Invocarea necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC)

24 oct. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 148

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 456/2019

NCPC: art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 430, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1)

Conferința Noi reglementări în agricultură

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Contestatoarea a învestit Judecătoria Satu Mare cu o cerere prin care a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa, în temeiul unui titlu executoriu constând într-o sentință pronunțată de Tribunalul Satu Mare, că sumele pretinse și calculate pe baza unei expertize extrajudiciare nu sunt datorate întrucât sporul de fidelitate solicitat a fost inclus în salariul de bază, începând cu data de 1 decembrie 2015, și plătit intimatei iar, prin executarea silită, intimatul încearcă să beneficieze de două ori de același spor.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, reglementându-se astfel o competență teritorială exclusivă în soluționarea contestației la executare, astfel că, în cazul încălcării acesteia, devin aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Totodată, dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței”.

Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta devine competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și din perspectiva actualei reglementări prin care legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență, în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 din C. proc. civ. circumstanțiază termenul limită, până la care se poate invoca necompetența de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, respectiv „primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, singura excepție reglementată de legiuitor de la această regulă, pentru depășirea acestui termen, este cea prevăzută la art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., „(…) în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop”.

Cum în speță, Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepția de necompetență teritorială la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea contestației la executare a rămas dobândită de către această instanță.

În acest sens, Înalta Curte reține că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Satu Mare a fost cel din data de 5 aprilie 2018, termen la care instanța, verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., s-a considerat „competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere dispozițiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.”, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la respectivul termen.

Ulterior, cauza a fost amânată în vederea comunicării Dosarului execuțional nr. x/2017, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, de către Biroul Executorului Judecătoresc B., iar la termenul de judecată din data de 17 mai 2018 Judecătoria Satu Mare a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, acordând termen de judecată la data de 13 septembrie 2018, pentru ca părțile să-și exprime poziția procesuală cu privire la acest aspect.

Față de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepția necompetenței nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate (5 aprilie 2018), ci abia la termenul din 17 mai 2018, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti și nici nu mai putea reveni asupra încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2018 prin care s-a constatat competentă să soluționeze cauza, încheierea având caracter interlocutoriu și dobândind autoritate de lucru judecat de la pronunțare cu privire la chestiunea tranșată, în raport de dispozițiile art. 430 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Sursa informației: www.scj.ro.

Invocarea necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei (NCPC) was last modified: octombrie 18th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter