Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ, la data de 5 noiembrie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanţii A. – prim grefier, B. – grefier şef secţie urmărire penală, C. – grefier şef secţie judiciară, D. – grefier, E. – grefier, F. – grefier, G. – grefier, H. – specialist IT, I. – specialist IT, J. – conducător auto, K. – conducător auto, au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea salariului de bază prin includerea în cuantumul salariului brut de încadrare stabilit prin deciziile nr. 588/VI/3/2017 din 13.02.2017, nr. 314/VI/3/2017 din 27.01.2017 şi nr. 3304/VI/3 din 19.09.2017, emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi – prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 – a procentului de 8.5% prevăzut de O.G. nr. 13 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, respectiv VRS 405 RON+8.5%+10%, precum şi emiterea deciziilor pentru fiecare reclamant în parte.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea salariilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, diferenţe în valoare actualizată şi daune moratorii, precum şi dobânda legală, conform prevederilor art. 1535 din C. civ., până la data plăţii efective.
În drept, au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ., O.G. nr. 13/2008, Decizia C. civ. nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272, art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) din C. civ., prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar şi raţionamentul dezvoltat prin Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, cu referire la chestiunea prejudicială a conceptului de „salariu avut”, aplicabil în esenţă şi în cauză.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2023)
