Întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale. Îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”

• Constituția României: art. 147 alin. (4)
• NCP: art. 153
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. e)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 335 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (2) lit. f) teza a II-a
• NCPP: art. 17 alin. (2)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8

Prin Sentința penală nr. 274/16.05.2022, pronunțată de Judecătoria Reșița, în Dosarul nr. x/2021, potrivit art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. din C. pen. și a art. 374 alin. (4) raportat la art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la o pedeapsă de 1 an închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., faptă din 12.01.2016.

În baza art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus perioada executată din pedeapsa complementară, începând de la data de 08.02.2022 la zi.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 75/RC din 1 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.:

„în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

În susținerea cererii de recurs în casație, s-a arătat că regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție, iar în timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs.

A susținut că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen., declarate neconstituționale, au o natură juridică dublă, de normă de drept penal substanțial (cu referire la cursul termenului de prescripție, prescripția specială a răspunderii penale) și de normă de drept penal procesual (cu referire la actul de procedură îndeplinit în baza sa, clasarea/încetarea procesului penal).

Or, actul procedural care întrerupe termenul de prescripție generală a răspunderii penale, fiind prevăzut de o normă procesual penală (de ex. începerea urmăririi penale, aducerea la cunoștință a calității de suspect, rechizitoriul, hotărârea judecătorească de primă instanță, etc.) nu poate intra sub incidența principiului specific dreptului penal substanțial, constând în efectul retroactiv al legii penale mai favorabile.

S-a susținut că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție.

Curtea Constituțională a arătat, în Decizia nr. 358/2022, că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, „fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale”. Întrucât întreruperea prescripției este și o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014 – 2018.

S-a mai susținut că, în cauză, au fost efectuate acte care au întrerupt cursul termenului de prescripție și, ținând cont că faptele au fost săvârșite la datele de 12.01.2016 și 19.11.2016, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) din C. pen. nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susținut, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Sub acest aspect, instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale, în raport de Deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: „soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională”.

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (…) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (parag. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (parag. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate. (parag. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 din C. pen. Evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se raportează la termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, Decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Timișoara, a dispus, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (2) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. și art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. și Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, încetarea procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., faptele din 12.01.2016 și 19.11.2016.

Instanța de recurs reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptelor, termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 12.01.2021, respectiv 19.11.2021, anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel ce a pronunțat soluția încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei nr. 913/A din data de 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.