Iunie – luna îngerilor…(II)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Acum un an mi s-a părut ciudat să văd pe JURIDICE.ro un chenar negru în care îl regăseam pe Florin. Nu înțelegeam. Am întrebat în interior. L-am întrebat pe Andrei… Peste două zile eram la biserică, alături de colegi, prieteni, colaboratori. 40 de ani.

La diversele întâlniri îl simțeam pe Florin ca manager, director general și, uneori, ca prieten. Vorbea deseori despre băiatul lui și despre bazinul de înot de la Facultatea de medicină, la care mergeau împreună. Era preocupat să facă lucrurile bine. Îmi povestea despre meridianele lumii și despre oportunitățile și conferințele pe zona de IT. Bineînțeles că nu înțelegeam nimic, dar dădeam din cap și mimam condescendența. Traversa cu avionul mări și oceane pentru a intui trenduri și pentru a găsi și implementa aici oportunități.

Acum 10 ani, într-o sâmbătă, am mers cu Pinguinul pe la gară. Adică pe la ROLCRIS. Eram cu cel mic – cu Andrei –, căruia așa îi spunea domnul Sandu… N-am cunoscut pe altcineva care să aibă o poftă de viață mai mare decât dumnealui. În decembrie 2005, fuseserăm invitați la Bușteni, împreună cu Cătălin Matei de la Beck. O seară care m-a adus mai aproape de omul Sandu Nicolae.

Imaginea care îmi revine mereu este aceea a omului maiestuos, cu pulover și vestă de piele neagră, care fuma pipa ca boierii de odinioară și stătea în fața porții din Bd. Al.I. Cuza, discutând selectiv cu furnizori și clienți. La ping-pong am reușit să-l bat doar de vreo 5 ori în sutele de meciuri jucate în sediul CLUBULUI DISTRIBUITORILOR DE CARTE din str. Negruzzi (CLUBUL era o replică și la mișcarea prin care Octavian Radu – RTC/Diverta – achiziționa depozitul de carte DULIMEX), în așteptarea discuțiilor decisive despre autori și cărți.

Luni eram la birou într-o întâlnire cu Paul, care lucrase la LUMINA LEX. Îl sună doamna contabilă de acolo și-i spune că sâmbătă – în drum spre Bușteni – domnul Sandu a fost victima unui accident de circulație. Trecusem pe la gară în jur de 11:00. Accidentul avusese loc la câteva ore… În octombrie, mă suna domnul Mihai de la MIVAS, care a fost aproape 20 de ani antreprenorul care „a adus cartea” în pasajul de la Universitate. Doamnei Lili îi era prea dor de domnul Sandu ca să mai întârzie aici.

Când îl apelam, Profesorul Deleanu făcea întotdeauna o pauză înainte și mă întreba: „Sigur ați vrut să mă sunați pe mine? Nu ați greșit?”. Te punea mereu în valoare ca interlocutor și muta către tine focusul interacțiunii. Îl vizitam acasă aproape de fiecare dată când ajungeam în Cluj, mai ales în ultimii ani, când îi era dificil să ne vedem în oraș. Se vorbea în mediul universitar că scrie întotdeauna numai îmbrăcat la costum. L-am întrebat despre asta. Scria ermetic aproape prin incursiunile filozofice și neologismele omniprezente. Se vedea că scrie cu și de plăcere. Timp de un an după decesul domniei sale, în RRDP și DREPTUL i-au fost publicate articolele scrise înainte de a pleca…

Sunt oameni pe care îi întâlnești, atingi, cu care te contopești sau doar interacționezi. Dacă ești încă prezent aici, nu se poate ca fiecare om să nu lase în tine o urmă sau un semn.

Pentru mine, vara începe cu EI… Domnul Sandu și apoi Doamna Lili… De acum doi ani, cu Profesorul Deleanu. De anul trecut, cu Florin Câmpeanu…