Considerații juridico-procedurale privind acțiunea în anulare și suspendare a actului administrativ fiscal. Analiză jurisprudențială și implicații practice

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, anularea Dispoziţiei obligatorii nr. 89041/10.12.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi suspendarea executării acestei dispoziţii obligatorii, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta ANAF – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Sindicatul Liber Naţional Radiocomunicaţii a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii, iar pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Prin încheierea de şedinţă din 28.04.2015, pronunţată în dosarul civil nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată. Această soluţie a rămas definitivă la data de 30 martie 2017, ca urmare a renunţării la judecarea căii de atac a recursului.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1242 din 4 martie 2024)

Invocarea nemotivării sentinţei instanţei de fond, raportat la apărările şi probele expres indicate, discuţiile prin care beneficiarul recunoaşte restanţele la plată şi greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind rezoluţiunea. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 3 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului cu nr. x/2019 – P încheiat la data de 31 decembrie 2019, obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON achitaţi cu titlu de avans, în temeiul contractului, şi a cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 907 din 18 mai 2023)

Parcurgerea fără succes a procedurii speciale. Suprimarea posibilităţii instanţei civile de a analiza efectiv şi de a se pronunţa cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii referitoare la solicitarea reclamantului de a-i fi acordate daune morale rezultate din pretinsa încălcare a unor drepturi civile fundamentale

Prin cererea înregistrată la 22 martie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– obligarea în solidar a primilor doi pârâţi la plata unei despăgubiri în cuantum de 250.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin dispunerea nelegală, în mod excesiv şi nejustificat, a unor măsuri de încătuşare a reclamantului şi prezentarea publică sub această formă de constrângere fizică, la data de 23 martie 2016;

– obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova la plata unei despăgubiri în cuantum de 250.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin condiţionarea accesului său la asistenţă medicală de urgenţă, de deplasarea la medic încătuşat cu mâinile la spate, în timp ce se afla în custodia Arestului Câmpina, unitate aflată în subordinea acestui pârât;

– obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova la plata unei despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea reclamantului de libertate în mod nelegal, timp de 8 ore, în data de 12/13 iulie 2016;

– obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferentă fiecărei sume în parte, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 611 din 24 aprilie 2023)

Solicitare în vederea dispunerii anulării, în parte, a hotărârii emise de Colegiul Psihologilor din România privind aprobarea normelor referitoare la competenţele profesionale, educaţia, formarea şi atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică. Respingerea acțiunii reclamantelor ca fiind neîntemeiată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., D. – IN – E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II. au chemat în judecată în calitate de pârât Colegiul Psihologilor din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 1/11.01.2019 emise de Colegiul Psihologilor din România privind aprobarea normelor referitoare la competenţele profesionale, educaţia, formarea şi atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 173/05.03.2019, cu privire la următoarele articole:

– art. 6 lit. a), b), c), d), g), h), 1, Art. 8 din Anexa 1

– art. 1 alin. (2), (4) şi 5, art. 2 alin. (2) lit. c), h), art. 7, art. 9, art. 11, art. 18, art. 26, art. 27 din Anexa 2

– art. 4 alin. (1) lit. a), c) şi d) şi alin. (4), art. 5 alin. (3) lit. a), alin. (5) lit. b), Art. 8, Art. 11 alin. (1) lit. c) din Anexa 3.

Din dosarul cu nr. x/2019 s-au disjuns cererile formulate de unii dintre reclamanţi, formându-se alte 8 dosare, printre care şi dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererea reclamantelor A., D., G. şi T..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 436 din 27 ianuarie 2022)

Nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti ca și motiv de recurs. Neindicarea motivelor pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.05.2018, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, in insolvency, en procedure collective, prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea parţială a Deciziei nr. 80/22.12.2017 emise de pârât, cu privire la aspectele privind sancţionarea A., iar, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii conform art. 57 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi art. 54 din Instrucţiunile pentru aplicarea sancţiunilor.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 755 din 10 februarie 2022)

Contestarea uneia dintre etapele care trebuie parcurse în vederea obţinerii dreptului de liberă practică pentru treapta de practicant. Admiterea recursurilor formulate, casarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., D. – IN – E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II. au chemat în judecată în calitate de pârât Colegiul Psihologilor din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 1/11.01.2019 emisă de Colegiul Psihologilor din România privind aprobarea normelor referitoare la competenţele profesionale, educaţia, formarea şi atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 173/05.03.2019, cu privire la următoarele articole:

– art. 6 lit. a), b), c), d), g), h), 1, Art. 8 din Anexa 1

– art. 1 alin. (2), (4) şi 5, art. 2 alin. (2) lit. c), h), art. 7, art. 9, art. 11, art. 18, art. 26, art. 27 din Anexa 2

– art. 4 alin. (1) lit. a), c) şi d) şi alin. (4), art. 5 alin. (3) lit. a), alin. (5) lit. b), Art. 8, Art. 11 alin. (1) lit. c) din Anexa 3.

Din dosarul cu nr. x/2019 s-au disjuns cererile formulate de unii dintre reclamanţi, formându-se alte 8 dosare, printre care şi dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererea reclamantelor A., D., G. şi T..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 436 din 27 ianuarie 2022)

Critici privind aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de acordare a daunelor materiale. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 16 februarie 2018, A. şi B., în contradictoriu cu C. S.A. şi intervenientul forţat D., au solicitat obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume: 5.143,79 RON, reprezentând pagube materiale, 18.018 RON, cu titlu de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii cu caracter patrimonial în favoarea reclamantului B., 283.788 RON, cu titlu de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii cu caracter patrimonial în favoarea ambilor reclamanţi şi câte 1.500.000,00 euro, sume calculate la cursul RON/euro afişat de BNR la data introducerii acţiunii de 4,66 ron, adică suma de 6.990.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii fără caracter patrimonial, în favoarea ambilor reclamanţi, precum şi la plata unor penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 621 din 24 martie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Stipulaţia pentru altul. Revocarea stipulaţiei. Condiţii şi efecte din perspectiva dispoziţiilor art. 1286 alin. (2) NCC

A) Acceptarea stipulaţiei nu este prevăzută ca o condiţie de validitate, pentru că, în lipsa acceptării, se consideră, potrivit dispoziţiilor art. 1286 alin. 1 C. civ., că dreptul terţului beneficiar nu a existat niciodată, însă principala consecinţă a acceptării o constituie consolidarea dreptului său cu privire la prestaţia ce face obiectul stipulaţiei. O dată solicitată executarea prestaţiei, este îndeplinită şi condiţia privind acceptarea acesteia, iar terţul beneficiar poate utiliza toate mijloacele pe care le are la dispoziţie orice creditor pentru realizarea dreptului său.
B) Revocarea stipulaţiei pentru altul în modalităţile prevăzute de art. 1287 C. civ. este posibilă cât timp acceptarea acesteia nu a ajuns la stipulant sau promitent, astfel cum rezultă din prevederile art. 1286 alin. 2 C. civ. Astfel, momentul de la care se produc efectele acceptării de către terţul beneficiar este esenţial pentru a se stabili data de la care stipulaţia pentru altul este irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 5146 din 4 decembrie 2018)