Prin decizia nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 185/2020 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
La data de 7 ianuarie 2021, A. a formulat cerere de completare şi lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2197/2020 din data de 5 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019.
În susţinerea cererii, petenta a arătat, în esenţă, că dispozitivul deciziei cuprinde dispoziţii contradictorii cu privire la conţinutul cererii de recurs în sensul că nu s-a precizat modul de rezolvare a cererilor formulate de recurentă.
Petenta, consideră că decizia nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 este nulă absolut deoarece cauza este o condiţie de fond, iar recalificarea apelului în recurs fără o justă cauză şi fără citarea părţilor în condiţiile contradictorialităţii, atrage anularea deciziei.
Petenta consideră că obiectul cauzei care a format apelul declarat la Î.C.C.J. – capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată – contractul de mandat comercial, nu se încadrează cu cel stabilit de instanţă şi anume litigii de muncă.
Petenta susţine că obiectul cererii de chemare în judecată, nefiind calificat corect instanţa nu a analizat motivele invocate care lămureau modul abuziv de revocare a contractului de mandat acordat Directorului Local de Vânzări, pe o perioadă de 10 ani.
După o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, a parcursului judiciar al cauzei, a unor opinii privind contractul de mandat, efectele contractului de mandat, a reţinerilor din decizia a cărei completare/lămurire se solicită, petenta consideră că, dacă instanţa superioară a constatat că este motivat să clarifice calificarea greşită a cererii de chemare în judecată, avea obligaţia legală să pună în discuţia părţilor, prin comunicarea şi citarea acestora cu precizarea decăderii din dreptul de a mai formula cereri.
Petenta consideră că excepţia inadmisibilităţii trebuia respinsă, deoarece instanţa a omis să analizeze obiectul acţiunii, motivele, probele depuse la dosar cu privire la faptul că această acţiune viza doar capătul 2 al acţiunii înregistrată la Tribunalul Olt.
Petenta susţine că referitor la completarea dispozitivului deciziei cu privire la motivul de respingere a solicitării ce viza hotărârile emise de Tribunalul Olt şi Curtea de Apel Craiova, motivat de faptul că aceste instanţe s-au pronunţat neţinând cont de faptul că operau două instituţii de drept diferite şi anume Codul muncii – contractul de muncă şi C. civ. – contractul de mandat comercial, instanţa avea obligaţia din oficiu să stabilească competenţa asupra capătului 2 de cerere.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 855 din 1 aprilie 2021)
