Invocarea încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil. Declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului (NCPC, Constituţia României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1269/2021

NCPC: art. 522, art. 524; Constituția României: art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2)

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată. La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

De asemenea, art. 524 C. proc. civ. reglementează forma contestației și procedura înaintea instanței care judecă procesul.

Cu referire la acest text legal, prin decizia Curții Constituționale nr. 604/16.07.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, a fost declarat neconstituțional art. 524 alin. (3) C. proc. civ., reținându-se că acesta încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

S-a reținut, prin decizia de neconstituționalitate menționată, că judecarea contestației privind tergiversarea procesului de către același complet care soluționează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparțialității obiective, astel încât textul legal a fost înlăturat de la aplicare prin mecanismul de contencios constituțional.

Este de observat însă că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementa soluționarea contestației la tergiversare de către completul învestit cu judecarea cauzei, iar nu de către instanța învestită, așa cum prevăd dispozițiile art. 524 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare, conform cărora „Contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății”.

De asemenea, nu au intrat în sfera analizei de neconstituționalitate, nici dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge contestația la tergiversare, respectiv plângerea, pe care o dă în competența instanței ierarhic superioare.

Din interpretarea acestor două texte de lege în vigoare și aplicabile cauzei pendinte, rezultă că, în lipsa unor prevederi care să substituie textul legal declarat neconstituțional, este vorba de o procedură judiciară în două trepte, respectiv contestație, a cărei soluționare se circumscrie competenței instanței învestite cu judecarea procesului în cadrul căruia se ridică problema tergiversării și plângere, a cărei soluționare revine instanței superioare celei care a respins o astfel de contestație.

Față de cele arătate, competența contestației la tergiversare va aparține instanței învestite cu soluționarea litigiului raportat la care se formulează asemenea solicitare, dar de către un alt complet decât cel învestit cu soluționarea fondului, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 604/2020 a Curții Constituționale, potrivit cărora „Această cerere nu poate fi calificată ca o cerere cu caracter accesoriu deduse soluționării instanței judecătorești, pentru că ea nu vizează dreptul subiectiv pretins, ci o chestiune obiectivă referitoare la lentoarea procedurii judiciare pentru că se referă chiar la conduita instanței în cursul desfășurării procesului. Prin urmare, este exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de același complet care soluționează fondul, acestuia lipsindu-i imparțialitatea obiectivă”.

În considerentele deciziei, Curtea Constituțională nu se referă la soluționarea contestației de către o altă instanță, ci de către un alt complet de judecată, decât cel învestit cu soluționarea cauzei pe fond.

O astfel de abordare se justifică și din perspectiva faptului că pe de o parte, contestația la tergiversare nu are natura unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești pentru a fi soluționată de către instanța superioară, iar pe de altă parte, rămânerea dosarului în cadrul instanței învestite cu soluționarea cauzei, dar trimiterea la un alt complet al acestei instanțe pentru analizarea problemei tergiversării reprezintă o cale mai eficientă în asigurarea celerității pe care o reclamă o astfel de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, secția I civilă, formulată de petentul A., în favoarea Curții de Apel Galați.

Sursa informației: www.scj.ro.