Prin cererea depusă de către apelantul-pârât A., în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 20 ianuarie 2023, acesta a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1181 din 23 aprilie 2024)
Prin cererea formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, la termenul de judecată din 12 octombrie 2022, recurentul-reclamant A. a solicitat suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă.
Cererea de suspendare a fost formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca instanţă de recurs învestită cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2523A din 15 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C., în cauza având ca obiect revendicare imobiliară.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 377 din 1 martie 2023)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin DGRFP Braşov, a solicitat anularea Deciziei nr. 2/28.03.2018 şi a deciziilor nr. 5858/18.12.2017 si 672/05.02.2018 emise de pârât, prin care au fost respinse cererile de rambursare a taxelor antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, precum şi rambursarea sumei de 6.400.245 RON percepută cu titlu de taxe antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1105/2010 al Consiliului şi a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/325 al Comisiei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1897 din 4 aprilie 2023)
Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, SRI Dâmboviţa şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 1.000.000 USD, reprezentând daune morale pentru lezarea gravă a demnităţii, cinstei şi onoarei, poziţiei socio-profesionale şi politice, ce au avut consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice, atât a reclamantului cât şi a familiei sale.
În susţinerea cererii sale, a arătat că a fost supus suferinţelor generate de deportarea familiei sale, în anul 1957, că a fost confiscată averea familiei de către comunişti, astfel încât au fost nevoiţi să ducă un trai de subzistenţă, fiind supuşi unor abuzuri pentru simplu motiv că au fost consideraţi chiaburi. A considerat că trebuie să fie dezdăunat de pârâţi pentru persecuţia politică la care a fost supus.
În drept, reclamantul a invocat atât legea specială-Legea nr. 221/1990 cât şi dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 31 martie 2022)
Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, SRI Dâmboviţa şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 1.000.000 USD, reprezentând daune morale pentru lezarea gravă a demnităţii, cinstei şi onoarei, poziţiei socio-profesionale şi politice, ce au avut consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice, atât a reclamantului cât şi a familiei sale.
În susţinerea cererii sale, a arătat că a fost supus suferinţelor generate de deportarea familiei sale, în anul 1957, că a fost confiscată averea familiei de către comunişti, astfel încât au fost nevoiţi să ducă un trai de subzistenţă, fiind supuşi unor abuzuri pentru simplu motiv că au fost consideraţi chiaburi. A considerat că trebuie să fie dezdăunat de pârâţi pentru persecuţia politică la care a fost supus.
În drept, reclamantul a invocat atât legea specială-Legea nr. 221/1990 cât şi dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 31 martie 2022)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti, reprezentată prin Primarul General, restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. x, liber de orice sarcini, obligarea pârâtei la plata sumei de 500 RON pe zi, reprezentând daune pentru lipsa de folosinţă a imobilului, de la data înregistrării cererii până la punerea efectivă în posesie şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi decizia nr. 20 din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea prevederilor art. 26 alin. (3) din actul normativ menţionat.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 315 din 9 februarie 2022)
1. Prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanţa de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, fără a anticipa soluţia, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea ce se pronunţă în cauză, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva acestei hotărâri, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.
În speţă, prin încheierea din 2 octombrie 2019 Curtea de Apel Oradea a amânat pronunţarea asupra contestaţiei în anulare. Or, făcând aplicarea prevederilor legale, se constată că nici împotriva încheierii prin care s-a dispus amânarea pronunţării cu privire la contestaţia în anulare, părţile nu au deschisă calea de atac, acest tip de încheiere făcând corp comun cu hotărârea ce se pronunţă în cauză, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva acestei hotărâri.
2. Cum amenda judiciară este o sancţiune bănească ce se aplică de către instanţa de judecată persoanei care a săvârşit anumite fapte în legătură cu procesul, iar nu o sancţiune susceptibilă de aplicare ori de câte ori partea adversă apreciază că a fost exercitată o cale de atac vădit netemeinică, Înalta Curte a respins cererea de sancţionare a contestatorului cu amendă judiciară.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 806 din 2 aprilie 2020)
Procedând la verificarea propriei competențe în condițiile alin. (1) al art. 131 C.proc.civ. și concluzionând că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, fără a considera că sunt necesare lămuriri ori probe potrivit art. 131 alin. (2) C.proc.civ., instanța, în raport de prevederile art. 235 C.proc.civ., nu mai putea reveni asupra celor reținute, câtă vreme dispozițiile art. 131 alin. (1) stabilesc în mod expres că încheierea prin care instanţa de judecată consemnează rezultatul verificării şi stabilirii propriei competenţe are caracter interlocutoriu.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1478 din 7 septembrie 2016)
