Prin cererea înreguistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Ploieşti – Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat:
– în principal, constatarea nulităţii parţiale a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/29.12.2017, emisă de ANAF- DGRFP Ploieşti – Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Ploieşti – Activitatea de Inspecţie Fiscală, pentru obligaţiile fiscale principale în cuantum total de 20.260.097,67 RON, din care suma de 7.128.957,86 RON stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit, suma de 13.131.139,81 RON stabilită suplimentar cu titlu de taxă pe valoarea adăugată, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora;
– în subsidiar, obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să soluţioneze, în condiţiile art. 49 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cererea de constatare a nulităţii parţiale a Deciziei de impunere, înregistrată la această instituţie sub nr. x/15.02.2018;
– obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2371 din 20 aprilie 2022)
