Invocarea excepției privind lipsa calităţii procesuale active și înlăturarea de către instanța de apel a motivelor de recurs prin decizia recurată. Recurs respins ca nefondat

• Legea nr. 8/1996: art. 123^1 alin. (1) lit. f)
• Legea nr. 8/1996: art. 123^2
• Legea nr. 8/1996: art. 133
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la data de 5.04.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 20.016,04 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune C. a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 1.04.2013-31.12.2015; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.106,85 RON reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 11.03.2016 și actualizate la zi; obligarea pârâtei să pună la dispoziția A. în varianta completă, conform art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme) și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual) pentru perioada 1.04.2013-31.12.2015, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 111 din 4 iunie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

1. Pârâta a reiterat prin motivele de recurs argumentele pentru care a invocat excepția privind lipsa calității procesuale active și pe care instanța de apel le-a înlăturat prin decizia recurată.

Susținerile recurentei pe acest aspect nu sunt fondate.

Instanța de apel a apreciat în mod corect că legitimarea procesuală activă este asigurată de calitatea reclamantei de colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți și vizate de acțiunea de față, recunoscută prin desemnarea în acest sens de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin deciziile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor menționate în decizia recurată și necontestate de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 133 din Legea nr. 8/1996, în cazul în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123^2 din lege, organismul de gestiune colectivă care colectează remunerațiile în domeniul titularilor de drepturi în cauză este desemnat prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, fie în prezența unui protocol încheiat de organismele beneficiare, prin care este indicat organismul ce urmează a fi desemnat drept colector (art. 133 alin. (2) lit. b), fie în absența acestuia, pe baza reprezentativității, dintre organismele beneficiare (art. 133 alin. (3).

Pe acest temei, calitatea procesuală activă pentru gestiunea colectivă a drepturilor din art. 123^2 al legii nu este condiționată, contrar susținerilor recurentei, de încheierea și depunerea la ORDA a protocolului dintre organismele beneficiare, din moment ce este reglementată procedura de desemnare și în ipoteza absenței acestui protocol.

Dispozițiile art. 133 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, invocate de către recurentă pentru a susține condiționarea menționată anterior, nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la repartizarea sumelor colectate cu titlu de remunerații. Or, cererea din cauza de față reflectă atribuțiile organismului de gestiune colectivă legate de colectarea propriu – zisă a remunerațiilor, astfel încât nu interesează modalitatea de repartizare ulterioară a acestora.

Organismul astfel desemnat de către ORDA este colector unic, această calitate fiind menționată în cuprinsul art. 133 alin. (6) din lege, în legătură chiar cu procedura de desemnare din alineatele anterioare, la care se trimite în mod expres. Mențiunea explicită din lege face inutilă o precizare în decizia de desemnare în sensul că este vorba despre un colector unic, neavând suport argumentul recurentei referitor la inexistența unei atare precizări.

După cum rezultă din art. 133, această procedură privește colectarea remunerațiilor cuvenite pentru drepturile prevăzute la art. 123^2 din Legea nr. 8/1996, pentru care gestiunea colectivă este facultativă.

Din categoria acestora face parte și dreptul artiștilor interpreți de autorizare a radiodifuzării prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, potrivit art. 123^2 alin. (2) lit. d) al Legii nr. 8/1996, drept vizat de o parte dintre pretențiile formulate în cauză.

Pentru această categorie de drepturi, deciziile de desemnare a reclamantei A. drept colector al remunerațiilor probează îndreptățirea reclamantei la formularea cererii având ca obiect plata remunerațiilor de către un utilizator al drepturilor.

Cât privește dreptul artiștilor interpreți la remunerație echitabilă pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, drept vizat de celelalte pretenții ale reclamantei și pentru exercitarea căruia gestiunea colectivă este obligatorie, conform art. 123^1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, art. 133 al legii nu face referire la vreo procedură de desemnare a unui organism colector. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a procedat, însă, în mod constant la o atare desemnare, iar reclamanta din cauză a fost desemnată drept colector, prin Decizia nr. 152/2012.

În aceste condiții, în mod corect prin hotărârea recurată s-a constatat că reclamanta A. are legitimare procesuală pentru formularea pretențiilor decurgând din dreptul la remunerație echitabilă al artiștilor interpreți.

Față de cele expuse, va fi respins ca nefondat motivul de recurs privind respingerea de către instanța de apel a excepției având ca obiect lipsa calității procesuale active.

2. Prin motivele de recurs, s-a criticat respingerea și a excepției lipsei de interes, cu referire la același art. 133 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

Astfel, recurenta a susținut că, în absența protocolului încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate, reclamanta va fi în imposibilitate efectivă de a repartiza sumele colectate, chiar propriilor membri, situație în care demersurile reclamantei sunt lipsite de rezultat, sumele obținute pe calea instanței rămânând în mod nelegal în posesia sa.

Înalta Curte constată că aceste susțineri nu sunt fondate.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 133 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, „Pentru situația prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate”.

Absența protocolului reprezintă, însă, un impediment temporar pentru repartizarea sumelor colectate, deoarece legiuitorul a prevăzut și soluția pentru surmontarea acestuia, anume recurgerea la arbitraj.

În acest sens, în alin. (5) al aceluiași art. 133 se arată:

„La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131^2 alin. (3) – (9)”.

Ca atare, în măsura în care organismele beneficiare ar fi întâmpinat dificultăți în repartizarea remunerațiilor pe baza utilizării reale a repertoriului, astfel cum acestea sunt prevăzute a se colecta de la utilizatori în Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, a cărei formă finală a fost stabilită prin Decizia nr. 10A/23.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, ar fi avut posibilitatea să recurgă la arbitraj (după cum au procedat, de exemplu, în cazul comunicării publice a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în legătură cu care s-a pronunțat Decizia nr. 324A/5.04.2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a validat același criteriu al proporției utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă).

Cât privește o imposibilitate de repartizare a sumelor colectate din motivul că unii dintre artiștii menționați în înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar ar fi membri ai altui organism de gestiune colectivă, susținerea recurentei cu acest obiect nu are temei, din moment ce reclamanta, în calitate de organism colector desemnat, va repartiza celuilalt organism beneficiar sumele cuvenite membrilor acestuia, pe criteriul menționat anterior.

Față de cele expuse, constatând că demersul judiciar al reclamantei nu este lipsit de finalitate, Înalta Curte va respinge motivul de recurs pe acest aspect ca nefondat.

3. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la menținerea de către instanța de apel a dispoziției primei instanțe de obligare a pârâtei la remiterea către reclamanta A. a listei complete a fonogramelor utilizate în serviciile de programe și a listei tuturor prestațiilor artistice din domeniul audiovizual transmise în emisiuni aferente perioadei 1.04.2013 – 31.12.2015, se constată următoarele:

Cu toate că recurenta invocă o încălcare a prevederilor legale considerate a fi incidente prin decizia recurată, în realitate, tinde la reaprecierea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate, pentru ca instanța de recurs să constate că postul de televiziune nu a utilizat fonograme sau prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada vizată de pretențiile din cauză, activitatea efectiv desfășurată având un alt obiect.

Or, situația de fapt reținută nu poate fi cenzurată de către această instanță de recurs, deoarece atribuțiile sale sunt circumscrise verificării exclusiv a legalității deciziei recurate, în contextul motivelor de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, reaprecierea situației de fapt, pe baza probelor administrate, care interesează temeinicia hotărârii, excedează controlul de legalitate presupus în sarcina Înaltei Curți.

4. Motivul de recurs vizând modul de calcul al sumelor datorate cu titlu de remunerații și a penalităților aferente conține o reiterare ad litteram a susținerilor pârâtei din motivarea apelului, cu referire la hotărârea primei instanțe, fără ca recurenta – pârâtă să formuleze critici concrete la adresa considerentelor pentru care instanța de apel le-a înlăturat.

Astfel, prin decizia recurată s-a reținut că pârâta nu a depus la dosar alte documente contabile în afara celor pe care expertul le-a avut la dispoziție și nici contractele pe care pretinde că le-ar fi încheiat în mod direct cu artiștii în legătură cu unele dintre activitățile de radiodifuzare. De asemenea, nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă și nici nu a solicitat o nouă expertiză în apel.

În condițiile în care recurenta – pârâtă nu tinde la infirmarea considerentelor esențiale regăsite în decizia recurată, supunând reaprecierii instanței de recurs aspectele de fapt invocate și analizate în apel, se constată că nu s-au formulat veritabile critici de nelegalitate a deciziei Curții de Apel, care să provoace controlul judiciar exercitat de către Înalta Curte în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Drept urmare, susținerile recurentei vor fi respinse și, față de toate considerentele expuse în prezenta decizie, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către reclamantul A., conform ordinului de plată nr. x din 27.09.2018 atașat întâmpinării depuse de intimata – reclamantă.

Sursa informației: www.scj.ro.