Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, Constituția României, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 638/2019

NCPC: art. 41, art. 43, art. 45, art. 53 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6, art. 489 alin. (3), art. 496 alin. (1); Constituția României: art. 21 alin. (3), L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (5)

Prin recursul cu care petentul E. a învestit Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, acesta a invocat incidența dispozițiilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., iar instanța a constatat că criticile formulate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., analizându-le punctual și detaliat din această perspectivă.

La data de 9 noiembrie 2017 recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de art. 21 alin. (3) din Constituția României, susținând că textul de lege este ineficient deoarece restrânge calea de atac a recursului.

Prin decizia recurată,Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în acest sens, reținând succint că nu există o legătură a textului criticat pentru neconstituționalitate cu cauza, având în vedere că aceste prevederi nu au nici o legătură cu motivele de recurs, astfel cum au fost calificate de către instanța de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori irelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței – de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate – este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurentul-petent a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text de lege potrivit căruia Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței învestite cu soluționarea unui recurs întemeiat de petent pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ., însă instanța de recurs a încadrat criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât textul legal pretins a fi neconstituțional nu are legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.

Altfel spus, excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează aspectele invocate prin memoriul de recurs, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curții Constituționale.

Pe de altă parte, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora această soluție a fost pronunțată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o are în prezenta cauză, din analiza textului legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată, având în vedere faptul că instanța a fost învestită cu soluționarea unor critici în recurs care se subsumează exclusiv dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi pronunțată în cadrul recursului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Chiar dacă decizia recurată nu conține o motivare amplă cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către curtea de apel, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la cea de-a doua critică inserată în cuprinsul memoriului de recurs, vizând faptul că hotărârea instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, examinând hotărârea recurată, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că decizia atacată conține elementele suficiente care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentul principal care a format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate, respectiv faptul că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu motivele de recurs, astfel cum au fost calificate de către instanța de recurs.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate la termenul din 21 martie 2019, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 1 și 4 C. proc. civ., instanța reține că recurentul a invocat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, deoarece în compunerea completului de judecată care a pronunțat decizia atacată a intrat și judecătorul H., care a pronunțat o decizie irevocabilă în anul 2017, de respingere a strămutării Dosarului nr. x/2015

Înalta Curte constată că, în fața instanței a cărei hotărâre o critică recurentul a invocat excepția incompatibilității absolute a judecătorului H., indicând ca temei de drept dispozițiile art. 41, 43 și 45 C. proc. civ., această excepție fiind calificată prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 7 februarie 2018 ca fiind o cerere de recuzare, încadrabilă în prevederile art. 41 C. proc. civ., cerere care a fost respinsă. Această încheiere nu a fost atacată de recurent în condițiile și în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.. În ceea ce privește posibilitatea reglementată de art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a invocării din oficiu de către instanța de recurs, a motivului de ordine publică referitor la incompatibilitatea judecătorului, Înalta Curte constată că acest lucru nu este posibil în speța de față, deoarece nu a fost învestită cu un recurs împotriva încheierii din 7 februarie 2018 a Curții de Apel București, prin care s-a respins cererea de recuzare,

De asemenea, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. (motiv de recurs care se întemeiază pe conceptul de „exces de putere” ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive) au fost invocate doar formal, neputând face astfel obiect de analiză în prezentul recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.