Obligarea pârâților la plata contravalorii investiţiei efectuate de reclamant în imobil. Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 mai 2017, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., obligarea pârâţilor la plata contravalorii investiţiei efectuate de reclamant la imobilul din Amara, judeţul Ialomiţa, proprietatea pârâţilor, în procent de 80% din preţul total al acesteia, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1271, 1350, 1530, 1531, 1528, 1385 C. civ., O.G. nr. 13/20111, Legea nr. 72/2013.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 551 din 18 martie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre penală prin care s-a soluționat și acțiunea civilă. Efecte asupra acțiunii în regres formulată ulterior de prepusul – debitor solidar

În cazul în care prin hotărâre penală definitivă s-a soluţionat şi acţiunea civilă în cadrul procesului penal, stabilindu-se cuantumul prejudiciului şi obligaţia în solidar a comitentului şi a prepusului acestuia la plata acestuia, instanţa civilă nu poate să modifice în cadrul soluţionării acţiunii în regres nici natura răspunderii acestor părţi, nici cuantumul prejudiciului, fiind ţinută de soluţia pronunţată de către instanţa penală, ca urmare a efectului puterii lucrului judecat. Ca atare, prin decizia instanței civile s-a reţinut în mod legal incidenţa dispoziţiilor art. 1456 alin. (2) C. civ., ceea ce a condus la admiterea acţiunii în regres şi obligarea prepusului la plata către comitentul – debitor solidar a părţii din datoria care îi revenea acestuia, ca urmare a executării integrale a obligaţiei de către debitorul solidar şi a subrogării acestuia în drepturile creditorului, respectiv în drepturile părţii civile.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2020)