Drept administrativ, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Efectele greșitei aplicări a normelor privind prescripția dreptului material la acțiune în litigiile privind plafonarea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2022 sub numărul de dosar x/2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., F. şi H. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Public – Parchetul de pelângăÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţieanularea, în parte, a următoarelor ordine: Ordinul nr. 547/08.12.2021, Ordinul nr. 568/28.12.2021, Ordinul nr. 4/06.01.2022, Ordinul nr. 127/09.02.2022, toate emise de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi Ordinul nr. x.12.2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea pârâţilor la emiterea unor alte acte administrative prin care să se dispună salarizarea reclamanţilor având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare, pentru viitor, fără a ţine cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Au mai solicitat anularea Ordinului nr. 127/09.02.2022 prin care au fost respinse contestaţia formulată împotriva Ordinului nr. 547/08.12.2021 şi a Ordinului nr. 2295/07.12.2021, precum şi contestaţia formulată împotriva Ordinului nr. 568/28.12.2021 şi a Ordinului nr. 4/06.01.2022; anularea în parte a Ordinului nr. 547/08.12.2021, respectiv prevederile art. 2 din acest Ordin şi înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; anularea în parte a Ordinului nr. 568/28.12.2021 şi Ordinul nr. 4/06.01.2022, ordine individuale emise în baza Ordinului nr. 547/08.12.2021, respectiv prevederile din aceste Ordine privind plafonarea prev. de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; anularea în parte a Ordinului nr. 2295/07.12.2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza căruia a fost emis ordinul la care au făcut referire mai sus, respectiv: Ordinul nr. 547/08.12.202L al Procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de asemenea cu privire la prevederile art. 2 din acest Ordin şi înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite; obligarea pârâţilor, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare prin obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea şi plata efectivă a drepturilor, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 1 ianuarie 2018 – viitor.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2898 din 28 mai 2024)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Recurs respins ca nefondat

Posted on by Redacția ProLege

Prin acţiunea civilă formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 22.08.2019, reclamanta Consiliul Local al Municipiului Reşita, reprezentat prin Primar, a solicitat rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.01.2012, evacuarea necondiţionată a pârâtului de pe terenul ce face obiectul prezentului litigiu şi aducerea terenului la starea iniţială.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 647 din 25 martie 2021)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Pretinse nereguli procedurale săvârşite de instanţa de apel, precum şi interpretarea şi aplicarea greşită a unor dispoziţii de drept substanţial. Admiterea recursului, casarea deciziilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la 4 martie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Vedea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Buftea, reprezentat prin Primar, obligarea acestuia să-i lase, în deplină posesie şi administrare, imobilele construcţii hidrotehnice Acumulare Buftea şi Acumulare Buciumeni; constatarea nelegalităţi înscrierii poziţiilor nr. 57, 58 şi 59 din Anexa 2 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov (conform art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) şi rectificarea cărţilor funciare nr. x, 9176 şi 9175, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Consiliului local Buftea şi înscrierea dreptului de administrare al reclamantei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2115 din 14 noiembrie 2019)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Apel. Invocarea în apel a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Condiții și efecte

Posted on by Redacția ProLege

Excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată este o excepţie absolută care poate fi invocată de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, chiar şi înaintea instanţei de recurs.
În cazul în care excepția inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată a fost invocată ca motiv de apel în calea de atac prevăzută de lege în cadrul primului ciclu procesual, fiind analizată de instanța de apel în limitele expres stabilite de către apelantă, nu poate fi reţinută o încălcare a principiului contradictorialității ori al celui privind respectarea dreptului la apărare, în condițiile în care intimații-reclamanți au avut posibilitatea să formuleze apărări și să propună probe.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 1951 din 14 octombrie 2020)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competenţă. Invocarea excepţiei nelegalei constituiri a completului. Condiţii şi efecte. Contestaţie împotriva actelor emise în procedura de sancţionare disciplinară. Instanţa competentă să soluţioneze cauza

Posted on by Redacția ProLege

Neinvocarea în condiţiile legii a excepţiei de necompetenţă materială nu anihilează posibilitatea invocării excepţiei de ordine publică a nelegalei alcătuiri a instanţei din perspectiva specializării judecătorilor. Prin urmare, este legală soluţia instanţei de apel de admitere a excepţiei nelegalei constituiri a completului, chiar şi în condiţiile în care momentul procesual la care trebuia invocată excepţia necompetenţei materiale fusese depăşit.
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prevede o procedură unitară de sancţionare şi contestare a actelor prin care se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 280 alin. (2), articolul 280 alin. (1) nefăcând distincţie între personalul didactic încadrat cu contract individual de muncă şi cel de conducere, de îndrumare şi de control, care îşi desfăşoară activitatea şi în baza unui contract de management.
Deşi art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011 nu precizează specializarea instanţei competente să soluţioneze contestaţia împotriva actelor emise în procedura de sancţionare disciplinară, devin aplicabile dispoziţiile art. 278 alin. (2) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), potrivit cărora prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Ca atare, persoanele încadrate în unităţile de învăţământ, inclusiv personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare, sancţionate disciplinar, se pot adresa instanţelor specializate în soluţionarea conflictelor de muncă, în condiţiile art. 280 din Legea nr. 1/2011.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 4737 din 7 noiembrie 2018)

Continue reading →