JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Constatarea nevalabilității titlului statului și a nulității actelor de înstrăinare a unui imobil naționalizat, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Acțiune în revendicare. Existența unui ”bun actual” în patrimoniul solicitantului. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001

• C.civ. din 1864: art. 480
• Legea nr. 10/2001: art. 21
• Legea nr. 10/2001: art. 46

În condițiile în care anterior acțiunii în revendicare, prin hotărâri judecătorești irevocabile se constatase nelegalitatea măsurii naționalizării, precum și nulitatea actelor prin care se dispusese asupra proprietății imobilului, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, (ceea ce a însemnat reintrarea bunului în patrimoniul statului față de care, însă, se stabilise preluarea abuzivă), reclamantul este în posesia unui titlu executoriu în sensul avut în vedere de hotărârea pilot în cauza Atanasiu ș.a. c. României, putându-se, deci, prevala față de stat de un drept valid, confirmat pe cale judiciară, asupra imobilului revendicat. În atare situație, își găsesc pe deplin aplicarea cele statuate prin Decizia în interesul legii nr. 33/2008, în sensul că „nu se poate aprecia că existența Legii nr.10/2001 exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala, la rândul său, de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 și este necesar să i se asigure accesul la justiție în vederea protejării dreptului afirmat”, ceea ce înseamnă că petentul, prevalându-se de un asemenea „bun”, nu era obligat la urmarea procedurii legii speciale. Această cale oferită de legea specială (care s-ar impune în concursul cu norma generală) este obligatorie atunci când petentul se încadrează, prin dreptul de care se prevalează și regimul juridic al imobilului, în ipoteza normei speciale. Astfel că, imputând reclamantului faptul că nu a definitivat procedura Legii nr. 10/2001, în contextul în care imobilul se afla încă de la data transmiterii notificării, în posesia unei societăți cu capital integral privat (derularea procedurii speciale presupunând, dimpotrivă, existența unei unități deținătoare, în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001), instanța de apel a făcut o greșită interpretare a noțiunii de „bun actual”, așa cum a fost dezvoltată în jurisprudența recentă a Curții europene, reținând greșit incidența Legii nr. 10/2001 ca act normativ în temeiul căruia partea și-ar fi putut valorifica pretențiile.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1787 din 23 septembrie 2015)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!