Cerere în vederea anulării Deciziei de impunere, prin care, în soluţionarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu opţiune de rambursare ale societăţii, a fost respinsă cererea de rambursare a TVA și obligarea pârâtelor la plata sumei cu titlu de TVA de rambursat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi:

– anularea pct. 1 al Deciziei nr. 814 din 02.11.2017 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Deciziilor de impunere nr. x/19.11.2012 şi nr. F – GL 820/29.11.2012;

– anularea Deciziei de impunere nr. x/19.11.2012;

– anularea Deciziei de impunere nr. x/19.11.2012, prin care, în soluţionarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu opţiune de rambursare ale societăţii, a fost respinsă cererea de rambursare a TVA în sumă de 1.888.583 RON;

– obligarea AJFP Galaţi la plata sumei de 1.549.474 RON, din totalul de 1.888.583 RON, cu titlu de TVA de rambursat.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4231 din 28 septembrie 2022)

Învestirea instanţei de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea refuzului nejustificat al pârâtului şi acordarea dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României. Respingerea apelului ca inadmisibil

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal., reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea refuzului nejustificat al pârâtului şi acordarea dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României, fiind îndeplinite condiţiile legale.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1418 din 10 martie 2022)

Analiza efectivă pe care judecătorul trebuie să o facă susţinerilor reclamantului privind puterea de lucru judecat relativă a celor stabilite prin sentinţă, într-o cauză privind aceeaşi chestiune de drept, dar vizând o perioadă diferită

Prin acţiunea formulată la data de 09.10.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat instanţei să dispună:

– anularea parţială a Ordinului nr. 2732/C/11 iulie 2018 al Ministrului Justiţiei, respectiv, în ceea ce priveşte art. 1 teza finală referitoare la cuantumul drepturilor salariale din acest ordin, ca fiind netemeinic şi nelegal prin modul greşit de stabilire a drepturilor salariale şi a cuantumului acestora;

– obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin în favoarea reclamantului, prin care să fie stabilit nivelul maxim de salarizare pentru funcţia de asistent judiciar, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, care să includă, în cuantumul brut al indemnizaţiei de încadrare şi al sporurilor şi o valoare de referinţă sectorială de 463,50 RON, la care să se adauge majorarea cu 15% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare („sporul de fidelitate” pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani), începând cu data de 1 iulie 2018, până la zi şi în continuare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5140 din 14 octombrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri. Încălcarea principiului disponibilității prin calificarea cererii ca fiind acțiune în anularea unui act administrativ tipic. Consecințe asupra soluției de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

În condițiile în care obiectul acţiunii cu care a fost învestită prima instanță a vizat constatarea refuzului nejustificat al autorităţii publice pârâte de a soluționa pozitiv o cerere de decont și obligarea acestei autorităţi la recunoaşterea dreptului legitim al reclamantei prin efectuarea deconturilor solicitate, calificarea acțiunii de către judecătorul fondului, ca fiind îndreptată împotriva unui act administrativ tipic (respectiv împotriva adresei prin care a fost consemnat refuzul de decont) reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, consacrat de art.9 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cum instanţa nu a fost învestită cu anularea unui act administrativ tipic (decizie/dispoziţie de soluţionare a deconturilor), iar cererea de obligare la plată nu a fost formulată ca un capăt accesoriu al unei astfel de acțiuni, ci al uneia în constatarea refuzului nejustificat, soluţia de respingere a acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr. 554/2004 este contrară legii, dar şi jurisprudenţei consolidate a instanţei supreme în materie, motivele de casare reglementate de art.488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din Codul de procedură civilă fiind pe deplin incidente.

(ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 48 din 12 ianuarie 2022)