Invocarea cazurilor de casare potrivit cărora hotărârile sunt suspuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal. Respingerea recursului ca nefondat

• Legea nr. 78/2000: art. 18^1 alin. (1)
• NCP: art. 154 alin. 1lit. d)
• NCP: art. 322 alin. (1)
• NCP: art. 48 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCP: art. 52 alin. (3)
• NCP: art. 75 alin. (2) lit. b)
• NCP: art. 76 alin. (1)
• NCP: art. 91
• NCP: art. 92
• NCPP: art. 101 alin. (1) şi (3)
• NCPP: art. 102 alin. (2) şi (3)
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II a
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 396 alin. (1)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 pct. 7 şi pct. 8
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 447
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Penală, printre altele, cu privire la inculpata Vasile-B., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situația în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 698/RC din 31 octombrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație formulat în cauză de inculpata Vasile-B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen. recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În speță, recurenta inculpată Vasile-B. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt suspuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin decizia recurată în cauză, se reține că în ceea ce o privește pe recurenta inculpată Vasile-B., s-au decis următoarele:

– s-a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități”), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

– s-a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul „Respect si șanse egale pentru femei”), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

– a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (Proiectul „Respect si șanse egale pentru femei”), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

– a fost condamnată inculpata Vasile-B. la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități”), în temeiul art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen.,

– s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, în temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen.

Prin recursului în casație formulat în cauză, recurenta inculpată Vasile-B., în esență, critică prin prisma celor două cazuri de casare invocate, prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen., faptul că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități”), prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru celelalte două infracțiuni reținute în cauză împotriva sa și pentru care se impunea, în opinia apărării, achitarea inculpatei.

Deși prin recursul în casație de față apărarea susține că inculpata a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, analiză care așadar ar putea fi cenzurată în actuala procedură a recursului în casație, de fapt, în realitate, solicitarea de achitare este întemeiată pe cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care se referă la situația în care nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.

În acest sens sunt în realitate apărările recurentei formulate în cadrul motivelor de recurs în casație, în esență, reținându-se următoarele:

– s-a susținut că acuzarea adusă inculpatei Vasile-B. în sensul că ar fi falsificat fișele de pontaj și rapoartele de activitate în numele lui C. și că ar fi încasat pe nedrept din fonduri europene salariile acestuia în baza acestor documente falsificate este contrazisă de afirmațiile făcute în autodenunțul din 10.09.2015, de către G., precizându-se că inculpata Vasile-B. nu a falsificat documentele și nici nu i-a dat vreo dispoziție lui G. să falsifice documentele în cauză și să i le trimită ei, cu atât mai mult cu cât inculpata nici nu mai era angajată la H., nu avea vreo calitate să primească, verifice și să prezinte documentele falsificate conducerii Fundației și să propună aprobarea lor și întocmirea formelor de plată, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991;

– faptul că inculpata Vasile-B. nu a încasat din fonduri europene sumele, respectiv salariile lui C. în baza acestor documente falsificate, este expres prevăzut în autodenunțul din 10.09.2015 făcut la Parchet de către „martorul” G.;

– din cuprinsul autodenunțului rezultă dincolo de orice îndoială că martorul G. recunoaște propria vinovăție, că nu este legal ceea ce face, aspect care de fapt exclude participația inculpatei B. la infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

– s-a susținut că nici urmărirea penală și nici cercetarea judecătorească, nu au stabilit cine a primit documentele falsificate, cine a întocmit statele de plată, cine le-a aprobat, cum și cui s-au efectuat plățile ceea ce face imposibilă identificarea faptei sau faptelor și dacă acestea se încadrează în norma penală de incriminare;

– nu s-a clarificat dacă sumele pretinse a fi plătite în baza actelor false, provin din fondurile proprii ale Fundației sau când s-a efectuat finanțarea din fondurile europene,

– prin motivele recursului apărare a conchis că faptele inculpatei nu corespund realității, nici autodenunțului și nici altor probe existente la dosar din care rezultă o altă situație de fapt.

– în plus, a arătat că toate probele în cauză produse în perioada 10.09.2015 – până la data trimiterii în judecată, s-au autorizat și administrat cu încălcarea art. 101 alin. (1) și (3), art. 102 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. și a Deciziilor CCR, ceea ce atrage excluderea lor din dosar.

Analizând motivele de recurs în casație astfel cum au fost formulate în cauză, Înalta Curte constată că, inculpata recurentă Vasile-B. a circumscris cazurilor de casare invocate, criticile aduse modului în care instanța de apel a interpretat situația de fapt reținută în cauză și probatoriul administrat, în realitate recurenta inculpată fiind nemulțumită de decizia de condamnare dispusă de instanța de apel, invocând în apărare chestiuni de fapt care, în opinia apărării, fac dovada că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă pentru reținerea infracțiunilor ce i-au fost imputate și pentru care în cauză s-a dispus condamnarea, respectiv încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Cu titlu prealabil însă, referitor la aspectele ce pot fi cenzurate în acest cadru procesual, Înalta Curte constată că în ceea ce privește infracțiunile pentru care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, respectiv pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul „Respect si șanse egale pentru femei”) și pentru infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități”), acestea nu mai pot face obiectul cenzurii instanței supreme în condițiile în care inculpata Vasile-B. nu a cerut în cursul apelului continuarea procesului penal în vederea obținerii unei soluții de achitare.

Astfel, se reține că, în cauză, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2022, inculpata VASILE-B., fiind expres întrebată a precizat că nu solicită continuarea procesului penal pentru infracțiunile de fals sub semnătură privată, solicitând pronunțarea unor soluții de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Ca atare, cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se constată că soluția de încetare a procesului penal dispusă de către instanța de apel a avut la bază faptul că recurenta inculpată nu a solicitat continuarea procesului penal cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitățile anterior menționate, astfel că instanța de apel a avut în vedere această poziție procesuală și a dispus în consecință încetarea procesului penal față de inculpată, constatând că în această situație nu poate fi analizată de către instanța de apel temeinicia acuzațiilor.

Prin urmare, în condițiile în care, așa cum s-a reținut prin decizia recurată, inculpata a menționat în mod expres că nu solicită continuarea procesului penal pentru infracțiunile anterior menționate, Înalta Curte notează că nu va putea examina tipicitatea acestor infracțiuni omisso medio, atâta vreme cât, instanța de apel nu a făcut-o, urmarea manifestării exprese de voință a părții, motiv pentru care se constată că sub acest aspect soluția instanței de apel este legală și, în consecință, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

De altfel, toate argumentele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casație cu privire la faptele ce îi sunt imputate în cauză inculpatei, inclusiv relativ la cele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, vizează situația de fapt reținută în cauză ori interpretarea dată de instanțe probatoriului administrat și reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii și cenzurării probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel și dispunerii unei soluții favorabile așa cum s-a solicitat în cauză, de achitare, aspecte ce e nu pot face obiectul cenzurii instanței supreme în actuala procedură prin prisma niciunui caz de casare prevăzut de lege.

În continuare, examinând cauza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea pentru care în speță s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități”), în temeiul art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În concret, natura criticilor formulate de recurenta inculpată A. ține de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, existența infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective și subiective a acestora.

Cu privire la lipsa concordanței dintre situația de fapt reținută și tipicitatea obiectivă a infracțiunii, Înalta Curte reține că scopul recursului în casație este verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, instanța trebuie să plece în analiza tipicității obiective a infracțiunii de la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și de apel, neputând să analizeze pertinența și concludența probelor administrate în cauză ori suficiența acestora.

Astfel, în prezenta cauză, Înalta Curte constată că prin decizia recurată, pe baza stării de fapt așa cum a fost reținută în cauză și care nu mai poate fi schimbată în actuala procedură, instanța de apel a statuat că probatoriul cauzei relevă că faptele inculpatei Vasile-B. care a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități”, înscrisurile falsificate fiind folosite ulterior de inculpată în perioada aprilie- decembrie 2015 în scopul obținerii sumelor de bani plătite din fonduri europene, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concret, Înalta Curte reține că instanța de apel a statuat că probatoriul cauzei a relevat că inculpata a beneficiat de fonduri europene, încasând în mod fraudulos sumele de bani plătite martorului C., pentru o activitate fictivă prestată de acest martor în cadrul proiectului „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități”, desfășurat la sediul H. din Municipiul Giurgiu.

S-a reținut că, în schimbul activității specifice ce trebuia să fie desfășurată de martorul C. (constând în realizarea comunicării cu grupul țintă, participarea la atragerea grupului țintă, realizarea de interviuri) și care în fapt a fost întocmită de martorul G. în numele primului, inculpata Vasile-B. a încasat în mod fraudulos indemnizația ce i se cuvenea martorului C..

Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 imputată inculpatei, se reține că instanțele de fond și apel au statuat pe baza stării de fapt reținute în cauză cu titlu definitiv faptul că aceasta:

– a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități”, prin transmiterea către inculpata F., prin intermediul unei alte angajate din cadrul H., numită de persoanele din cadrul fundației cu apelativul J., în prezent K.) în luna aprilie 2015, în format electronic, pe e-mail, a unui coli A 4 pe care era aplicată o semnătură indescifrabilă, despre care i-a spus că-i aparține lui C., în vederea imitării ei pe toate actele ce urmau a fi completate pe numele acestuia;

– a folosit înscrisurile falsificate în perioada aprilie- decembrie 2015 în scopul obținerii sumelor de bani plătite din fonduri europene, prin depunerea lor drept documente justificative pentru a fi realizată în mod fraudulos plata indemnizației ce i se cuvenea martorului C., pentru activități care în realitate nu au fost realizate de acest martor, încasând efectiv sumele de bani transferate în contul martorului anterior menționat.

Astfel, în raport cu situația de fapt stabilită de instanțele de fond și apel, reține instanța de casație că în mod corect s-a apreciat că în cauză acțiunile realizate de inculpată se suprapun conținutului tipic al infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Activitatea infracțională a inculpatei, așa cum a fost descrisă de instanța de apel, întrunește cerințele de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acesteia, în condițiile în care instanțele au conchis că inculpata Vasile-B. a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului „Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități”, înscrisurile falsificate fiind folosite de această inculpată în perioada aprilie- decembrie 2015, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumelor de bani plătite din fonduri europene.

Ca atare, Înalta Curte apreciază criticile inculpatei vizând greșita condamnare a acesteia, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ca nefondate.

Așa cum s-a constatat în cauză, toate argumentele invocate de recurenta inculpată Vasile-B. prin motivele de recurs în casație relativ la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa și pentru care solicită achitarea prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt raportate la situația de fapt stabilită în cauză și la modalitatea de interpretare a probatoriului, solicitându-se în realitate o reinterpretare a circumstanțelor comiterii faptelor sale, cu consecința dispunerii unei soluții favorabile inculpatei, respectiv achitarea acesteia.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpată, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Analiza conținutului mijloacelor de probă pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, pe de o parte, și starea de fapt reținută de instanță, pe de altă parte, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reamintește că pe calea recursului în casație nu se poate schimba situația de fapt reținută de instanța de apel, nu se poate reaprecia materialul probator în vederea unei noi statuări în fapt și nu se poare reanaliza vinovăția inculpatului, ca element al laturii subiective. Or, prin motivele de recurs formulate de recurentă se tinde tocmai către finalitatea mai sus menționată.

Concluzionând, în condițiile în care fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație pornesc de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatei recurente, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual, și de asemenea, reținându-se că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentei inculpate Vasile-B. sunt neîntemeiate.

De asemenea, celelalte critici ale apărării referitoare la excluderea din dosar a probelor considerate de apărare ca fiind obținute în mod nelegal, evident nu pot face obiectul analizei în etapa recursului în casație. Deopotrivă, având în vedere soluția pronunțată în cauză, recursul în casație fiind respins ca nefondat, nu pot fi examinate nici criticile vizând modul de soluționare a laturii civile sau cu privire la măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata Vasile-B. împotriva deciziei penale nr. 497/A din data de 10 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și F. vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.