Lipsa invocării exprese a excepțiilor procesuale în apel. Distincția dintre apărările de fond și excepțiile procesuale în analiza interesului și calității procesuale active într-o acțiune în anularea mărcii pentru rea-credință

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 27 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Calea x S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să dispună: anularea Mărcii nr. 171546 înregistrată la data de 8 februarie 2021, obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci să radieze marca „Mocăniţa Apusenilor” din Registrul Naţional al Mărcilor, interzicerea utilizării de către pârâta Calea x S.R.L., în orice fel, a mărcii „Mocăniţa Apusenilor” în activitatea sa comercială, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1784 din 25 iunie 2024)

Solicitare în vederea constatării faptului că reclamantul este titularul legal al dreptului de a utiliza, în scopuri comerciale şi sportive, palmaresul fostei echipei de fotbal profesionist, precum şi toate derivatele sportive ce rezultă din acesta, în calitatea sa de unic continuator al activităţii fotbalistice al acestei echipe. Admiterea recursurilor şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că îi aparţine palmaresul echipei de fotbal a A. de la înfiinţare, respectiv din anul 1947 şi până în anul 2003.

Prin cererea de precizare a întâmpinării depusă la termenul din data din 25 septembrie 2018, pârâta a solicitat recalificarea întâmpinării înregistrate la data de 27 aprilie 2018, ca fiind cerere reconvenţională, cerere în raport de care instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii, în privinţa căreia a dispus amânarea pronunţării pentru data de 27 septembrie 2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a respins cererea pârâtei, reţinând că prin recalificarea unei cereri, se urmăreşte stabilirea calificării corecte a actului de procedură efectuat de părţi, ceea ce în speţă ar presupune că pârâta a formulat o pretenţie proprie împotriva reclamantului prin întâmpinare, dar din eroare, această cerere nu a fost calificată ca fiind cerere reconvenţională, or, afirmaţia pârâtei potrivit căreia palmaresul îi aparţine reprezintă o apărare formulată în raport de cererea de chemare în judecată, din cuprinsul actului procesual nerezultând că se formulează pretenţii proprii. Drept urmare, a calificat cererea depusă de către pârâtă la termenul din 25.09.2018 ca fiind o cerere reconvenţională, pe care a respins-o ca tardivă.

Prin cererea formulată la 23 octombrie 2018 şi înregistrată sub dosar nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate că este titularul legal al dreptului de a utiliza, în scopuri comerciale şi sportive, palmaresul fostei echipei de fotbal profesionist A., precum şi toate derivatele sportive ce rezultă din acesta, în calitatea sa de unic continuator al activităţii fotbalistice al acestei echipe.

Prin încheierea din 23 aprilie 2019, a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea cauzei înregistrate sub nr. x/2018 la cauza de faţă – dosar nr. x/2017.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 513 din 28 martie 2023)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepţii procesuale invocate în condiţiile legii şi nesoluţionate în prima fază procesuală. Accesorium sequitur principale

De vreme ce, prin decizia recurată, s-a apreciat, că, în speţă, se impune rejudecarea cererii cu caracter subsidiar, iar soluţia primei instanţe în privinţa celor două excepţii a fost fundamentată, în esenţă, pe aceeaşi construcţie juridică care a condus la nesoluţionarea cererii subsidiare (invalidată în apel), instanţa de apel, luând în considerare natura juridică a excepţiilor procesuale şi modalitatea particulară în care acestea „au primit răspuns” prin sentinţa civilă apelată, în aplicarea raţionamentului întemeiat pe regula accesorium sequitur principale, ar fi trebuit să constate că, inclusiv, statuarea primei instanţe asupra celor două excepţii a devenit lipsită de fundament, astfel că, în absenţa soluţionării lor, în fond, subzistă obligaţia instanţei de rejudecare de a proceda la analiza lor, conform art. 248 din C. proc. civ.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1512 din 15 iulie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepția prescripției dreptului material la acțiune. Formularea unei noi cereri de chemare în judecată în termenul de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat perimată prima acțiune. Condiții pentru a opera efectul întreruptiv. Analizarea temeiniciei cererii

Formularea unei noi cereri de chemare în judecată într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare nu este singura condiţie pentru a opera efectul întreruptiv al cursului prescripţiei, partea finală a celei de-a doua teze a alin. (2) al art. 2.539 Cod civil prevăzând, fără echivoc, şi o altă condiţie. Astfel, întreruperea prescripţiei extinctive prin formularea primei cereri de chemare în judecată operează şi face ca cea de-a doua cerere să nu fie prescrisă dacă sunt întrunite în mod cumulativ cele două condiţii explicit inserate în art. 2.539 alin. (2) Cod civil, referitoare la cea de-a doua cerere, anume introducerea acesteia în termenul de 6 luni şi temeinicia sa.

(ICCJ, secția I civilă, decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2020)