Invocarea greșitei condamnări pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii deoarece nu a fost stabilită valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul consumării infracţiunii. Achitarea inculpatului

• NCP: art. 336 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
• NCPP: art. 447
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a)

Prin sentința penală nr. 721/31.05.2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe termenul de supraveghere stabilit de art. 84 C. pen., de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 225/RC din 4 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen.., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen.., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen… Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de apel intră în puterea lucrului judecat și excedează competenței Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze doar la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Așadar, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, care vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Înalta Curte constată că inculpatul A. a susținut că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., susținând, în primul rând, că sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), întrucât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii pentru că nu a fost stabilită valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul consumării infracțiunii. A fost invocată Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015.

Art. 336. – Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În ceea ce privește întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, incriminate de art. 336 alin. (1) C. pen., pentru a se reține existența faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare, interpretat în conformitate cu Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale (Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015), este necesar ca la momentul la care conducătorul auto a fost depistat ca fiind implicat în activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, îmbibația sa alcoolică să fie peste 0,80 g‰.

Înalta Curte reține, așadar, că, deși art. 336 alin. (1) din C. pen. sancționează „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto. Momentul consumării infracțiunii se identifică cu momentul depistării în trafic a unui conducător auto care se află sub influența alcoolului peste limita admisă de lege sau sub influența unor substanțe psihoactive. Astfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul «săvârșirii infracțiunii» ca fiind «cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului» (paragraful 26 al deciziei).

În conformitate cu situația de fapt reținută de instanța de apel, la momentul depistării în trafic, testat fiind cu aparatul etilotest marca x seria x, inculpatul avea alcoolemie de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar după o oră și 15 minute, respectiv la ora 15:00, la testarea alcoolemiei, inculpatul avea o alcoolemie de 2,24 g. Ulterior, după un interval de o oră, la ora 16:00, inculpatul avea o alcoolemie de 2,78 g, curba Widmark fiind ascendentă.

Calculul valorii îmbibației alcoolice de alcool pur în sânge, ulterior momentului depistării în trafic, întrunește cerințele de tipicitate prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. dacă valoarea stabilită este peste 0,80 gr.‰. alcool pur în sânge, iar curba Widmark este descendentă. Într-o asemenea ipoteză este științific cert că valoarea îmbibației alcoolice este peste limita legală și la momentul depistării în trafic. Doar curba descendentă determină concluzia că la momentul depistării în trafic alcoolemia avea o valoarea mai mare decât cea calculată ulterior acestui moment. Dimpotrivă atunci când valoarea este calculată ulterior depistării în trafic, însă, deși se situează peste limita legală, este pe o curbă Widmark ascendentă, iar la momentul depistării în trafic valoarea stabilită de aparatul etilotest este sub cea prevăzută de lege, nu se poate stabili cu precizie dacă la momentul depistării în trafic valoarea depășea limita legală, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii. În speță, valoarea calculată cu aparatul etilotest marca x seria x, a fost de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În ceea ce privește deciziile de speță, practica instanței supreme este unitară sub aspectul momentului la care concentrația alcoolică este relevantă pentru a statua asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., în consens cu Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 (Decizia nr. 442/2022 din 04/10/2022).

În speță, se constată că, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanțele de fond și apel au reținut sub aspectul situației de fapt că, la data de 18.01.2020, în jurul orelor 13:45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A., avându-l ca pasager pe locul din dreapta față pe martorul F., a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din loc. Satu Mare până în dreptul imobilului cu nr. x, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care era parcat pe partea dreaptă. În urma impactului autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x a fost proiectat într-un copac.

Instanțele au stabilit că elementul material al laturii obiective a infracțiunii comise de inculpat constă în acțiunea de conducere a autoturismului pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe strada x din loc. Satu Mare, drum public în sensul dispozițiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2.24 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 2.78 g/l alcool pur în sânge la proba a doua.

Recurentul inculpat a susținut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., întrucât gradul de îmbibație alcoolică a fost stabilit numai la două momente ulterioare săvârșirii faptei, nu și la momentul comiterii acesteia.

Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a condus acel autoturism pe drumurile publice, după cum a recunoscut și împrejurarea că în data de 18.01.2020, în jurul orei 12:00 a mers la o farmacie și ulterior în vizită la o cunoștință unde a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 13:45 s-a urcat la volanul autoturismului, proprietate personală, cu intenția de a se deplasa la domiciliul său. Prin urmare, inculpatul a contestat doar faptul că la momentul la care a condus mașina valoarea alcoolemiei nu depășea limita legală stabilită de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru reținerea tipicității faptei, raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibații alcoolice peste limita legală, fără a fi necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiție indispensabilă fiind de a nu exista niciun dubiu că la momentul cu relevanță penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibație alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracțiune. În acest ultim caz, în aplicarea principiului in dubio pro reo, se impune pronunțarea unei soluții de achitare.

Înalta Curte constată că în vederea determinării gradului de intoxicație etilică inculpatul a fost testat la ora 14:30 de către organele de cercetare penală care s-au deplasat la fața locului cu aparatul etilotest marca x seria x, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat . Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Satu Mare în vederea recoltării de probe biologice. Potrivit buletinului de analiză alcoolemie nr. 7273/21.101.2020 al SML Satu Mare, la ora 15:00 inculpatul a avut o alcoolemie de 2,24 g, iar la ora 16:00 o alcoolemie de 2,78 g . Instanțele au reținut și că, la examenul clinic efectuat cu ocazia prelevării probelor de sânge, inculpatul se afla într-o stare fizică bună, prezentând o ținută ordonată, fiind cooperant, cu comportament liniștit, orientat temporal, spațial, alopsihic, fără tulburări emoționale, însă cu tulburări de echilibru dinamic și static.

Așadar, după cum rezultă din dosarul de urmărire penală, inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 15:00, iar cea de-a doua la ora 16:00, stabilindu-se valori superioare limitei maxime prevăzute de textul incriminator, însă aflate pe o curbă ascendentă (de la 2,24 g‰ alcool pur în sânge la 2,78 g‰ alcool pur în sânge). În doctrina medico-legală a fost reținut că dinamica alcoolului etilic în organism poate fi redată sub forma curbei de alcoolemie, cunoscută și sub numele de curba Widmark, fiind alcătuită din 3 segmente: o porțiune ascendentă abruptă, un vârf, reprezentând alcoolemia maximă, și o porțiune descendentă, respectiv pantă de eliminare. Se observă că evenimentul rutier s-a produs la ora 13:45, inculpatul a fost testat la ora 14:30 cu aparatul etilotest, iar prima probă biologică i-a fost recoltată la ora 15:00. De asemenea, prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 24.06.2020 întocmit de IML Cluj-Napoca s-a concluzionat că potrivit Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., întrucât cele două valori au indicat faptul că inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier (ora 13:45 din 18.01.2020).

Se reține, de asemenea, că, potrivit studiilor de specialitate, alcoolul, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, iar odată ajuns în sânge, se repartizează în diferite țesuturi. În același timp, începe și metabolizarea lui. Curba alcoolemiei cunoaște, așadar, o continuă modificare. Există o primă fază, în cadrul căreia resorbția predomină, fiind cunoscută sub denumirea de fază de intoxicație, difuziune sau prin sintagma „panta ascendentă a curbei alcoolemiei”. În cauză, se constată că nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul conducerii autoturismului. După 1 oră și 15 min. de la momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 2,24 g‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 2,78 g‰ alcool pur în sânge după 2 ore. Ca atare, având în vedere curba ascendentă existentă (curba Widmark) în cazul inculpatului A., precum și faptul că medicii legiști au concluzionat că nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei întrucât acesta se afla în faza de absorbție a alcoolului în sânge, Înalta Curte consideră că se pune problema existenței dubiului în ceea ce privește valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a acestuia, fiind posibil să fi fost sub limita prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., așa cum s-a menționat anterior, pentru a se reține existența faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare interpretat în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), este necesar a fi stabilită în concret, cu exactitate, concentrația de alcool în sânge la momentul depistării în trafic, iar această valoare în prealabil stabilită trebuie să fie superioară valorii de 0,80 g% alcool pur în sânge.

Conform situației de fapt reținută de instanța de fond, instanța de casație apreciază că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată [respectiv, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen..], întrucât nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul la care a condus autoturismul, iar această împrejurare nu poate fi interpretată în defavoarea acestuia. Așadar, din considerentele deciziei recurate, conform situației de fapt reținută de instanța de apel, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., nefiind dovedit că valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a conducătorului auto a fost de peste 0,80 gr.‰ alcool pur în sânge.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Va desființa decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 721 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2021 și, rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., va achita pe inculpatul A. pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.