Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
804 views
Analizând, în conformitate cu prevederile art. 432 din C. proc. pen., contestaţia în anulare formulată de condamnata A., prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât şi de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 din C. proc. pen.. Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat dobândită de o hotărâre definitivă, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen. referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora şi dovezile în susţinerea lor. În consecinţă, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei (vitium in judicando), ci numai erori de procedură (error in procedendo).
În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că în vederea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, „intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi în condiţiile reglementate expres în art. 426 – 432 din C. proc. pen.”. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 453/2020, publicată în M. Of. nr. 1.190/7.12.2020).
În speţă, se constată că, în motivarea contestaţiei în anulare s-au invocat dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv că inculpata a fost condamnată, deşi existau probe cu privire la încetarea procesului penal, în sensul că ar fi fost împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, în raport de Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.
S-a susţinut că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, s-a decis că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, iar în parag. 73 din decizie s-a reţinut că: „În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale”.
Analizând conţinutul Deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că, în cauză, prescripţia răspunderii penale s-a discutat de către instanţa de apel, aceasta fiind avută în vedere de instanţă, în limitele jurisprudenţiale, respectiv cele trasate prin Decizia nr. 297/2008 a Curţii Constituţionale.
Astfel, în considerentele deciziei s-a reţinut, la pagina 202 că „instanţa de fond a răspuns judicios susţinerilor apărărilor inculpaţilor referitoare la prescripţie pentru infracţiunile de delapidare şi spălare de bani, şi pe cale de consecinţă reţine că termenul de prescripţie specială, calculat potrivit legii considerate mai favorabile, este de 16 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 155 alin. (4) C. pen., iar faţă de caracterul continuat al faptelor şi data epuizării lor (2007, în cazul infracţiunii de delapidare, şi 2008, în cazul infracţiunii de spălare de bani) nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul împlinindu-se doar în anul 2022 pentru infracţiunea de delapidare şi în anul 2023 pentru infracţiunea de spălare a banilor. Este de subliniat că în raport cu niciuna din legile succesive răspunderea penală nu era prescrisă la momentul pronunţării”.
Prin urmare, în cauza de faţă, este incidentă dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 392/25.05.2017), prin care s-a statuat că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa respectivei cauze de încetare a procesului penal.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a statuat că „Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”.
În consecinţă, în temeiul art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
