despăgubire în suma netă de 8.899 RON aferentă perioadei 22.10.2013- 31.07.2014, conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 emisă de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013 şi rămasă irevocabilă, precum şi a sumei de 3.580 RON reprezentând onorariu expert contabil, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D..

3. Obligarea societăţii să-i acorde efectuarea concediilor de odihnă aferente anilor 2009; 2010; 2011 şi 2012.

4. Obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna octombrie 2014, astfel, în rubrica ore standard 72 ore în loc de 64 ore şi respectiv în rubrica zile concediu medical 14 zile în loc de 15 zile, şi obligarea societăţii la emiterea si comunicarea organelor statului a unei declaraţii rectificative aferente lunii octombrie 2014, cu modificările de mai sus.

5. Obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna aprilie 2015, la rubrica Rest zile CO (final an): 25 de zile în loc de 23 de zile.

6. Obligarea societăţii să-i recalculeze toate drepturile salariale începând cu data de 01 august 2014 luând în calcul salariul de bază de 1.907 RON brut, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D., respectiv începând cu data de 01.09.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.037 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii cu aplicare din 01.09.2014 şi începând cu data de 01.12.2014 luând în calcul salarul de bază de 2.067 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii, cu aplicare din 01.12.2014.

7. Obligarea societăţii la plata unor daune morale în sumă de 150.000 RON pentru prejudiciul de ordin material în sumă de 8.899 RON neachitată încă conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 emise de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013 şi rămasă irevocabilă şi prejudiciul moral suferit ca urmare a modului abuziv în care societatea a înţeles să pună în aplicare sentinţa civilă amintită, conform cererilor reclamantei nr. I; II; III; IV; V si VI din prezenta contestaţie.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2033 din 13 octombrie 2022)