Jurisprudența franceză în materia faptelor de abuz de bunuri sociale

3 dec. 2021
Articol UJ Premium
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 270
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Potrivit art. L 241-3 alin. (4) din Codul comercial francez[1], se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și amendă, în cuantum de până la 375.000 de euro, administratorul unei societăți care, cu rea-credință, se folosește de bunurile sau creditul societății în scop contrar intereselor acesteia sau în interes personal ori pentru a favoriza o societate în care are interese direct sau indirect.

Aceeași infracțiune este în mod similar prevăzută și în cuprinsul:

Black Friday pe UJmag.ro!

− Art. L 242-6 alin. (3) din Codul comercial francez[2], ce face vorbire de un subiect activ calificat pentru săvârșirea faptelor de abuz de bunuri sociale identificat în persoana președintelui consiliului de administrație sau directorului general al unei societăți pe acțiuni, precum și în

− Art. L 231-11 alin. (3) din Codul monetar și financiar francez[3], ce are în vedere, în scopul conturării categoriilor de subiecte de drept ce pot face obiectul unei atrageri a răspunderii, persoana directorului unei societăți de administrare a unui trust de investiții imobiliare.

Astfel, în dreptul francez, pentru a putea califica actul de folosință realizat de membrii organelor de conducere ale unei societăți[4] ca putând face obiectul unei infracțiuni de abuz de bunuri sociale, este necesar ca acesta să fie, înainte de toate, contrar interesului social. Pentru a verifica prezența acestei condiții legale, actul de folosință contrar interesului social trebuie să fie delimitat de noțiuni asemănătoare cum sunt actul străin de obiectul social ori actul anormal de gestiune[5]. În acest sens, jurisprudența franceză a Curții de Casație a stabilit că un act străin obiectului social ori un act anormal de gestiune nu este prin el însuși un act contrar interesului social.

1. În acest context, actul de folosință presupune o conduită activă din partea administratorului social, conduită ce face ca fapta de abuz de bunuri sociale să se distingă de abuzul de putere (spre exemplu) ce constă în folosirea poziției și influenței pe care subiectul activ calificat le are în cadrul societății pe care o reprezintă prin deturnarea interesului social în interes propriu. În schimb, având în vedere că prin folosința abuzivă a bunurilor sociale de către membrii organelor de conducere ai societății patrimoniul acesteia este în mod corelativ diminuat, fapta de abuz prevăzută la L 242-6 alin. (3) din Codul comercial francez se poate manifesta și printr-o inacțiune, de exemplu, omisiunea intenționată de a urmări încasarea creanțelor pe care societatea le are de recuperat de la diverși clienți ai săi, datornicii fiind reprezentați de parteneri de afaceri ai societății prejudiciate în care autorul faptei (subiect activ calificat) are interese particulare.

O astfel de conduită, în viziunea doctrinei franceze, prin care conducătorul unei societăți acordă amânări repetate la plată unor debitori în care acesta are interese personale, constituie un abuz de putere și nu un abuz de bunuri sociale.

Jurisprudența franceză în materie a semnalat această lacună, arătând că norma incriminatoare nu are în vedere spre sancționare și omisiunea voluntară, cum este cazul mai sus prezentat, de îndeplinire a unui act în interesul social, dar contrar interesului administratorului[6].

În acest sens, Curtea de Casație franceză a reținut ca fiind împlinite condițiile de antrenare a răspunderii pentru fapte de abuz de bunuri sociale pe seama administratorului social al unei societăți care s-a abținut să îndeplinească demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care societatea le înregistra față de alte trei societăți în care acesta avea un interes particular, acordând amânări repetate, a căror consecință directă a fost destabilizarea financiară a societății al  cărei reprezentant legal era[7].

Potrivit doctrinei, în situația mai sus prezentată, ar fi fost potrivită calificarea faptei săvârșite prin omisiune voluntară drept abuz de putere, acordarea unui termen de plată constituind o formă de manifestare a puterii iar nu un abuz de bunuri sociale, marfa fiind înstrăinată anterior în condiții normale și în conformitate cu obiectul social[8].

O critică asemănătoare a fost adusă și împotriva unei decizii[9] a Curții de Apel Pau[10], prin care instanța de judecată a dispus angajarea răspunderii unui administrator al unei societăți cu răspundere limitată pentru abuz de bunuri sociale întrucât acesta a acordat o serie de termene de grație altor societăți față de care avea un interes, amânările fiind acordate nelimitat, fapt ce a compromis fluxul de numerar înregistrat de societatea creditoare[11].

Conform jurisprudenței citate, fapta mai sus menționată poate constitui temei al răspunderii civile ori penale, delimitarea realizându-se pe tărâmul laturii subiective. Astfel, în cazul în care omisiunea de a acționa în scopul recuperării creanțelor înregistrate de la un debitor în care administratorul societății creditoare are un interes derivă dintr-o neglijență și nu a existat intenția de abuz în interesul propriu, răspunderea acestuia va fi una exclusiv civilă, fapta neputând fi calificată ca un abuz de bunuri sociale.

Pe de altă parte, dacă acțiunea s-a datorat relei-credințe, va opera răspunderea penală, în conformitate cu dispozițiile art. L 242-6 alin. (3) din Codul comercial francez. Faptul că, la momentul la care administratorul societății creditoare trebuia să îndeplinească demersurile necesare recuperării creanțelor înregistrate, cunoștea situația financiară precară în care se afla societatea, manifestată prin lipsa lichidităților din patrimoniu, precum și împrejurarea că acesta deținea prerogativele necesare adoptării unor astfel de măsuri, au fost apreciate de Curtea de Apel Paris drept indicii clare ale prezumției că, în cauză, acesta a fost de rea-credință.

2. O altă situație prezentată de jurisprudența franceză în materie are în vedere cazul administratorului social care, folosindu-se în mod abuziv de prerogativele pe care de le deținea în cadrul societății, a contractat un credit bancar personal, angajând societatea al cărui mandatar este să garanteze îndeplinirea obligației asumate de restituire a împrumutului la termenul scadent[12].

Videoconferința regională de insolvență Buzău

Operațiunea de încheiere a unui astfel de contract nu este în mod inerent contrară interesului social, patrimoniul societății fiind afectat numai în cazul neîndeplinirii obligației de plată asumate de către administratorul său.

Cu toate acestea, Curtea de casație franceză, conform unei jurisprudențe constante, susține că o astfel de operațiune este contrară intereselor societății în măsura în care pe perioada derulării contractului de împrumut există un risc ce poate afecta interesul social. În consecință, simplul risc referitor la interesul societății care a garantat pentru executarea obligațiilor de plată asumate de către reprezentantul său legal este, prin urmare, în viziunea Curții, suficient pentru a aprecia ca fiind îndeplinite condițiile specifice infracțiunii de abuz de bunuri sociale.

3. De asemenea, Curtea consideră că folosirea bunurilor sociale în mod fraudulos de către un administrator în scopul obținerii de avantaje pentru societatea al cărui reprezentant este, reprezintă un act contrar interesului social și se sancționează în consecință.

Un exemplu, în acest sens, este reprezentat de cazul directorului general al unei întreprinderi care, pentru a obține o piață de afaceri profitabilă pentru societatea sa, săvârșește o infracțiune de corupție. Prin săvârșirea acestei infracțiuni, cifra de afaceri a societății pe care o conduce urmează a crește în mod considerabil, acaparând o piață de desfacere a produselor comercializate mult mai mare, crescând, în consecință, valoarea patrimoniului social prin înregistrarea de venituri noi. Poate fi considerat acest act ca fiind contrar interesului social în condițiile în care se urmărește mărirea profitabilității societății? Într-adevăr, în cauză, este incidentă atragerea răspunderii penale a conducătorului societății pentru faptele de corupție însă, ar trebui pedepsită și folosința abuzivă a activelor societății?

Cu privire la această situație, Curtea de Casație franceză a susținut, prin decizia din 27 octombrie 1997, constantă până în prezent, că „utilizarea fondurilor sociale a cărei unic scop este săvârșirea unei infracțiuni precum cea de corupție (cum este cazul de față) este contrară interesului social motivat de faptul că expune persoana juridică riscului sancționării penale ori fiscale ca urmare a operațiunilor desfășurate de către conducătorii săi, subminând creditul și reputația întreprinderii”.

Astfel, săvârșirea unei infracțiuni pentru obținerea de avantaje societății este contrară interesului social în măsura în care operațiunile întreprinse implică riscul sancționării penale sau fiscale a societății, afectând totodată creditul și reputația acesteia[13].

I. Surse online:

1. https://www.avocat-rouaselbazis.com/l-abus-de-bien-sociaux_ad54.html;

2. https://fr.wikipedia.org/wiki/Abus_de_biens_sociaux;

3. http://www.le-droit-des-affaires.com/abus-de-biens-sociaux-definition-article195.html;

4. https://www.avocats-picovschi.com/abus-de-biens-sociaux-une-vision-tres-extensive-de-l-usage-contraire-a-l-interet-social_article_860.html;

5. https://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriJudi.do?oldAction=rechJuriJudi&idTexte=JURITE XT000007056933&fastReqId=671272803&fastPos=1;

6. https://www.lesechos.fr/24/02/1997/LesEchos/17342-137-ECH_abus-de-biens-sociaux–un- delit-toujours-devoye.htm;

7. https://www.village-justice.com/articles/biens-sociaux-rappel-points,15087.html.


* Articol publicat și preluat din Revista Iustitia nr. 1(15)/2018 a Baroului Dolj.

[1] Art. L 241-3 alin. (4) Cod comercial francez: „Le fait, pour les gérants, même en l’absence de toute distribution de dividendes, de présenter aux associés des comptes annuels ne donnant pas, pour chaque exercice, une image fidèle du résultat des opérations de l’exercice, de la situation financière et du patrimoine à l’expiration de cette période envue de dissimuler la véritable situation de la société”.

[2] Art. L 242-6 alin. (3) Cod comercial francez: „Le président, les administrateurs ou les directeurs généraux d’une société anonyme de faire, de mauvaise foi, des biens ou du crédit de la société, un usage qu’ils savent contraire à l’intérêt de celle-ci, à des fins personnelles ou pour favoriser une autre société ou entreprise dans laquelle ils sont intéressés directement ou indirectement”.

[3] Art. L 231-11 alin. (3) din Codul monetar și financiar francez: „De faire, de mauvaise foi, des biens ou du crédit de la société un usage qu’ils savent contraire à l’intérêt de celle-ci, à des fins personnelles ou pour favoriser une autre société ou entreprise dans laquelle il sont intéressés directement ou indirectement”.

[4] Administrator, președinte al consiliului de administrație, director general, reprezentant legal etc.

[5] https://www.village-justice.com/articles/biens-sociaux-rappel-points,15087.html.

[6] Simona Al Hajjar, Răspunderea civilă a administratorilor debitorului în insolvență, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 118.

[7] Cass. Crim., 5 iunie 1997,pourvoi nr. 96-84.83, Lexis.

[8] A. Medina, Abus de bienssociaux – prevention, detection, porsuite, Ed. Dalloz, 2001, p.33.

[9] Menținută de Curtea de Casație franceză prin hotărârea din 5 iunie 1997.

[10] Cass. Crim., 5 iunie 1997, pourvoi nr. 96-84.883, Lexis;

[11] A. Medina, Abus de bienssociaux – prevention, detection, porsuite, Ed. Dalloz, 2001, p. 34.

[12] https://www.avocats-picovschi.com/abus-de-biens-sociaux-une-vision-tres-extensive-de-l-usage-contraire-a-l- interet-social_article_860.html.

[13] https://www.avocat-rouaselbazis.com/l-abus-de-bien-sociaux_ad54.html

Jurisprudența franceză în materia faptelor de abuz de bunuri sociale was last modified: decembrie 2nd, 2021 by Lucian Nițuleasa

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice