Întrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori. Respingerea recursului în casație ca fiind nefondat

• Legea nr. 46/2008: art. 107 alin. (11) lit. c)
• Legea nr. 46/2008: art. 108 alin. (1) lit. d)
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. c)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCP: art. 52 alin. (3)
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 426 lit. b)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
• NCPP: art. 475
• VCP: art. 31 alin. (2)
• VCP: art. 37 lit. a)
• VCP: art. 41 alin. (2)

Prin sentința penală nr. 173/25.02.2021, pronunțată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., la acel moment, deținut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată x proprietatea numitei B., la pedeapsa de 4 ani închisoare;

– participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorei C., la pedeapsa de 5 ani închisoare;

– participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x, proprietatea martorului D., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 243/15 martie 2011 a Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curții de Apel Oradea, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 118/RC din 16 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt și de drept, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada septembrie – noiembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a determinat cu intenție pe angajații firmei S.C. G. S.R.L. Săliștea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., L. și M., dar și pe alte persoane rămase neidentificate, să taie la ras, fără aprobare în condițiile legii, arborii de esență foioase din parcela situată x, proprietatea numitei B., pe care i-a cumpărat anterior de la aceasta, totalizând 416 arbori cu un volum de masă lemnoasă de 1.047,734 m.c., în valoare de 203.407,64 RON, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și art. 5 C. pen.

În perioada septembrie – noiembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a determinat cu intenție pe angajații firmei S.C. G. S.R.L. Săliștea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., L. și M., dar și pe alte persoane rămase neidentificate, să taie la ras, fără aprobare în condițiile legii, arborii de esență foioase din parcela situată în x, proprietatea martorei C., pe care i-a cumpărat anterior de la aceasta, totalizând 4.470 arbori cu un volum de masă lemnoasă de 4.363 m.c., în valoare de 531.930 RON, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și art. 5 C. pen.

În perioada noiembrie – decembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a determinat cu intenție pe angajații firmei S.C. G. S.R.L. Săliștea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., și M., dar și pe alte persoane rămase neidentificate, să taie fără aprobare în condițiile legii 44 arbori de esență foioase din parcela situată în x proprietatea martorului D., pe care i-a cumpărat anterior de la acesta, totalizând un volum de masă lemnoasă de 136,582 m.c., în valoare de 26.773,05 RON, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și art. 5 C. pen.

Însă, Curtea, subsecvent admiterii contestației în anulare, a procedat la rejudecarea apelului și a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea nouă, schimbând încadrarea juridică a faptelor din 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., în 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52 alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)^1 lit. c), din) Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 43 alin. (1) teza I și art. 5, C. pen.

Raportat la noua încadrarea, Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale pentru fiecare dintre infracțiuni este data comiterii/epuizării infracțiunii, respectiv noiembrie 2013 (faptele comise cu privire la arborii aflați în parcela situată x proprietatea numitei B. și parcela situată în x proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2013 (faptă comisă cu privire la arborii aflați în parcela situată în x proprietatea martorului D.), iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fiecare dintre aceste infracțiuni este de 5 ani și s-a împlinit anterior pronunțării deciziei penale nr. 1411/A/15.11.2021 a Curții de Apel Cluj.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

„… în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25.06.2018 – și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30.05.2022 – nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. – soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, respectiv 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 43 alin. (1) teza I și art. 5, C. pen., este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani și a început să curgă din noiembrie 2013 (faptele comise cu privire la arborii aflați în parcela situată x proprietatea numitei B. și parcela situată în x proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2013 (faptă comisă cu privire la arborii aflați în parcela situată în x proprietatea martorului D.), data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunilor continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, în luna noiembrie cu privire la infracțiunile de tăiere de arbori, aflați în parcela situată x, proprietatea numitei B. și parcela situată în x, proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2021, cu privire la infracțiunea de tăiere de arbori, aflați în parcela situată în x, proprietatea martorului D. .

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina acestuia.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.