JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Inexistența dreptului de deducere pentru TVA-ul aferentă serviciilor de consultanță achiziționate pentru realizarea unui transfer de active

• C.fisc.: art. 145

Analizând dacă reclamanta are drept de deducere în condițiile art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., se reține că, o persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile. Or, consultanța contractată de societatea reclamantă nu este destinată efectuării unor operațiuni taxabile, dat fiind faptul că transferul de active nu este o astfel de operațiune neintrând în sfera de aplicare a TVA-ului. Ca urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că TVA-ul aferent serviciilor de consultanță achiziționate de reclamantă nu este deductibilă.

(Curtea de Apel Târgu Mureș, SCAF, decizia nr. 977 din 21 iunie 2016)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Problema juridică care se impune a fi lămurită este aceea referitoare la dreptul de deducere al reclamantei pentru TVA-ul aferent serviciilor de consultanță achiziționate de la societățile T. SRL și C.S.F.  SRL pentru realizarea transferului de active.

Este cunoscut că esența TVA constă în deducerea taxei aferente achizițiilor de către non-consumatori. În temeiul legislației naționale persoana impozabilă are dreptul de a deduce din taxa pe care o datorează pentru livrările sale, taxa facturată acesteia aferentă bunurilor sau serviciilor furnizate ei. Acest drept ia naștere la momentul la care taxa deductibilă devine exigibilă.

Condițiile de exercitare a dreptului de deducere sunt prevăzute în art. 146 C.fisc.

Potrivit acestor prevederi, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 C.fisc..

Nu trebuie uitat însă că dreptul de deducere a TVA se limitează la bunurile și serviciile folosite în scopul operațiunilor sale taxabile. Așadar, nu este suficient ca persoana care își exercită dreptul de deducere să dețină o factură pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost sau urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost sau urmează să îi fie prestate de către o persoană impozabilă, ci trebuie ca respective livrări sau prestări de servicii să existe (să fi avut loc) și să fie folosite în scopul operațiunilor sale taxabile.

În acest sens relevante sunt dispozițiile art. 145 C.fisc. care stabilesc sfera de aplicare a dreptului de deducere.

Potrivit alin. 2 orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:

• operațiuni taxabile (lit. a);
• operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România (lit. b);
• operațiuni scutite de taxă, conform art. 143, art. 144  și art. 144^1 (lit. c);
• operațiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 – 5 și lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunității sau în cazul în care aceste operațiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunității, precum și în cazul operațiunilor efectuate de intermediari care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când aceștia intervin în derularea unor astfel de operațiuni (lit. d);
• operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) și la art. 129  alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv (lit. e).

Urmează a se analiza în primul rând dacă reclamanta are drept de deducere a TVA-ului aferent achiziționării serviciilor de consultanță pentru realizarea unui transfer de active în condițiile art. 145 alin. (2) lit. e).

Transferul de active este o operațiune economică care nu este inclusă în sfera TVA conform art. 128 alin. (7) C. fisc. Însă primitorul activelor, persoana impozabilă, va trebui să efectueze ajustările de TVA în favoarea statului pentru bunurile primite de la cedent (pct. 6, alin. 10 din normele date în aplicarea art.128 alin. 3), bunuri pentru care cedentul a dedus TVA la achiziția lor și pe care nu le va mai folosi pentru a desfășura operațiuni economice. La același pct. 6 alin. (10), teza finală din norme se specifică faptul că „aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu va fi sancționată de organele de inspecție fiscală, în sensul anulării dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operațiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin opțiune, cu excepția situației în care se constată că tranzacția a fost taxată în scopuri fiscale”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care la transferul de active, cedentul a emis factura și a aplicat TVA colectată, organele fiscale vor permite cesionarului să deducă TVA-ul, dacă operațiunile sunt taxabile prin efectul legii sau prin opțiune (cu referire la livrările de terenuri și clădiri care sunt scutite prin efectul legii sau prin opțiune conform art.141 alin. 2 lit. f și 141 alin. 3 C.fisc.).

Pentru acest aspect art. 145 lit. e) C. fisc. precizează că cedentul de active are drept de deducere a TVA-ului pentru bunurile achiziționate și apoi transferate cesionarului prin colectare de TVA în cadrul unui transfer de active realizat în condițiile anterior menționate. Această ipoteză nu se regăsește în speță astfel că dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. e) C.fisc. nu sunt aplicabile așa cum eronat susține reclamanta. În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel, în răspunsul la obiectivul nr. 3 expertul analizează sfera de aplicabilitate a art. 145 lit. e) și conchide că reclamanta are drept de deducere a TVA în temeiul art. 145 lit. a) (nu lit. e așa cum susține reclamanta). În aceste condiții urmează a se analiza dacă reclamanta are drept de deducere în condițiile art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc.

Așa cum s-a menționat anterior o persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile. Or, consultanța contractată de societatea reclamantă nu este destinată efectuării unor operațiuni taxabile, dat fiind faptul că transferul de active nu este o astfel de operațiune neintrând în sfera de aplicare a TVA-ului. Ca urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că TVA-ul aferent serviciilor de consultanță achiziționate de reclamantă nu este deductibilă.

Având în vedere concluziile expuse anterior, nu se mai impune a fi analizate criticile recurentei referitoare la efectele deciziei prin care a fost anulată, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a SC C.S.F. SRL.

În consecință, față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art. 496 alin.(1) coroborat cu art. 498 alin. (1) NCPC, Curtea a admis recursul pârâtei, a casat în tot sentința atacată și rejudecând a respins acțiunea formulată de reclamanta SC X.O. SRL în contradictoriu cu pârâtele, ca neîntemeiată.