Potrivit dispoziţiilor art. 468 C. proc. civ., termenul de apel este, ca regulă, 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar prin echipolenţă, considerată excepţională în condiţiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea este considerată comunicată la data formulării declaraţiei de apel, dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii. Aceasta asimilare are însă un efect limitat la cunoaşterea dispoziţiilor luate prin hotărârea atacată şi nu poate fi extinsă la alte efecte pentru care legea nu dispune în mod similar; chiar în situaţia de echipolenţă, instanţa nu este dispensată de obligaţia comunicării din oficiu a hotărârii redactate în condiţiile art. 426 C. proc. civ., astfel cum este statuat în art. 427 C. proc. civ.
Pentru ca dreptul de motivare a căii de atac să fie unul cu conţinut efectiv, legiuitorul a stabilit prin dispoziţiile art. 470 alin. (5) teza a II-a, că, atunci când motivarea apelului se face distinct de declaraţia de apel, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii, astfel cum aceasta a fost reglementată în art. 427 C. proc. civ. Prin urmare, în situaţia de echipolenţă reglementată prin art. 468 alin. (3) C. proc. civ., pentru motivarea căii de atac curge un termen distinct de 30 de zile – legal şi imperativ, de la comunicarea propriu-zisă a hotărârii primei instanţe.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 867 din 16 mai 2017)