Stabilirea instanței competente în cadrul unui conflict negativ determinat de calificarea diferită a naturii acțiunii în regres. Distincția dintre răspunderea delictuală și litigiile cu consumatori în analiza competenței teritoriale

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 9.759,56 RON (compusă din 9.252,56 RON, achitaţi către autorităţile din Marea Britanie şi 507 RON pentru traducerea de documente); 1.168,84 RON, reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 9.252,56 RON; dobânda legală aferentă sumei de 9.252,56 RON, de la data formulării prezentei acţiuni şi până la data achitării; suma de 229,3 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor solicitate.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1106 din 17 aprilie 2024)

Stabilirea competenței materiale procesuale privind ajustarea prețurilor unitare din contracte subsecvente în domeniul achizițiilor publice

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 februarie 2023, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat:

(i) obligarea pârâtei să aplice corect formula de ajustare a preţului unitar prevăzută la art. 3.4 din contractele subsecvente nr. x înregistrate sub nr. x/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 47/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 48/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 49/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 50/26.05.2022 pentru Lotul x, în sensul de a utiliza indicele „rata anuală a inflaţiei” şi nu indicele „rata medie anuală a inflaţiei”, începând cu data de 26.05.2022;

(ii) obligarea pârâtei să aplice corect formula de ajustare a preţului unitar prevăzută la art. 3.4 din contractul subsecvent nr. x încheiat pentru lotul x, înregistrat cu nr. x/7.09.2021 şi atribuit în baza Acordului-cadru nr. 91/7.09.2021, în sensul de a utiliza indicele „rata anuală a inflaţiei” şi nu indicele „rata medie anuală a inflaţiei, începând cu data de 21.07.2022”;

(iii) obligarea pârâtei să aplice corect formula de ajustare a preţului unitar prevăzută la art. 3.4 din contractul subsecvent nr. x încheiat pentru lotul x, înregistrat cu nr. x/7.09.2022 şi atribuit în baza Acordului-cadru nr. 91/7.09.2021, în sensul de a utiliza indicele „rata anuală a inflaţiei” şi nu indicele „rata medie anuală a inflaţiei, începând cu data de 07.09.2022”;

(iv) obligarea pârâtei la încheierea unor acte adiţionale la fiecare dintre contractele subsecvente mai sus menţionate cu scopul de a fi indicat explicit faptul că prin noţiunea de „rata inflaţiei” menţionată în cadrul formulei de ajustare prevăzută la art. 3.4 se înţelege „rata anuală a inflaţiei” calculată de Institutul Naţional de Statistică;

(v) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1449 din 13 martie 2024)

Cerere de chemare în judecată reprezentând obligarea pârâţilor la modificarea statului de funcţii şi la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20.12.2021, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat anularea situaţiei de discriminare creată de către pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să aprobe modificarea statului de funcţii şi, subsecvent, pe pârâta Curtea de Apel Ploieşti să emită decizia de încadrare a reclamanţilor în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 17.12.2018 (data susţinerii şi afişării rezultatelor examenului de promovare); obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploieşti să plătească, pentru perioada 17.12.2018 şi până la momentul realizării efective a dreptului solicitat la petitul 2, diferenţa dintre venitul la care erau îndreptăţiţi (ca urmare a promovării în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 178 din 17 ianuarie 2023)

Competenţa teritorială este exclusivă în cazul contestaţiei la executare. Domiciliul sau sediul debitorului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate (somaţia de plată emisă în dosar la 21 august 2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B. şi a tuturor actelor de executare emise sau care urmau a fi emise în dosarul de executare silită), precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1257/CC/2020 din 15 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1119 din 20 mai 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competență. Decizie de casare prin care s-a stabilit competența materială și teritorială a instanței de fond. Efecte obligatorii

În cazul în care competenţa materială şi teritorială a primei instanţe a fost stabilită prin decizia de casare, potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) NCPC, modalitatea în care instanţa de recurs, a dat dezlegare acestui aspect litigios se impune fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşat definitiv un aspect al litigiului.
Pe de altă parte, norma anterior enunţată se referă la „instanţa care judecă fondul”, fără a face vreo distincţie după cum aceasta se află sau nu în circumscripţia teritorială a instanţei de recurs, or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Nici prevederile art. 135 NCPC nu sunt de natură a înlătura aplicarea normei edictate de art. 501 alin. (1) din acelaşi act normativ, cele două texte de lege vizând instituţii juridice distincte, prin normele care reglementează conflictul competenţă, legiuitorul neintenţionând să lipsească de efecte o decizie de casare prin care a fost tranşat definitiv aspectul vizând instanţa competentă a soluţiona pricina.

(ICCJ, secția I civilă, decizia nr. 15 din 14 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competență. Decizie de casare prin care s-a stabilit competența materială și teritorială a instanței de fond. Efecte obligatorii

În cazul în care competenţa materială şi teritorială a primei instanţe a fost stabilită prin decizia de casare, potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) NCPC, modalitatea în care instanţa de recurs, a dat dezlegare acestui aspect litigios se impune fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşat definitiv un aspect al litigiului.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 15 din 14 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Cerere de intervenție în interes propriu. Disjungere. Domiciliul intervenientului situat în raza teritorială a unei altei instanțe. Prorogare legală de competență

Prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea de intervenţie în nume propriu se soluţionează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii de intervenţie şi formarea unui nou dosar. Prin urmare, în raport cu aceste dispoziții legale, judecarea cererii de intervenţie în nume propriu revine instanţei competente să soluţioneze cererea principală, chiar dacă, avându-se în vedere domiciliul intervenientului şi dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, aceasta ar fi fost de competenţa teritorială a altei instanțe, dacă s-ar fi formulat pe cale principală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 67 din 13 ianuarie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepția necompetenței teritoriale. Autoritate de lucru judecat

Conform art. 431 alin. (2) C.proc.civ. hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, autoritate ce priveşte atât dispozitivul cât şi considerentele pe care acesta se sprijină. În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C.proc.civ.
Prin urmare, efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că dacă s-a stabilit definitiv competenţa teritorială exclusivă a unei instanţe, aceeaşi chestiune litigioasă ce a primit o dezlegare nu mai poate primi, într-un litigiu ulterior, o altă soluţie.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 927 din 15 aprilie 2016)