Invocarea lipsei unor dovezi certe cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a inculpatului. Respingerea recursului

23 mai 2024
Vizualizari: 136
  • NCP: art. 336 alin. (1)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
  • NCPP: art. 447
  • NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 653 din 27.05.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj – Napoca, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârsirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1), (2) și 4 din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 și 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Cluj.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 88 din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a menționat că judecarea cauzei în primă instanta s-a făcut potrivit procedurii de drept comun întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei sub aspectul vinovatiei.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 363/RC din 8 iunie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Înalta Curte constată că, de esența, reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel.

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (M. Of. nr. 69/27.01.2015), instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, reținând în acest sens că „îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu ulterior și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale”.

Astfel, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto, iar nu cel al prelevării mostrelor biologice.

Astfel, contrar criticilor inculpatului care susține că, deoarece Parlamentul nu a pus, în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 732/2014, în acord prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen. cu dispozițiile legii fundamentale, infracțiunea ar fi fost dezincriminată; Înalta Curte constată că prin considerentele deciziei s-a clarificat faptul că îmbibația alcoolică relevantă pentru existența sau inexistența infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul săvârșirii faptei (al depistării în trafic a conducătorului vehiculului), optică consacrată, de altfel, și de practica juridică constantă în materie.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește situația de fapt, ambele instanțe au reținut că în data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliție în timp ce circula cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe Calea x din mun. Cluj-Napoca. Deoarece inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliție i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, rezultând valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00:29. Ulterior, a fost condus la unitatea medicală, unde i-au fost recoltate probe de sânge iar conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 15.05.2019 emis de către Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca a reieșit faptul că inculpatul avea la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge.

În cursul urmăririi penale atât inculpatul, cât și soția acestuia, ce a fost audiată ca martoră, au declarat că, în data 01.05.2019, inculpatul a consumat băuturi alcoolice.

Or, ambele instanțe au reținut că inculpatul a condus autoturismul la data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29. pe drumurile publice din mun. Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie mai mare decât limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Aceasta a reieșit din buletinul de analiză toxicologică nr. x din care a rezultat un trend descendent al alcoolemiei, inculpatul aflându-se în faza toxicocinetică de eliminare a alcoolului la momentul recoltării, astfel că este evident că la momentul opririi în trafic nivelul de alcool în sânge era superior limitei legale.

Deși, nu se menționează, în mod explicit, care era îmbibația alcoolică de la momentul depistării în trafic a inculpatului, faptul că la momentul opririi în trafic nivelul de alcool în sânge era superior limitei legale rezultă cu claritate din situația de fapt reținută de instanțe. Or, pentru a reține infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., instanțele au dat relevanță gradului de îmbibație alcoolică de la momentul depistării în trafic a inculpatului, conformându-se, astfel, deciziei instanței de contencios constituțional sus-menționată, care a stabilit că acesta este reperul temporal la care este necesară existența îmbibației alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii analizate.

Invocând lipsa unor dovezi certe cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic, inculpatul A. solicită, în actualul cadru procesual, în realitate, nu cenzurarea unor chestiuni de drept circumscrise conținutului tipic obiectiv al infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ci reevaluarea materialului probator sub aspectul particular menționat, negând, astfel, concluzia definitivă la care au ajuns instanțele cu privire la această chestiune de fapt.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Or, reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator nu sunt posibile într-o cale extraordinară de atac menită a remedia exclusiv erori de drept.

Instanța de casație este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanță cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, fără a putea reevalua ea însăși, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configurația faptică a acuzațiilor.

Or, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanței de apel cu privire la valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunii, care, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, pe baza elementelor factuale menționate anterior și care nu mai pot cenzurate în recurs în casație, a fost stabilită neechivoc ca depășind limita legală, de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Invocarea lipsei unor dovezi certe cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a inculpatului. Respingerea recursului was last modified: mai 23rd, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.