Iubesc profesia de avocat, m-am născut în profesia de avocat

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună, la Craiova, cu dl Mihai Bubatu, decanul Baroului Olt – Mihai, o organizare exemplară aici, cu ocazia Conferinței de Drept penal al afacerilor, astăzi, 8 februarie 2019. Baroul Olt a venit cu o delegație importantă în Aula Universității de Drept din Craiova.

Mihai Bubatu: Da, se pare că vom avea o conferință reușită. Este un efort comun, ca să spun așa, al reușitei – aș vrea să vă mulțumesc pe această cale pentru sprijinul acordat de Editura Universul Juridic, un partener al Baroului Olt de 8 ani de zile, cel puțin de când eu sunt decan al Baroului Olt. Într-adevăr, teme interesante, avem oaspeți valoroși, avem o participare numeroasă. Cred că va fi o conferință reușită și se dovedește încă o dată, cred eu, că efortul comun – al Baroului Dolj, al Baroului Olt și al Baroului Gorj – ne ajută în această reușită.

Nicolae Cîrstea: Ai pomenit de acești 8 ani în conducerea Baroului Olt. Înțeleg că anul acesta vor fi alegeri la Baroul Olt? Avem asigurată o tranziție? Ce se întâmplă în perioada următoare?

Mihai Bubatu: Da, și la Baroul Olt anul acesta vor fi alegeri. Se încheie cele două mandate ale mele de decan; se încheie și mandatul Consiliului Baroului din ultimii 4 ani. Trebuie să privim cu speranță în viitor; trebuie să ne uităm la ceea ce am făcut în trecut, la ceea ce n-am reușit să facem. Și să ne dea și Dumnezeu ajutorul, să alegem pe cei mai buni avocați din Baroul Olt, care să reprezinte, în continuare, destinele profesiei, iar noi să-i putem ajuta cu un sfat, credem noi, bun, dacă e posibil.

Nicolae Cîrstea: Cum privea Mihai Bubatu acum 8 ani profesia de avocat, înainte de a fi ales decan, și cum o privește astăzi, după 8 ani de mandat?

Mihai Bubatu: Aș spune că o privesc la fel: cu drag, cu implicare, cu bucuria, de această dată, de a fi reușit niște lucruri, zic eu, importante, pentru Baroul Olt; cu speranța că în profesia de avocat lucrurile vor continua să evolueze și că profesia va ajunge acolo unde îi este locul. Am această speranță, închei un mandat de decan, însă sunt abia la jumătatea drumului în avocatură. Am 22 de ani în avocatură și mai am, până la 65, încă 20. Deci sunt undeva la jumătatea drumului, cred că profesia o să-mi ofere multe bucurii de acum înainte și, în ceea ce mă privește, am să încerc să ofer profesiei tot ceea ce depinde de mine și tot ce este posibil ca eu să fac.

Nicolae Cîrstea: Cum privești tu avocatura din punct de vedere al evoluției naționale, să zic așa? Cum se vede avocatura astăzi?

Mihai Bubatu: O întrebare grea; și nu pot să dau decât răspunsuri sincere. Din punctul meu de vedere, în ultimii 10 ani avocatura a scăzut; pe toate planurile. Inclusiv în ceea ce înseamnă respectul față de avocat, în calitatea lui de partener la actul de justiție; în ceea ce înseamnă, instituțional, relațiile dintre avocați și formele de conducere ale profesiei de avocat și celelalte instituții. Și când spun asta, încerc să vă amintesc faptul că, peste câteva zile, respectiv în data de marți 12, vom fi prezenți – inclusiv subsemnatul, în calitate de invitat – la Comisia de abuzuri din Senat, pentru probleme cu care avocatura se confruntă. Din păcate, nu știu ce s-a întâmplat – și aici cineva trebuie să dea răspunsuri –, avocații nu se mai bucură de respectul de care se bucurau în anii ’90. Avocaților nu li se plătesc onorariile la timp; avocaților li se diminuează onorariile; magistrații – de multe ori întemeiat, dar sunt câteodată și excese, spun eu – aplică cu ușurință amenți avocaților – ceea ce dovedește o lipsă de respect față de profesia de avocat din partea celorlalți participanți la actul de justiție. Cred că ceea ce o să se întâmple marți reprezintă un prim semnal de alarmă cu privire la modul în care avocatura este privită. Avocatura și-a pierdut acel loc onorabil pe care, așa cum am spus, în anii ’90 îl avea. Cauzele pot fi multiple; probabil că o parte din vină o poartă și avocații. Dar cred că și la nivel legislativ trebuie să se întâmple ceva. Nu se mai poate continua de această manieră, pentru că ar însemna să coborâm și mai jos decât suntem.

Nicolae Cîrstea: Anul acesta sunt alegeri și la nivelul UNBR. Care ar fi așteptările tale de la noua conducere a uniunii?

Mihai Bubatu: Personal aștept, așa cum se întâmplă și în barouri, o schimbare. Aștept să vină la nivelul conducerii uniunii oameni tineri; oameni care au experiență; oameni care se regăsesc în Consiliul Uniunii; oameni care urmează să devină membri ai Consiliului Uniunii. E nevoie de o schimbare, spun eu, pentru a aduce un suflu nou; pentru a aduce acel entuziasm, pe care, cred eu, la ora actuală, cei de la vârful profesiei nu-l mai au, poate, cumva, și prin prisma unei rutine care intervine, fără doar și poate, într-o conducere… unii dintre ei sunt de peste 20 de ani la nivelul conducerii Uniunii, președintele este deja la al treilea mandat. Cred că trebuie lăsați și oamenii tineri să dovedească că pot să facă ceva pentru profesia de avocat și trebuie sprijiniți, chiar, să facă parte din organele de conducere ale profesiei.

Nicolae Cîrstea: Nu cumva, însă, poate fi și un pericol, în momentul în care acest echilibru – care, totuși, există în acest moment în profesia de avocat – ar putea fi zdruncinat?

Mihai Bubatu: Eu nu pot identifica acele pericole. Adică ce se poate întâmpla mai rău în profesia de avocat de cât s-a întâmplat până acum? Practic, noi nu mai existăm; nu mai suntem parteneri de discuție cu absolut nicio instituție a statului. Am ieșit din Codul penal – și constată acum cei care ne-au scos din Codul penal ce grav a fost acest lucru. Am lipsit de la facerea codurilor. Aș vrea să vă spun că – nu trebuie să uităm – din 2010, dar mă refer la 2010 pentru că atunci, în 2010-2011, a intrat în vigoare Codul civil. Dar din 2010 până în prezent s-au produs modificări legislative majore în profesia de avocat. Și întreb eu: Unde au fost avocații? Prin reprezentanții lor legali. Ați văzut, în 10 ani de zile, avocații luând atitudine față de vreo modificare legislativă? Și când spun avocați, mă refer la organele de conducere a profesiei. Oare toate aceste modificări au fost în interesul avocaților? Au făcut bine avocaților toate aceste modificări? De aceea, cred că e nevoie de mai mult curaj; e nevoie de bună-credință, fără doar și poate; e nevoie de transparență; și de un schimb de generație. Sunt oameni care conduc profesia de 20 de ani. În Comisia Permanentă avem oameni care au 20 de ani în comisie, prezență permanentă, care au mandate multiple în comisia permanentă și care cred eu că au dovedit ce pot să facă până în prezent în profesia de avocat. Haideți, așa cum se întâmplă și în celelalte profesii… Mă uit la judecătorii – sunt oameni de 30 de ani, de 40 de ani; mă uit la parchete – sunt oameni de 30 de ani, de 40 de ani; mă uit la executorii judecătorești – oameni tineri. De ce în alte profesii juridice se poate, iar profesia de avocat trebuie să rămână încremenită în timp și condusă perpetuu de aceiași oameni. Cred – cu bună credință, fără să am vreun parti-pris sau fără să am vreo poliță personală de plătit cuiva – că este nevoie de schimbare. Iar schimbarea n-o pot produce decât generațiile tinere care vin în profesie.

Nicolae Cîrstea: Mihai, îți doresc succes în următorii 20 de ani în avocatură, de care vorbeai mai devreme. Îți mulțumesc pentru acești ani în care au fost lucruri frumoase pe care le-am reușit împreună. Sper să ne revedem la fel de optimiști cu proxima ocazie, la evenimente sau cu alte prilejuri.

Mihai Bubatu: Eu mulțumesc, în primul rând, pentru că nu pot să uit, atunci când am devenit decan, că prima editură și singura cu care am colaborat a fost Universul Juridic. Poate și prin prisma faptului că amândoi suntem slătineni; poate și prin prisma faptului că amândoi suntem foști colegi; poate și prin prisma faptului că facem parte din aceeași generație. M-aș bucura ca decanul ce va urma mandatului meu să păstreze în continuare o bună relație cu editurile de carte juridică, în general, dar în special – pentru că sunt legat sufletește – cu Editura Universul Juridic. Îți mulțumesc pentru urarea pe care mi-o faci; iubesc profesia de avocat; m-am născut în profesia de avocat – n-am lucrat o zi în altă parte. Și cred că, dacă Dumnezeu mă va ține sănătos, o să ies la pensie din profesia de avocat.