Legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă. Soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite

15 iun. 2022
Vizualizari: 503
  • NCPC: art. 135 alin. (1)
  • NCPC: art. 651 alin. (1) şi (3)
  • NCPC: art. 714 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secția civilă, la data de 25 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Tribunalul Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1143/2020 al BEJ B., precum și anularea încheierii nr. 390/CS/2021 din 12.01.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Iași.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 706, art. 712 și urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G. nr. 90/2017.

Prin sentința civilă nr. 2665 din 25 mai 2021, Judecătoria Bacău, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2215 din 26 octombrie 2021)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestațiile la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Bacău, secția civilă, contestatorii Tribunalul Botoșani și Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., au solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1143/2020 al BEJ B. și a încheierii nr. 390/CS/2021 din 12.01.2021 a Judecătoriei Iași, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același Cod.

Competența teritorială în soluționarea contestațiilor la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererilor de executare silită – 25 martie 2021 și, respectiv, 01 aprilie 2021, potrivit cărora:

„Contestația se introduce la instanța de executare”.

Înalta Curte constată că prezentul conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Judecătoria Bacău a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind „judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

„Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

În speță, Judecătoria Iași, prin încheierea nr. 390/CS din 12 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestațiile la executare formulate în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditoarei A. și, în consecință, a încuviințat executarea silită a debitorilor Tribunalul Botoșani și Ministerul Justiției, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 851/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 763/23.06.2009 a Curții de Apel Iași, încheierea din 29.05.2020 privind lămurire dispozitiv, pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia nr. 23/08.09.2020 a Curții de Apel Iași, sentința civilă nr. 785/12.09.2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 50/22.01.2019 a Curții de Apel Suceava.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a procedurii de executare silit, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum, de execumplu, contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași, secția civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Sursa informației: www.scj.ro.

Legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență. Soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite was last modified: iunie 14th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.