Invocarea excepţiei necompetenţei. Caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate

• NCPC: art. 107
• NCPC: art. 113 alin. (1) pct. 9
• NCPC: art. 129 alin. (2)
• NCPC: art. 130
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A., B. S.C. C. S.R.L. și Direcția Regională de Drumuri și Poduri, secția de Drumuri Naționale Pitești la plata sumei de 15.000 RON reprezentând despăgubiri civile (contravaloarea gardului distrus) și să fie obligați pârâții să consolideze terenul pe toată lungimea gardului, cu plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2007 din 7 octombrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că, în speță, Judecătoria Pitești și Judecătoria Sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de a doua instanță reținând că judecătoria inițial învestită nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

„necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

„necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Litigiul de față are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ. (conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului), respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (în conformitate cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă).

Întrucât acestea sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. – doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a depus întâmpinare, însă nu au înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești.

De asemenea, pârâta B. S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca netemeinică și nelegală.

Tot cu relevanță în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, din lecturarea cererii de chemare în judecată, reiese că pretinsul prejudiciu ar fi fost produs ca urmare a faptei ilicite ce a constat în distrugerea gardului ce împrejmuia imobilul teren și construcțiile proprietatea reclamantului, imobil situat în localitatea Livezeni, comuna Stalpeni, Județul Argeș, în urma lucrărilor de reabilitare și de reparații a D.N. 73 efectuate de către pârâți.

Având în vedere dispozițiile de competență alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ce conferă competența de soluționare a cauzei și instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, cum imobilul asupra căruia s-au exercitat acțiunile pretins ilicite este situat în localitatea Livezeni, județul Argeș, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Pitești, revine acestei instanțe competența de soluționare a dosarului.

Față de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nici Judecătoria Pitești din oficiu și nici reclamantul nu puteau invoca necompetența teritorială de ordine privată de soluționare a cauzei.

În consecință, față de caracterul de ordine privată al normelor de competență incidente în cauză, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Sursa informației: www.scj.ro.