JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Buna-credinţă. Teoria proprietarului aparent. Principiul ocrotirii bunei- credinţe. Prezumţie relativă. Condiţii

• C.civ. din 1864: art. 1899 alin. (2)

Potrivit literaturii și practicii judiciare buna-credință are ca punct de plecare supoziția că subiecții raporturilor juridice, în relațiile dintre ei, se comportă onest, sunt sinceri și loiali unul față de altul. Buna-credință este credința achizitorului unui bun imobil că acela de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea, fără a exista nici un dubiu. Totodată, buna-credință este prezumată până la proba contrarie, potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ.
Teoria proprietarului aparent, ca o aplicație a principiului ocrotirii bunei-credințe constituie o excepție de la principiul că actele juridice de înstrăinare a imobilelor sunt nule absolut dacă se anulează actele precedente, și anume că aceste acte de înstrăinare rămân valabile dacă au fost încheiate cu bună-credință. Într-o asemenea situație, principiul ocrotirii bunei-credințe își găsește o aplicabilitate practică, dându-se naștere unei prezumții relative, care dă forță juridică raportului juridic respectiv, până la proba contrară.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2089 din 13 decembrie 2016)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!