Stabilirea vinovăţiei ca element şi necesară condiţie a răspunderii civile delictuale. Diferența dintre cazurile de vinovăţie penală față de cele de vinovăţie civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 mai 2018, pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare din 10 noiembrie 2016, emis în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012 al B.E.J. D., prin care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului identificat prin C.F. x Oradea, nr. top. x, reprezentând în natură casa de locuit P+M cu teren intravilan aferent în suprafaţă de 270 mp, pe motiv de fraudă la lege, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară pentru imobilul menţionat anterior, precum şi plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial, taxa judiciară de timbru şi onorariu expertiză.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1962 din 20 octombrie 2022)

Remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.457 RON + TVA reprezentând remuneraţia înmulţită cu 3 (triplul sumei) datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta unităţii deţinute, în perioada 01.08.2017 – 30.04.2019;

– obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1.581,49 RON calculate până la data de 08.04.2019 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate;

– să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

(Î.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1433 din 22 iunie 2021)

Producerea riscului asigurat prin poliţa RCA. Deschiderea dosarului de daună

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, sub nr. x/2018, la data de 16 aprilie 2018, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu societatea E. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 550.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii), reprezentând despăgubiri morale datorate urmare a decesului numitei F., în accidentul din 15 septembrie 2017; obligarea pârâtei la plata unei prestaţii periodice în suma de 700 euro/lună pentru reclamantul minor A.; obligarea pârâtei la plata sumei de 45.000 RON, reprezentând cheltuielile efectuate de reclamantul D. în urma decesului lui F.; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 1357, 1381, 1385, 1386, 1390, 1391 pct. 2, 2199 şi 2208 C. civ., art. 10, 11 pct. 1 şi 2, 21, 22 şi 23 pct. 1 şi 5 din Legea nr. 132/2017.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1197 din 27 mai 2021)

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Stabilirea şi cuantificarea daunei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. – asigurător de răspundere civilă, şi pe intervenienţii C. şi D., solicitând obligarea pârâtei, în temeiul contractului RCA, la plata următoarelor sume, cu titlu de indemnizaţie (despăgubiri): 36.205,86 euro şi 50.922,29 RON, reprezentând daune materiale; 2.500.000 euro reprezentând daune morale; plata unei indemnizaţii lunare necesare pentru tratament şi însoţitor, până la încetarea stării de nevoie şi plata penalităţilor de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, calculate de la 26 august 2015 şi până la achitare, conform art. 38 din Norma 23/2014, urmare a unui accident auto produs în 8 aprilie 2015, a cărui victimă a fost.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2338 din 4 decembrie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Accident rutier. Despăgubiri morale solicitate de descendenții victimei decedate. Prezumția existenței prejudiciului nepatrimonial

Dispozițiile art. 1391 alin. (2) C.civ. instituie, în materia reparării prejudiciului nepatrimonial cauzat de durerea încercată prin moartea victimei, prezumţia existenţei unui asemenea prejudiciu în situaţia ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului defunctului. Aceasta este o prezumţie legală, având regimul juridic reglementat de art. 328 alin. (1) C.proc.civ., conform căruia „prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite”.
Confundând natura prezumției legale, instituită prin art. 1.391 alin. (2) C.civ., cu cea a prezumţiei judiciare (care dă posibilitatea instanţei, potrivit art. 329 C.civ., să se întemeieze pe ea numai dacă are greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins), instanța de apel a stabilit în mod greşit necesitatea dovedirii prejudiciului pretins, decurgând din moartea victimei, reţinând eronat că, în absenţa unor astfel de dovezi, pretenţiile sunt neîntemeiate.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1339 din 15 iunie 2022)