Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 20 iulie 2020, sub număr de dosar x/2020, reclamanta A., în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism – Biroul Teritorial Teleorman a chemat în judecată pe pârâţii: Ministerul Public şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Structura Centrală, cu citarea Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună următoarele:
1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curţii de Apel Ploieşti, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022.
2. uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017.
3. repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti.
4. obligarea pârâţilor Ministerul Public şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 – viitor.
5. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantei (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamantei) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1423 din 9 iunie 2021)
