Dreptul muncii, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Analiza cererii de revizuire în procesul de recalculare a pensiei militare de stat și aplicarea termenelor legale de revizuire

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 noiembrie 2020, pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat instanţei să dispună: obligarea pârâţilor la aplicarea întocmai a prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1/2017, art. 1 din H.G. nr. 846/2017, art. 1 şi 2 din H.G. nr. 937/2018, art. 1 şi 2 din H.G. nr. 935/2019, art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în procesul de revizuire a deciziei de actualizare a pensiei militare de stat urmând a fi luate în calcul: a) actualizarea soldei de funcţie cel puţin la nivelul salariului minim brut garantat în plată în perioada 2017-2019, conform prevederilor H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, H.G. nr. 935/2019, adoptate în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 164 alin. (1) şi 11 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, majorare la care se adaugă în plus salariul de comandă, solda de merit, gradaţiile, indemnizaţii şi alte sporuri; b) majorarea de 15% la cuantumul brut al soldei de funcţie la toate elementele de calcul al pensiei militare de stat, stabilite procentual funcţie de aceasta, conform art. 60 din Legea nr. 223/2015, art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 şi art. 1 din Anexa 2 a Ordinului M.A.P.N. nr. M25/2016; c) majorarea de 5% prevăzută de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 prin derogare de la art. 59 din Legea nr. 223/2015.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 924 din 23 aprilie 2024)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Critici cu privire la soluţia de respingere a cererii de recuzare, recurenta apreciind că cele două doamne judecător din compunerea completului nu mai puteau participa la soluţionarea revizuirii întrucât existau îndoieli întemeiate cu privire la imparţialitatea lor. Recurs respins ca fiind nefondat

Posted on by Redacția ProLege

Prin decizia civilă nr. 41R din 14 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de A. S.A., prin administrator Judiciar B. S.R.L. împotriva încheierii nr. 1878 din 22 mai 2020 pronunţate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, C. S.R.L., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili având ca obiect contestaţie la executare – lămurire dispozitiv.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1881 din 1 noiembrie 2023)

Continue reading →
Drept administrativ, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Cerere în vederea revizuirii unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Timiş şi preşedinta Tribunalului Timiş, judecător B. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei judecător B. la soluţionarea integrală, punctuală şi efectivă a cererilor reclamantului şi comunicarea răspunsului către acesta având în vedere solicitările făcute în sala de judecată şi care nu sunt menţionate în motivarea încheierii penale nr. 67/PI/25.01.2019; să constate nelegalitatea Ordonanţei de declinare de competenţă cu nr. 21/D/P/2017 din 20.02.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara; să constate nelegalitatea încheierii penale cu nr. 67/PI/25.01.2019; să dispună recuperarea cheltuielilor judiciare întreprinse de reclamant; obligarea pârâtei la plata către reclamant de despăgubiri materiale şi morale.

La solicitarea instanţei de a-şi preciza obiectul cererii şi temeiul juridic al acţiunii, reclamantul a pecizat, în procedura de regularizare, la data de 25.07.2019 că obiectul acţiunii îl constituie refuz soluţionare cerere, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 281 din 17.10.2019 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, date fiind dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 127 alin. (2) şi (2)^1 C. proc. civ.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 86 din 11 ianuarie 2023)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Termenul de revizuire. Cauzele în care încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la 18 mai 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii A., B. şi C. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de D., moştenitor legal al părţii decedate) au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenţii au solicitat:

– repunerea părţilor în termenul de revizuire;

– admiterea revizuirii, urmare a constatării existenţei a două hotărâri potrivnice, respectiv decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi sentinţa civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare;

– anularea decizie penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Recursul. Cale de atac exclusiv de legalitate care se grefează pe situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive ale fondului

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă sub nr. x/2018, în data de 11 octombrie 2018, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Covasna, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata:

– sumei de 965.834 RON (804.862 RON + TVA) reprezentând valoarea lucrărilor executate de reclamantă în baza dispoziţiilor de şantier emise de pârâtă nr. D13/30.10.2015 şi nr. 22/30.10.2015 (situaţia de plată nr. x şi nr. 7) şi recepţionate de pârâtă prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 30.05.2016:

– în principal, în temeiul răspunderii civile delictuale;

– în subsidiar, în temeiul principiului efectelor nulităţii privind restabilirea situaţiei anterioare/repunerea părţilor în situaţia anterioară (în special în temeiul art. 1638 din C. civ. ca urmare a constatării nulităţii manifestării de voinţă a părţilor (nerespectarea prevederilor imperative stabilite de O.U.G. nr. 34/2006)/constatării cauzei ilicite a manifestării de voinţă ce stă la baza lucrărilor executate de reclamantă în baza dispoziţiilor de şantier D13/30.10.2015 şi nr. 22/30.10.2015) şi recepţionate de pârâtă în baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 30.05.2016;

– în terţiar, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză;

– dobânzii legale aplicabile (dobânda legală penalizatoare între profesionişti) pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data refuzului achitării lucrărilor executate (21.04.2016)/data recepţiei lucrărilor (30.05.2016) şi până la data efectivă a plăţii cu titlu de lipsă de folosinţă a banilor;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentei cauze.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1494 din 5 iulie 2022)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Critici de nelegalitate referitoare la încălcarea statuărilor obligatorii ale deciziei în interesul legii. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2015, pe rolul Tribunalului Botoşani, sub numărul x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Adăşeni a solicitat instanţei să dispună, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea pârâtului la plata sumei de 706.304,32 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care acesta l-a cauzat prin fapta sa culpabilă; plata prejudiciului nerealizat, respectiv plata dobânzilor şi penalităţilor, ce urmează a fi aplicate debitului principal; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului prezent.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1457 din 22 iunie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Comunicarea hotărârii judecătoreşti prin poştă electronică. Lipsa menţiunilor cu privire la adresa de e-mail la care s-a făcut comunicarea. Lipsa confirmării de primire. Nulitate. Consecințe. 2) Procedura de instituire a sechestrului asigurător. Particularități. Limitele verificărilor permise instanței. Inexistența autorității de lucru judecat a dezlegărilor asupra fondului raportului juridic dintre părți

Posted on by Redacția ProLege

1) Comunicarea hotărârii date în apel apare ca fiind lovită de nulitate în condițiile în care în cuprinsul dovezii de comunicare, prin e-mail, nu există însă nicio menţiune cu privire la adresa de poştă electronică la care s-a făcut comunicarea, astfel încât să se poată stabili cu certitudine că, în concret, comunicarea deciziei către pârâţi s-a realizat la adresa indicată de aceştia prin cererea de apel și, mai mult, în cuprinsul dovezilor, deşi se menţionează că livrarea este completă, se face şi precizarea că destinatarii nu au confirmat primirea.
În aceste circumstanţe, nu există certitudinea că decizia instanţei de apel le-a fost în mod real comunicată pârâţilor, astfel că excepţia tardivităţii recursului nu ar putea fi admisă, câtă vreme comunicarea realizată în condiţiile de mai sus este inaptă să producă efectul afirmat prin dispoziţiile art. 485 alin.(1) C.proc.civ., acela de a marca momentul la care hotărârea a fost comunicată şi de la care termenul de recurs ar fi început să curgă.
2) Prevederile art. 953 alin.(1) şi (3) C.proc.civ., trimit cu suficientă evidenţă la concluzia că soluţionarea unei cereri de înfiinţare a sechestrului asigurator nu trebuie să se sprijine pe analiza pe fondul lor şi în detaliile de fapt şi drept care le caracterizează a raporturilor juridice dintre părţi, fiind suficient a verifica dacă au fost sau nu îndeplinite doar acele condiţii stabilite prin prevederile art. 953 alin.(1) şi (2) C.proc.civ. privitoare la existenţa unui proces principal care să aibă ca obiect realizarea creanţei, la dovedirea creanţei şi, după caz, la plata cauţiunii.
Când însă, prin hotărârea prin care s-a dispus înfiinţarea sechestrului judiciar, instanţa nu se mărgineşte la a verifica îndeplinirea condiţiilor stabilite prin prevederile art. 953 C.proc.civ., ci face aprecieri inclusiv cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi, devine necesar a considera că toate aceste dezlegări sunt neavenite, ele excedând limitelor de verificare specifice procedurii sechestrului. Într-o asemenea situaţie, respectivele considerente trebuie apreciate ca aparţinând categoriei celor indiferente/supraabundente, deci care, prin caracterul lor neavenit, nu dobândesc privilegiul autorităţii de lucru judecat, ele neavând vocaţia de a susţine dispozitivul hotărârii, în sensul prevederilor art. 430 alin. (2) C.proc.civ.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 744 din 31 martie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de împrumut. Restituirea sumei împrumutate. Sechestru asigurător. Autoritatea de lucru judecat. Considerente decizorii. Principiul contradictorialităţii. Dreptul la apărare

Posted on by Redacția ProLege

Atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă (inclusiv sub vechiul Cod de procedură civilă) s-a afirmat că în cadrul sechestrului asigurator nu se discută fondul litigiului, spunându-se uneori şi că hotărârea prin care se înfiinţează sechestrul nici măcar nu s-ar bucura de autoritate de lucru judecat.
Când însă, precum prin decizia civilă nr. 284/A/11.12.2019 a Curţii de Apel Cluj (căreia instanţa de apel din prezentul proces i-a atribuit un rol fundamental, în virtutea dezlegărilor cuprinse în considerentele ei), instanţa, dovedind zel procedural, nu se mărgineşte la a verifica îndeplinirea condiţiilor stabilite prin prevederile art. 953 C. proc. civ., ci face aprecieri inclusiv cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi, devine necesar a considera, din raţiunile expuse mai sus, că toate aceste dezlegări sunt neavenite, ele excedând limitelor de verificare specifice procedurii sechestrului. Într-o asemenea situaţie, respectivele considerente trebuie apreciate ca aparţinând categoriei celor indiferente/supraabundente, deci care, prin caracterul lor neavenit, nu dobândesc privilegiul autorităţii de lucru judecat, ele neavând vocaţia de a susţine dispozitivul hotărârii, în sensul prevederilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel fiind, rezultă că în prezentul proces instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. atunci când a recunoscut autoritate de lucru judecat dezlegărilor făcute, prin decizia civilă nr. 284/A/11.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 744 din 31 martie 2022)

Continue reading →