Justiție fără iubire

6 oct. 2016
Vizualizari: 3631
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

De câteva luni trăiesc printre oamenii care populează mediul juridic din România. O lume aparte, un amestec de ceva geniu, dăruire, exaltare și tristețe. O lume vie, plină de șarm, de imprevizibil, de mutări ca la șah, de ambiții, de orgolii, de alter ego-uri pregnante. O lume cu personaje remarcabile, o lume de cavalerism și intoleranță, în care febra unei competiții nevăzute plutește undeva în aer, iar magicul unor soluții neașteptate, scoase din joben, apar din neant, la tot pasul. Dar, dincolo de spectacolul zgomotos, uneori desuet, al confruntărilor așa-zis amicale, descoperi câțiva oameni speciali, mulți dintre ei cu un parcurs profesional tumultuos, cu multe renunțări, cu sacrificii încă de la vârste fragede, ascunse frivol sub cochetăria rochiilor elegante sau a costumelor ușor cambrate, asortate cu cravate multicolore și papioane pastelate.

Sub balanța neiertătoare a zeiței Themis, unii și-au gestionat frumos existența. Au realizat un echilibru între profesie și familie, se bucură de reușitele copiilor, de nepoți, au trăit decent, dar frumos, scriu cărți, discută pasional despre articole și alineate de legi, fiecare modificare legislativă le provoacă noi polemici doctrinare. Majoritatea au trecut peste 50 de primăveri, au cunoscut două regimuri, au rezistat în comunism, au intrat în forță în noua democrație, sunt niște învingători pe toate planurile.

Noua generație s-a trezit dintr-odată plonjând în capitalismul sălbatic. Pare o perpetuă generație de sacrificiu. Mulți pleacă împreună la drum de pe băncile facultăților. Unii aleg puterea și devin judecători, alții caută libertatea și devin avocați. Puțini sunt cei care întrezăresc și responsabilitățile profesiei. Motivațiile lor sunt de cele mai multe ori instinctuale. Fericiți sunt cei ce reușesc. Munca, seriozitatea, norocul construiesc cariere, familii.

Unii dintre ei eșuează în muncă, nu au viață personală, sunt prizonierii profesiei, trăiesc cu adevărat doar în sălile de tribunal, în discuțiile de la coffee-breakul conferințelor și în întâlnirile de după conferință. Coboară din mașini luxoase, vorbesc despre croaziere de vis, locuiesc în case de câteva sute de metri pătrați. Trăiesc peste standard. Evident, cu sacrificii. Rareori le recunosc. Unii, la capătul sacrificiilor, sting și aprind singuri lumina în aceste case. Trăiesc dincolo de zidurile groase tragedia singurătății. Unii încearcă să fugă de singurătate. Își populează superficial și temporar viața. Un timp le poartă ca pe flori la butonieră. Se amăgesc. Încolăcite pe tocuri înalte, împărțindu-și ziua între club și mall, prezențele din viața lor descriu sinusoide pe apa particularelor de drept, iar când și când apar la brațul învingătorilor de la bară. Ele pătrund într-o nouă lume și înțeleg repede că banii nu au culoare, nu au miros, că totul pe lume se cumpără și se vinde. Că totul are un preț. Chiar și fericirea. Că totul are un început și un sfârșit. Adevărul rece se prelinge pe șira spinării, trezește sau omoară.

Profesia canibalizează. Sub greutatea banului, profesiile se canibalizează. Oamenii se separă. Se însingurează. Indiferența ridică ziduri. Zidurile ascund oamenii. Unii se bucură de discreția vieții lor. Alții se sting precum lumânările. Îi descoperim doar când nu mai sunt. Umplem săli cu câmpuri de trandafiri albi și roșii și rostim cuvinte puține, sugrumate de emoție. Obsesiv apare o întrebare: „De ce atât de devreme?” Unii îi zic cancer. Eu îi spun lipsa iubirii, sărutul sufocant al tristeții. Justiția suferă.

Repetă în mic destinul tragic al societății românești. Îi cerem mult, îi oferim puțin. Și mai întotdeauna uităm că are nevoie de iubire pentru a fi mai mult decât e.


Acest editorial a fost publicat în nr. 1/2016 al revistei LEGAL POINT.

Justiție fără iubire was last modified: noiembrie 8th, 2023 by Claudiu Pamuc

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Claudiu Pamuc

Claudiu Pamuc

Este directorul editorial al revistei Legal Point.
A mai scris: