Acțiune în vederea constatării faptului că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul pârâtei se încadrează în grupa I de muncă, precum şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens, cu cheltuieli de judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 07 februarie 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca instanţa să constate că activitatea desfăşurată de el în cadrul pârâtei, în perioada 10.10.1972 – 16.11.1989, se încadrează în grupa I de muncă, precum şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 693/LM/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de A., cu domiciliul în Ungaria, Budapesta şi domiciliul ales la sediul secundar al avocatului C., în Oradea, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâta B., cu sediul în Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 208 din 28 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de muncă cu element de extraneitate. Competența teritorială. Conflict negativ de competență

În cazul în care, într-un litigiu de muncă, reclamantul are domiciliul într-un alt stat membru al Uniunii Europene, exercitându-și opțiunea asupra competenţei instanţei de la domiciliul ales al reprezentantului său în proces, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 21 lit. b) din Regulamentul UE nr. 1215/2012, ipoteză în care era reglementată şi competenţa teritorială, ci ale art. 21 alin. (1) lit. a) din Regulamentul UE nr. 1215/2012 ce reglementează doar competenţa internaţională, nefiind efectuată o alegere de competenţă teritorială potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, sunt incidente dispoziţiile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. care statuează că dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1) ale acestui text, nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială procesuală proprii conflictelor de muncă, la secţia specializată a Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 208 din 28 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Înscris autentificat de un notar public din România. Raport juridic cu element de extraneitate. Competenţă generală a instanţelor române

În cazul în care pretinsa obligaţie neexecutată – care constituie temeiul acţiunii în daune-interese formulată de una dintre părţile semnatare ale unei scrisori de intenţie – vizează achiziţionarea de cealaltă parte, persoană juridică străină, a unor active, incluzând imobile aflate pe teritoriul României, achiziţie ce se poate face numai prin înscris autentificat de un notar public din România, rezultă că locul executării obligaţiei pretins încălcate este în România, astfel că, în cauză, competenţa de soluţionare aparţine instanţelor române.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 605 din 22 martie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Reclamant, cetățean străin, cu domiciliul într-un alt stat. Competența de soluționare a acțiunii

Având în vedere că la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta, cetăţean sârb, nu avea domiciliul sau reşedinţa în România, că raporturile de muncă cu pârâtul încetaseră, precum și faptul că aceasta nu s-a adresat instanţei în raza căreia a avut locul de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 nu sunt incidente în stabilirea competenţei, iar calitatea de cetăţean străin a reclamantei impune raportarea la dispoziţiile art. 1065 din Cartea a VII-a din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 1072 alin. (1) din acelaşi cod.
În atare situaţie devin incidente dispoziţiile alin. (2) ale art. 1072 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1) nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti, și cum tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze cererile având ca obiect conflictele de muncă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2304 din 23 noiembrie 2016)