Laudatio aferent premiului „Matei B. Cantacuzino”, acordat prof. Gabriel Boroi pentru întreaga activitate în domeniul dreptului privat (OPERA OMNIA), rostit în cadrul Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2023

Domnule profesor Gabriel Boroi,

Doamnelor și domnilor,

A rezuma în câteva cuvinte ceea ce înseamnă Opera omnia atunci când este vorba despre domnul profesor Gabriel Boroi este o sarcină pe cât de onorantă, pe atât de greu de dus la îndeplinire. Mai întâi, desigur, pentru că aceste opere, așa cum le vedem astăzi și în cărțile pe care le avem înainte, sunt încă ceea ce vorbitorii de limba engleză înțeleg printr-o work in progress. Să nu lăsăm, așadar, profesorului Gabriel Boroi speranța că prin acest premiu ar putea primi din partea noastră și o dezlegare la contemplarea detașată a celor deja înfăptuite: așteptăm cu toții, și de acum înainte, multe de la inspirația și puterea de muncă dovedite până acum cu asupra de măsură.

Iar dacă astăzi eu am bucuria de a rosti această laudatio, neștiind prea bine căror merite proprii li s-ar datora această alegere atât de onorantă pentru mine, însă știind totuși că toate lucrurile și lucrările din această lume își au deopotrivă vremea și sensul lor, și mai știind că viața însăși este aceea prin care pluralul latin al operelor dobândește sens printr-o împlinire în singularul românesc al operei, voi încerca să desprind sensul modestului meu demers laudativ de astăzi, pornind de la câteva fragmente de viață profesională care mă leagă, direct sau indirect, de lucrările și de lucrarea în lumea juridică a profesorului Gabriel Boroi.

(i) Încep cu amintirea, și astăzi încă foarte vie, a unei întâlniri de acum aproape 25 de ani. Eram student doctorand și venise timpul examenului de drept civil – partea generală, unul dintre cele trei examene care se susțineau în mod obligatoriu pe parcursul studiilor doctorale. Din comisie făceau parte profesorul meu coordonator, Viorel Mihai Ciobanu, profesorul Gabriel Boroi și doamna profesoară Claudia Ana Moarcăș. Pe parcursul unei ore întregi, profesorul Gabriel Boroi m-a purtat continuu și alert prin principiile și normele dreptului civil, raportul juridic, actul juridic, efecte și nulități, prescripție etc., și ca și cum nu era îndeajuns, a dorit să se asigure că știu și pot să fac raționamente, conexiuni și cu instituții din alte părți ale dreptului civil, precum materia obligațiilor. Și, finalmente, și-a făcut loc și veriga slabă, greșind calificarea juridică a unei situații de fapt, care reprezenta – îmi mai amintesc și acum – o novație prin schimbare de obiect.

Tirul de întrebări venea amenințător înspre mine în timp ce profesorul parcurgea în lung și în lat sala de examen, ritmul deplasării stimulând viteza cu care se rostogoleau întrebările.

Am supraviețuit examenului și am luat nota 10.

Aceasta este prima mea imagine vie despre profesorul Gabriel Boroi: un profesor exigent, tăios și intransigent.

(ii) Al doilea crâmpei este și mai vechi și datează din anul 1996-1997, când, studentă fiind în anul IV, am pus pentru prima data mâna pe lucrarea intitulată Codul de procedură civilă, comentat și adnotat, ediția a II-a revizuită și adăugită, publicată la Ed. All, scrisă de profesorul Gabriel Boroi în coautorat cu profesorul Dumitru Rădescu. Păstrez și acum lucrarea, cu toate însemnările, sublinierile și adnotările mele, întrucât aceasta a stat la baza a ceea ce pot numi acum pasiunea și dragostea mea pentru dreptul procesual civil.

De o claritate a expunerii pe care nu o mai întâlnisem până atunci, cu o structurare și explicare impecabile, puternic ancorată în practică, lucrarea menționată reprezenta pentru anii respectivi o adevărată inovație. Dacă astăzi nu ne mai putem imagina viața profesională practică fără lucrări de genul Codurilor comentate și/sau adnotate cu jurisprudență, la timpul evocat, cartea reprezenta o adevărată creație, o noutate, o proiecție a ceea ce avea să devină mai târziu un veritabil concept pentru piața editorială juridică românească și un adevărat instrument de lucru practic.

(iii) Cât privește, în genere, opera științifică a Profesorului, nu știu în ce măsură pot să vorbesc sau să o evaluez eu. Opera profesorului a balansat echilibrat, constant și complementar între dreptul civil și dreptul procesual civil.

Când vorbim despre procedură, adică despre forme, acestea nu sunt și nu au fost vreodată pe gustul mulțimii, întrucât se consideră că ele jenează libera manifestare de voință. Cu toate acestea, formele sunt o necesitate permanentă a vieții sociale, „ele sunt școala ordinei și a disciplinei”, sunt „dușmanul arbitrarului și sora geamănă a libertății”, așa cum afirma Ihering. „O bună procedură într-o țară e un element de forță și de vitalitate”, spunea Tissier.

Așadar, citându-l pe profesorul Eugen Herovanu, „era o vreme în care se credea că sufletul procedurii e șicana, că formele judecătorești n-au altă menire decât să îngreuneze mersul proceselor și să ușureze punga împricinaților. Pe atunci, niciun jurist nu s-ar fi înjosit să pătrundă în dedalul formelor procedurale, în care totuși ar fi întâlnit, poate, multe lucruri de folos. Credința aceasta, care a găsit cândva ecou în cele mai de seamă lucrări ale artei și cugetării umane, care a hrănit verva caustică a lui Rabelais și ironia biciuitoare a lui Molliere se întemeia, însă, în mare parte, pe neajunsurile grave de care suferea atunci justiția de pretutindeni. Astăzi, lucrurile s-au schimbat și procedura se bucură de o bună opiniune” – spunea profesorul Herovanu în 1926.

100 de ani mai târziu, nicio rămășiță din vechiul spirit de inferioritate al procedurii față de celelalte domenii ale dreptului nu se mai întâlnește, ba, dimpotrivă, procedura civilă este examinată cu foarte mare luare aminte, iar problemele care-i aparțin sunt urmărite cu interesul pe care îl merită.

Se cuvine să-i menționăm în context pe Alexandru Constantin Șendrea, considerat „primul profesor procedurist care s-a specializat în această disciplină” (I. Stoenescu), fiind profesor de procedură civilă la Universitatea din București (1881-1889), pe George G. Tocilescu, considerat adevăratul fondator al procedurii civile în România și cel mai strălucit reprezentant al procedurii civile în tânăra noastră civilizație și cultură modernă, pe I.G. Săndulescu-Nanoveanu, Gh. Mironescu, profesor de procedură civilă la Facultatea de Drept din București, începând cu 1903, pe Paul Negulescu, Petru Vasilescu, Emilian Dan, Arthur Hilsenrad, Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, Vasile Negru, Dumitru Radu, Ion Deleanu, Ioan Leș, Viorel Mihai Ciobanu.

L-am evocat voit, la urmă, pe profesorul Viorel Mihai Ciobanu, de numele căruia se leagă o bună parte din cariera și dezvoltarea profesională a celui pe care îl omagiem astăzi, relația profesională dintre cei doi fiind marcată public de lucrarea scrisă în coautorat și intitulată Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, care, în perioada 2002-2011, a cunoscut nu mai puțin de 5 ediții, lucrare ce a reprezentat în acea perioadă un reper teoretic și practic pentru studenți, pentru cei care susțineau examene de admitere și definitivat în funcțiile și profesiile juridice și pentru practicienii dreptului. Așadar, două dintre cele mai îndreptățite voci procedurale ale vremii au făcut, astfel, ca procedura civilă modernă să fie deslușită. Dreapta lor judecată și rămânerea în lumea reală au făcut din menționata lucrare o opera socialmente utilă și unitară. De aceea, toți cei ce i-am fost discipoli profesorului Viorel Mihai Ciobanu, unii mai apropiați – așa cum este și cazul profesorului Gabriel Boroi – îi vom păstra o caldă și luminoasă amintire celui care a adus procedurii civile acel plus de claritate și de complexitate în simplitate.

Cu o lucrare constantă, solidă și temeinică, profesorul Gabriel Boroi a pus bazele unei opere științifice consistente, care a culminat în ultimii 10 ani cu o lucrare monumentală, prin care cred că s-a poziționat definitiv ca un remarcabil exponent al studiului teoretic și practic al procedurii civile. Este vorba despre lucrarea Drept procesual civil, publicată la Ed. Hamangiu, scrisă în coautorat cu colega noastră, doamna judecător Mirela Stancu, lucrare ajunsă la ediția a 6-a, primele două ediții apărute în același an (2015), situație publicistică neobișnuită. Sunt 10 ani de când impresionanta lucrare constituie referențialul în materia dreptului procesual civil la care se raportează toată comunitatea juridică, opiniile Profesorului devenind un fel de „literă de lege”. Cred că nici litera legii nu se respectă cu atâta convingere și asumare de către judecători, dovadă a forței autorității pe care o reprezintă lucrarea Profesorului. Și când spun „lucrare” mă refer la toată construcția pe care profesorul Gabriel Boroi a realizat-o prin opera sa, caracterizată prin inovație, creativitate, deschidere și caracter aplicat. Pentru caracterul său reprezentativ, lucrarea a fost premiată de Uniunea Juriștilor din România în anul 2015, cu premiul „Mihai Eliescu”.

Aș mai semnala lucrarea Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. All Beck, București, 2001, lucrare distinsă cu premiul „Andrei Rădulescu” al Academiei Române, deschizând drumul unui tipar de operă practică ce mai târziu avea să se dezvolte sub forma unei alte lucrări avându-l pe profesor drept coordonator, nu doar autor.

Ceea ce este caracteristic operei profesorului Gabriel Boroi, în opinia mea, este priceperea cu care a reușit să facă o necesară conexiune între teorie și practică, având ca suport și cei 15 ani de contact cu viitorii magistrați, dar și cu magistrații în funcție, ca formator și șef al Catedrei de Drept procesual civil și al Catedrei de Drept civil la Institutul Național al Magistraturii, calitate din care a surprins cu cea mai mare acuitate nevoia de reformare a abordărilor teoretice, devenite clasice și desuete. A reușit, astfel, ca instituțiile de drept civil și de drept procesual civil să fie ancorate în lumea reală, să li se releve utilitatea, să răspundă rafinamentului și complexității relațiilor sociale, să ofere explicații clare și logice, temeinic argumentate.

Prin fericita împletire dintre formă și fond, Profesorul Gabriel Boroi a adus dreptului civil structura și limpezimea specifice procedurii, iar dreptului procesual civil finețea, demonstrația și profunzimea dreptului civil.

Cu o operă ce numără zeci de cărți, cursuri, legislație comentată și adnotată, fișe, articole, profesorul Gabriel Boroi poate fi considerat unul dintre cei mai fecunzi creatori de operă științifică teoretico-practică în domeniul dreptului civil și dreptului procesual civil, receptat la nivelul practicii judiciare în cel mai profund, real și asumat mod.

L-am ascultat adeseori pe Profesorul Gabriel Boroi cu prilejul Conferințelor susținute, iar audiența era cucerită de naturalețea, deschiderea și bucuria cu care răspundea sau primea provocările practice ce i se arătau. Cu răbdare și modestie a înțeles că mersul vieții sociale reclamă o abordare practică, dar fără a abandona necesara teorie.

(iv) De semnalat sunt și preocupările Profesorului Gabriel Boroi care au vizat și aspectele administrative circumscrise activităților didactice și doctorale, fiind pe rând membru în și apoi președinte al Comisiei de științe juridice a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, dar și membru în Consiliul general al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Notăm și calitatea de rector, apoi prorector al Universității „Nicolae Titulescu” din București. Toate acestea completează firesc și util portretul unui jurist care nu s-a mulțumit să observe, ci s-a implicat activ și asumat în organizarea și funcționarea sistemului de învățământ superior.

(v) Nu întâmplător premiul ce se acordă astăzi este premiul pentru Opera Omnia, având în vedere contribuția semnificativă a Profesorului Gabriel Boroi la dezvoltarea și promovarea cercetării juridice în două domenii vitale: dreptul civil și dreptul procesual civil. Valorizarea unui asemenea reper înseamnă cu certitudine un apel și o mobilizare pentru generația actuală de juriști, în scopul renașterii și promovării profesionalismului, exigenței și valorii intrinseci muncii făcute cu dăruire și cu seriozitate.

Cred că un profesor trebuie să aibă o mare calitate: să fie generos. Că este generos, Profesorul Gabriel Boroi ne-a demonstrat din prea plinul minții, creativității și muncii pe care ni le-a dăruit. Așteptăm, și de acum înainte, roade multe și bogate de la dumneavoastră, domnule profesor, mulțumindu-vă din nou pentru cele deja dăruite și dorindu-vă de la Dumnezeu sănătate și binecuvântare întru tinerețea spiritului și agerimea minții, pentru a ne provoca și de acum înainte cu creativitatea, inovația și originalitatea dumneavoastră. Ad multos annos et pro omnibus gratias.