Determinarea competenței în apelul litigiilor cu profesioniști în absența completurilor specializate la prima instanță. Aplicarea regulii din recursul în interesul legii privind secțiile de control judiciar

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 22 noiembrie 2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. S.r.l., prin lichidator judiciar Cabinet individual de Insolvenţă B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa: în principal să se constate stingerea obligaţiei de plată a preţului ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.03.2012 de C., pentru imobilul-teren şi construcţii, situat în intravilanul oraşului Băbeni, judeţul Vâlcea compus din mai multe imobile enumerate în cerere, înscrierea în Cartea Funciară nr. x a UAT Băbeni a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă, A. S.R.L. – în faliment, asupra imobilului-teren şi construcţii, situat în intravilanul oraşului Băbeni, judeţul Vâlcea, compus din din mai multe imobile enumerate în cerere, iar în subsidiar, în ipoteza în care nu se vor admite primele două capete de cerere, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 677.084 euro, reprezentând preţul achitat de reclamanta A. S.R.L. – în faliment, pentru imobilul-teren şi construcţii care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x/05.03.2012, de C.; instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului-teren şi construcţii care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x/05.03.2012, de C., până la data la care pârâta le va restitui suma de 677.084 euro, reprezentând preţul achitat acesteia de reclamanta A. S.R.L. – în faliment, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. art. 896 alin. (1) C. civ., art. 187 alin. (3) din Ordinul nr. 700/2014.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1859 din 17 septembrie 2024)

Determinarea instanței competente în litigiile de muncă. Opțiunea reclamantului între domiciliu și locul de muncă și efectele sesizării instanței

Prin cererea înregistrată la 14.11.2022 pe rolul Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, pentru perioada 08.08.2018-15.05.2022, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006) şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare pentru perioada 08.08.2018-15.05.2022, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 468 din 5 martie 2024)

Determinarea instanței competente în litigiile de muncă având ca obiect drepturi salariale ale magistraților. Efectele organizării administrative asupra aplicabilității regulii de competență teritorială exclusivă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secţia I Civilă, la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., şi C., au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând obligarea pârâţilor la compensarea în bani a câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar/an, aferent perioadei în care au avut calitatea de procuror (A.: în perioada 01.01.1999 – zi, B.: în perioada 11.05.2011 – zi şi C.: în perioada 05.07.2010 – zi) şi la plata sumei aferente; obligarea pârâţilor la plata sumelor datorate cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare începând cu data de la care dreptul era datorat şi până la plata efectivă.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 79 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, art. 146, 147, 166 alin. (4) din 278 alin. (2) Codul muncii, H.G. nr. 250/1992, H.C.S.M. 325/2005.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 391 din 27 februarie 2024)

Determinarea instanței competente teritorial în litigiile privind drepturile salariale ale personalului din structurile specializate ale Ministerului Public. Aplicabilitatea dispozițiilor speciale de competență, în raport cu natura funcțională a unității angajatoare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.01.2023, pe rolul Tribunalului Caraş Severin – secţia I Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: 1. obligarea pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlaltor drepturi aferente, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariului prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON (neplafonat), drept acordat în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale conform sentinţei nr. 220 din data de 07.11.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective; 2. obligarea pârâtului la plata efectivă a salariului calculat prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, conform sentinţei civile nr. 1394/15.12.2020, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 3396/13.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; 3. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 18 din 16 ianuarie 2024)

Determinarea instanței competente în încuviințarea executării silite formulate împotriva unei instanțe judecătorești. Efectele alegerii creditorului în cadrul competenței teritoriale facultative

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 21 februarie 2024, creditorul, prin intermediul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti A., a solicitat încuviinţarea executării silite asupra debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/2021 pronunţată la data de 16.11.2021 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1293 din 15 mai 2024)

Conflict negativ de competență în materia încuviințării executării silite împotriva unor autorități publice centrale. Determinarea instanței competente teritorial

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. x/2024, la data de 27 februarie 2024, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301 din data de 11 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 4775 din 16 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1128 din 18 aprilie 2024)

Stabilirea instanței competente în cadrul unui conflict negativ determinat de calificarea diferită a naturii acțiunii în regres. Distincția dintre răspunderea delictuală și litigiile cu consumatori în analiza competenței teritoriale

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 9.759,56 RON (compusă din 9.252,56 RON, achitaţi către autorităţile din Marea Britanie şi 507 RON pentru traducerea de documente); 1.168,84 RON, reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 9.252,56 RON; dobânda legală aferentă sumei de 9.252,56 RON, de la data formulării prezentei acţiuni şi până la data achitării; suma de 229,3 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor solicitate.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1106 din 17 aprilie 2024)

Conflict negativ de competență privind acordarea concediului de odihnă suplimentar. Aplicarea regulilor de competență teritorială și efectele coparticipării procesuale active

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 09.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. şi MM. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, Judecătoria Sector 2 Bucureşti, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, Tribunalul Vâlcea, Judecătoria Cornetu, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei: obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar, pentru fiecare an, începând cu iulie 2022 şi până în prezent, precum şi pentru viitor a câte 10 zile pe an concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor, concediu de odihnă suplimentar pe an, proporţional cu perioada efectiv lucrată, precum şi obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferentă acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 127 alin. (21) din C. proc. pen., art. 65 şi art. 73 din Legea nr. 567/2004, art. 147 şi art. 278 din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1368 din 18 iunie 2024)

Solicitare privind obligarea pârâţilor la acordarea concediului de odihnă suplimentar, acordarea a câte 10 zile pe an până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor și plata indemnizaţiei aferente

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 14 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi si Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună:

– obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de: 110 zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2012 – 2022 (câte 10 zile pentru fiecare an), la care este îndreptăţit reclamantul A.; 90 de zile de concediu de odihnă suplimentar aferent perioadei 2014-2022, la care este îndreptăţită reclamanta B. şi 30 de zile de concediu de odihnă suplimentar, la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii D. şi C.;

– obligarea pârâţilor la acordarea, şi pentru viitor, a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor;

– obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1185 din 28 mai 2024)

Solicitarea obligării pârâţilor, ca o consecinţă a discriminării, la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată de reclamanți şi indemnizaţia rezultată prin luarea în considerare a indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 08.11.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. şi W. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Timiş, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Dolj, Tribunalul Prahova, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Argeş, Tribunalul Buzău, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Alba, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Hunedoara, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâţilor, ca o consecinţă a discriminării, la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată prin luarea în considerare a indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., începând cu 01.01.2010, prin raportare la data la care fiecare dintre reclamanţi a devenit judecător stagiar/definitiv şi până la data formulării acţiunii, precum şi în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, a despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referinţă sectorială (în continuare, „VRS”), conform prevederilor art. 1 din O.G. nr. 10/2007 (5%, 2% şi 11%), în concret VRS de 405 RON, începând cu aceeaşi dată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 879 din 17 aprilie 2024)

Solicitarea obligării pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, începând cu data numirii reclamantei în funcția de judecător, luând în considerare coeficientul de multiplicare ce reprezintă diferențele drepturilor salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr. x/2023 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Hunedoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice prin DGRFP Cluj Napoca – AJFP Bihor, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 30.03.2022, data numirii acesteia în funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Petroşani şi, în continuare pentru viitor, precum şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00, reprezentând diferenţe ale drepturilor salariale în raport cu indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006.

Totodată, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 30.03.2022, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu scadenţa fiecărei sume, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 577 din 19 martie 2024)

Litigiu cu caracterul unui conflict individual de muncă. Exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu

Prin cererea de chemare în judecată disjunsă din dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Finanţelor Publice – chemat în garanţie, cu citarea obligatorie şi a Consiliului pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronuntata să dispună obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 23 mai 2014 – până la zi; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate la capătul unu din prezenta cerere, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la efectuarea mentiunilor corespunzătoare, conform cerinţelor de mai sus; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale şi să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării drepturilor băneşti solicitate.

În drept au fost invocate prevederile art. 453, art. 72 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 292/2015, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art. 1 şi art. 2 lit. e) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (2) din Constituţia României, art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 din Pactul International cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 14 din CEDO, art. 5, art. 6, art. 159 şi art. 242 din Codul Muncii, art. 11, art. 1018 C. proc. civ., art. 72 C. proc. civ. vizând chemarea în garanţie, art. 1430 C. civ., art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 şi art. 7 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul 212/1974, art. 14 din Convenţia europeana privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceasta Convenţie, art. 4 din Carta speciala europeana revizuita (ratificata prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5, art. 6, art. 8, art. 16, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c) şi f), art. 159, art. 242, art. 169 din Legea nr. 53/2003 cu modificările şi completările ulterioare, art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53, art. 41 alin. (2) din Constituţie, Ordonanţa nr. 137/2000, Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria x din 19 iulie 2000 şi ale Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria x din 2 decembrie 2000, Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 21.12.1965 – Forma consolidată astăzi, 08.05.2017 are la bază publicarea din Buletinul Oficial nr. 92 din 28.07.1970, Legea nr. 94/1992, Legea nr. 200/2005, Legea nr. 490/2004, H.G. nr. 170/9 martie 2005, Legea nr. 71/2015, Legea nr. 94/1992 republicata, Legea nr. 188/1999 republicată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 856 din 16 aprilie 2019)

Solicitare privind dispunerea admiterii acţiunii în sensul obligării pârâţilor la repararea prejudiciului creat în sensul plăţii, pentru fiecare lună până la recunoaşterea definitivă a dreptului, a diferenţelor drepturilor salariale dintre veniturile cuvenite reclamanţilor şi veniturile efectiv încasate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 17 mai 2018, sub dosarul nr. x/2018, reclamantele A., B., C., D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi să se dispună admiterea acţiunii în sensul obligării pârâţilor la plata către reclamanţi a salariilor de încadrare şi a celorlalte drepturi raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 de RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv în cuantum de 484,18 de RON începând cu data de 01.12.2015, precum şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat în sensul plăţii pentru fiecare lună până la recunoaşterea definitivă a dreptului, a diferenţelor drepturilor salariale dintre veniturile cuvenite reclamanţilor şi veniturile efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective la care se va adăuga valoarea dobânzii legale calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată, până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 13/2008, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, Legea nr. 293/2015, Codul muncii, Legea nr. 62/2011, C. civ., CEDO, O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, Deciziile nr. 21/2015 şi nr. 23 din 26 septembrie 2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, O.U.G. nr. 20/2016.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 728 din 2 aprilie 2019)

Cerere în vederea obligării pârâtei la emiterea unor ordine și plata salariului de bază, la nivel maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale, aflat în plată în administraţia publică centrală

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B., alături de alţi reclamanţi, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună obligarea pârâtei plata salariului de bază şi emiterea unor ordine, la nivel maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale, aflat în plată în administraţia publică centrală, începând cu 21.12.2016 la zi, conform Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie şi menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare până la o eventuală modificare legislativă.

Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a dispunj prezenta cauză şi a format 19 noi dosare în privinţa reclamanţilor ale căror locuri de muncă nu sunt în Municipiul Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 694 din 28 martie 2019)

Încuviinţarea începerii executării silite, prin toate formele de executare silită, pentru recuperarea creanţelor decurgând din titlurile executorii reprezentate de sentinţele civile, precum şi pentru recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silită

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 01 februarie 2023, contestatorul Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimatele A. şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 al BEJ C., respectiv împotriva somaţiei din data de 11.01.2023, încheierii nr. 7237/29.12.2022 a Judecătoriei Sibiu, pronunţate în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată executarea silită, încheierii nr. 110/2022 din data de 10.01.2023, executării silite înseşi.

Prin aceeaşi cerere a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, anularea/îndreptarea somaţiei şi încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseşi, în temeiul art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civită, cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispoziţiile art. 670 din C. proc. civ.

De asemenea, a mai solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate şi soluţionarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 719 alin. (6) din Codul de procedură civită.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 720 alin. (1), art. 719, art. 670 din Codul de procedură civită.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1372 din 26 septembrie 2023)

Cerere în vederea obligării pârâtului să comunice instanţei de judecată nivelul maxim, la nivelul autorităţii judecătoreşti, al indemnizaţie de încadrare şi nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal, plata diferenţelor salariale actualizate cu rata inflaţiei și plata dobânzii legale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă la 11 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti a solicitat următoarele:

– obligarea pârâtului Ministerul de Justiţie să comunice instanţei de judecată şi Curţii de Apel Piteşti nivelul maxim, la nivelul autorităţii judecătoreşti, al indemnizaţie de încadrare şi nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal;

– obligarea pârâţilor la calculul drepturilor salariate şi acordarea lor pentru viitor, pentru reclamanta încadrată la Judecătoria Piteşti din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, pentru perioada 9 aprilie 2015 – 31 august 2016 şi 1 septembrie 2016 – 31 decembrie 2016, încadrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, cu luarea în considerare a maximului nivelului de salarizare (venitului) la nivelul autorităţii judecătoreşti pe fiecare funcţie, categorie de personal, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi/sau în specialitate (la nivelul naţional) şi care să includă şi majorările de 2%, 5% şi 11% conform prevederilor Legii nr. 71/2015;

– obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale de la data de 9 aprilie 2015 (data apariţiei Legii nr. 71/2015), actualizate cu rata inflaţiei;

– obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale de la data când ar fi trebuit achitate drepturile până la plata acestora.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 354 din 11 februarie 2020)

Cerere în vederea obligării pârâţilor la plata unei sume de bani aferentă unor contracte de concesiune

Prin sentinţa civilă nr. 1041 din 17.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei materiale si teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâţii Autoritatea Naţională Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor-ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Investit prin declinare, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 203/2022 din 30 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor- ANSVSA şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3360 din 8 iunie 2022)

Stabilirea competenței de soluționare în cazul litigilor care decurg din executarea contractelor administrative

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 RON, fără TVA, aferentă perioadei 16.12.2019 – 24.07.2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

La data de 6.01.2021, reclamanta a formulat precizare la acţiunea iniţială, prin care a arătat că înţelege să se judece şi cu DSVSA Buzău.

Prin sentinţa nr. 611 din 3.02.2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din legea contenciosului administrativ, fiind aplicabil criteriul locului ocupat de organul care a emis sau a încheiat actul, respectiv Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – autoritate centrală sanitar veterinară.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2805 din 18 mai 2022)