Dreptul muncii, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Acțiune privind repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituire a bunurilor aparţinând societăţi

Posted on by Redacția ProLege

Prin acţiunea înregistrată la 16 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2017, în baza art. 270 Codul Muncii, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul prevederilor art. 254, 256 din Codul Muncii, repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituire a bunurilor aparţinând societăţi, în cuantum de 300.331,43 RON, cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat şi orice alte sume ce se vor dovedi a fi cheltuite cu susţinerea prezentei cauze, rezervându-şi dreptul ca până la primul termen de judecată în condiţiile art. 204 şi următoarele din C. proc. civ., în măsura în care va constata şi lipsa altor sume să completeze prezenta acţiune.

La data de 31 martie 2017, reclamanta A. S.R.L. a depus precizare la acţiune, prin care şi-a completat petitul cererii introductive cu un nou capăt de cerere solicitând obligarea pârâtului şi la repararea integrală a prejudiciului cauzat în cuantum de 15.789,98 RON prin achitarea în contul său a sumei de 15789,98 RON, reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1063 din 21 aprilie 2021)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Termenul de revizuire. Cauzele în care încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la 18 mai 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii A., B. şi C. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de D., moştenitor legal al părţii decedate) au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenţii au solicitat:

– repunerea părţilor în termenul de revizuire;

– admiterea revizuirii, urmare a constatării existenţei a două hotărâri potrivnice, respectiv decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi sentinţa civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare;

– anularea decizie penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022)

Continue reading →
Dreptul muncii, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Solicitare privind obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti şi a dobânzii legale aferente. Respingerea recursului ca tardiv declarat

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 8 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului Liceul Tehnologic „C.” Ţibăneşti la plata drepturilor băneşti şi a dobânzii legale aferente, în temeiul deciziei nr. 26 din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2009 şi a sentinţei civile nr. 463 din 14 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2015.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Codului muncii, ale Legii nr. 221/2008 şi Legii nr. 85/2016.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 965 din 3 mai 2022)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Cererea de repunere în termenul de declarare a recursului. Respingerea recursului declarat

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

– să se constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului din Bucureşti, respectiv pentru acordarea de măsuri compensatorii constând în puncte pentru imobilul din Bucureşti, în cotă de 1/1;

– să se anuleze parţial, respectiv să se modifice decizia pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din 31.08.2016 prin care s-au acordat măsuri compensatorii în valoare de 417.609 de puncte pentru dosarul înregistrat la Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP);

– să fie obligată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să emită, în favoarea reclamantei, o dispoziţie cu propunere de restituire în natură a imobilului din Bucureşti, acolo unde este posibil, chiar si pentru o suprafaţa de teren parţială din imobil;

– să emită în favoarea reclamantei o dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri compensatori prin puncte pentru suprafaţa de teren ce nu a putut fi restituită în natură;

– obligarea CNCI să emită în favoarea reclamantei, în cadrul dosarului nr. x C. civ. al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietarilor (ANRP), o decizie de restituire în natură pentru imobilul din Bucureşti sau o decizie de acordare de măsuri compensatorii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1647 din 27 septembrie 2022)

Continue reading →
Dreptul muncii, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Invocarea încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Respingerea cererii de revizuire ca tardivă

Posted on by Redacția ProLege

Prin decizia civilă nr. 5306 din 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de apelantul Clubul Sportiv Municipal Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 9629 din 20.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul A. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru despăgubirile ce depăşesc suma de 75.000 euro. A respins acţiunea cu privire la despăgubirile ce depăşesc suma de 75.000 euro ca prescrisă. A respins cererea de chemare în judecată cu privire la despăgubirea în valoare de 75.000 euro, ca neîntemeiată. A menţinut celelalte dispoziţii.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei pe motiv că încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat stabilit prin decizia nr. 2889 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 977 din 9 iunie 2020)

Continue reading →
Dreptul muncii, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Conflict individual de muncă. Cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire concomitent cu excepţia tardivităţii cererii de revizuire

Posted on by Redacția ProLege

Prin decizia civilă nr. 5306 din 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de apelantul Clubul Sportiv Municipal Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 9629 din 20.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul A.. A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru despăgubirile ce depăşesc suma de 75.000 euro. A respins acţiunea cu privire la despăgubirile ce depăşesc suma de 75.000 euro ca prescrisă. A respins cererea de chemare în judecată cu privire la despăgubirea în valoare de 75.000 euro, ca neîntemeiată. A menţinut celelalte dispoziţii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 977 din 9 iunie 2020)

Continue reading →
Drept comercial, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Societate aflată în procedura de concordat preventiv. Atribuţiile conciliatorului judiciar. Limite şi efecte

Posted on by Redacția ProLege

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, conciliatorul judiciar are doar rolul de a supraveghea activitatea desfăşurată în cursul procedurii de către debitor, activitate pe care acesta o desfăşoară în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv.
Societatea debitoare faţă de care s-a deschis procedura de concordat preventiv îşi păstrează dreptul de administrare şi de reprezentare, astfel încât în cadrul unui litigiu conciliatorul judiciar nu are nicio atribuţiune care să presupună un mandat de reprezentare din partea societăţii aflate în vreuna dintre aceste proceduri, instanţa nefiind obligată să îl introducă în cauză.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 4553 din 29 octombrie 2018)

Continue reading →
Drept comercial, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Insolvență. Declarație de creanţă. Cerere de repunere în termen

Posted on by Redacția ProLege

Chiar dacă ar aparţine debitoarei sau administratorului judiciar culpa omisiunii notificării apelantului-contestator în legătură cu deschiderea procedurii insolvenţei, acesta era ţinut să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru apărarea dreptului său, respectiv să formuleze cererea de repunere în termen şi declaraţia de creanţă în maximum 15 zile de la încetarea împiedicării. Omisiunea de a proceda în acest fel este pe deplin imputabilă apelantului-reclamant, iar aşteptarea unei notificări din partea administratorului judiciar nu este de natură a înlătura această imputabilitate, întrucât apelantul-contestator nu se poate prevala de necunoaşterea dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc.civ., care reprezintă remediul pentru situaţii precum cea în care acesta se află.

(Curtea de Apel București, s. a VI-a civ., decizia nr. 191 din 1 februarie 2018)

Continue reading →