Ioan Leș este o personalitate complexă și distinsă, care în ultimele decenii a marcat la superlativ, prin contribuțiile domniei sale, cultura, știința Dreptului, publicistica juridică, profesiile juridice și, nu în ultimul rând, politica și diplomația din România

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Ovidiu Predescu: Vă mulțumesc frumos, dle președinte de ședință, dle profesor și stimat coleg!

Ascultându-l pe profesorul Romulus Gidro… Îmi cer scuze, venind cu întârziere, n-am avut ocazia să vă salut cu respect. Profesorul Gidro, un stăpân inspirat și un maestru al cuvântului, ascultându-i Laudatio, m-am hotărât, hic et nunc, să folosesc varianta scurtă a propriului Laudatio – și cred că sunt în asentimentul domniilor voastre.

Excelența voastră, dle profesor univ. dr. Ioan Leș, onorat prezidiu, doamnelor, domnișoarelor și domnilor – invitate și invitați –, în câteva minute, cu îngăduința dumneavoastră, am să exprim propriul Laudatio – un Laudatio de suflet, de la sufletul meu la un suflet mai mare și mai bun decât al meu, sufletul profesorului Ioan Leș:

De fiecare dată când mă gândesc la profesorul universitar doctor honoris causa Ioan Leș îl asociez cu excelența în domeniul Dreptului procesual civil. Însă dumnealui reprezintă mult mai mult decât atât. Este o personalitate complexă și distinsă, care în ultimele decenii a marcat la superlativ, prin contribuțiile domniei sale, cultura, știința Dreptului, publicistica juridică, profesiile juridice și, nu în ultimul rând, politica și diplomația din România.

Dar, înainte de toate acestea, pentru mine este un om ales, un prieten drag și stimat; un om blând, educat, dar ferm în ceea ce privește respectarea constantelor vieții, în general, și ale Dreptului, în special. Și tare mult m-aș bucura dacă în ziua de astăzi, colegi de-ai noștri juriști, unii în funcții înalte, ar respecta mai mult ceea ce Anita Naschitz, în anii ’50, în apărarea Dreptului românesc într-o perioadă grea, scria într-un studiu, relativ la constantele Dreptului.

Este valorosul și prolificul colaborator al Revistei Române de Drept, înființată în 1967, continuatoarea revistei Dreptul, înființată, și ea, la 1871. Dumnealui, încă din 1976, a publicat în numărul 3 un articol intitulat Stabilirea paternității – dacă vă mai aduceți aminte, dle profesor. Iar după anul 1990 a publicat și publică constant în revista Dreptul, inclusiv editoriale de mare valoare – eu, personal, de fiecare dată fiind onorat să public o valoare academică de talia profesorului Leș.

În fine, este profesorul și cercetătorul științific în domeniul Dreptului, care nu ezită, atunci când este cazul, să-și susțină cu argumente puternice opiniile în scopul îmbunătățirii vieții științifice și universitare juridice de la noi. Îmi amintesc cu plăcere editorialul din numărul 7 sau 8 anul trecut al Revistei Dreptul, în legătură cu învățământul universitar – Quo vadis învățământul universitar în România?

Vreau să vă spun că toate aceste trăsături prezentate aici – și cuvintele mele sunt mărunte față de ce merită personalitatea profesorului – se mai justifică și prin altceva – dau din casă: Foarte greu mi-a fost să-l conving pe profesor să accepte funcția de vicepreședinte al nou-înființatei Academii de Științe Juridice din România. Dle profesor, sunt bucuros că nu m-am înșelat, dumnealui fiind unul dintre cei care onorează cu muncă, cu tenacitate, cu inspirație, cu valoare științifică această funcție și vrea să pună umărul, la vârsta domniei sale, încă foarte tânără pe tărâm științific, dar și fizic, după cum vedeți, punerea bazelor trainice a acestei Academii de Științe Juridice din România, pe care noi, cei câțiva inițiatori – unul dintre ei este în sală, a vorbit înaintea mea – am văzut-o ca pe o reparație pentru lumea juriștilor.

Dumneavoastră trebuie să știți – și știți, mulți dintre dumneavoastră, sunt convins – că în 1866, când a luat ființă Societatea Literară Română, precursoarea Academiei Române, peste o treime erau juriști sau și juriști, dintre academicieni. Și, dacă-mi amintesc bine, printre fondatori se număra și un om al locului, de pe valea Mureșului – Papiu Ilarian –, care a fost și procuror general al României, al treilea procuror general al României, două mandate: 1867-1868. Dar niciodată nu am avut propria secție juridică. Dacă-mi amintesc, în 1935 Nicolae Titulescu a fost primit în Academia Română, dar nu în calitate de jurist, pentru opera lui juridică, ci în calitate de istoric în general și de istoric al Dreptului în special. La fel și cu Andrei Rădulescu – dar acesta era mai aproape, din câte îmi amintesc, de domeniul acesta al istoriei Dreptului. Am închis paranteza. La sfârșit o să transmit cuvântul Procurorului General, chiar acum mi-a trimis, pe Whatsapp, un mesaj pentru dumneavoastră.

La data de 1 septembrie a.c., așa cum ați auzit aici, excelența sa Ioan Leș împlinește frumoasa vârstă de 70 de ani. La ceas aniversar îi urez din inimă profesorului și prietenului Ioan Leș multă sănătate, putere de muncă, pentru ca în continuare să-și exercite cu succes, ca și până acum, dreptul la libertatea creatoare și, nu în ultimul rând, să se bucure de viață alături de cei dragi.

Iar dreptul la libertatea creatoare este o parafrază din Lucian Blaga. El spunea: „Cât timp nu suntem în posesia Adevărului absolut, toți indivizii au un drept la libertatea creatoare de a-l căuta: fiecare în felul său”. Și aș completa eu: Adevărul pe care, din păcate, îl căutăm mai des în afara noastră, când el se află în noi înșine.

Și acum, din partea profesorului Augustin Lazăr, unul dintre studenții dumneavoastră, dle profesor Romulus Gidro, dl  profesor a și elaborat un Laudatio, care este cuprins în volumul In honorem. Vă transmite profesorul Augustin Lazăr: multă sănătate, omagiile domniei sale, succes în continuare, pe toate planurile, și cât mai multă forță de creație, pentru că Dreptul românesc în general, dar cel civil în special are nevoie în continuare de oameni de calitatea și de statura academică a domniei voastre.

Încă o dată, sunt onorat că sunt, aici și acum, cu dumneavoastră, dle profesor, cu dumneavoastră cei din prezidiu și din sală. Vă mulțumesc frumos și sărbătoare deosebită în continuare!