Interviurile PROFESIONIȘTII LEGAL POINT – Daniel Fenechiu și George Moloman – ADSA – Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților

Nicolae Cîrstea: Stăm de vorbă cu doi dintre cei mai vizibili reprezentanți ai ADSA, în contextul alegerilor care sunt în perioada următoare – chiar zilele următoare, practic, al doilea tur la Baroul București. Am vrea să aflăm câteva dintre lucrurile pe care le promovați, cu ce se diferențiază asociația, grupul pe care-l reprezentați dumneavoastră, față de ceilalți colegi. Care sunt proiectele, care sunt lucrurile pe care le doriți implementate la Baroul București de către colegii dumneavoastră care vă vor reprezenta în cadrul Consiliului Baroului București?

Dle Daniel Fenechiu, spuneți-ne pe scurt care este istoria ADSA și care au fost obiectivele atunci când s-a înființat această asociație.

Daniel Fenechiu: Foarte pe scurt, ADSA are o istorie care derivă din frământările Baroului București. În urmă cu 8 ani de zile, în 2011, în aceeași formulă – cu George Moloman, cu Daniel Caraman, cu Daniela Neagoe, cu Igor Onuț, cu Mihnea Stoica, cu Bogdan Rădulescu – am candidat pentru Consiliul Baroului. Pe vremea aia eram, evident, cu opt ani mai tineri; eram, practic, o echipă extrem de tânără și, urmare a manierei în care s-au desfășurat alegerile, urmare a suspiciunilor noastre că s-au întâmplat anumite lucruri – pe care n-am putut niciodată să le demonstrăm –, am luat decizia să facem ceva. Și aveam de ales: Contestăm rezultatul alegerilor sau facem altceva? Și am decis, fiind prieteni, între noi să facem un ONG cu care să încercăm ca, din interiorul profesiei, cu politici care să vină din zona societății civile, ca să zic așa, să încercăm să schimbăm niște lucruri în avocatură.

ADSA s-a înființat cu 25 de membri fondatori la data respectivă, pe care-i avem și astăzi în structură; numărul de membri a crescut – în momentul de față avem cca. 120 de membri, inclusiv din alte barouri. Există o dorință de a se înscrie în ADSA a mai multor avocați, din zona Baroului Dolj, de exemplu, din zona Baroului Bacău, din zona Baroului Cluj… Dar aș vrea să vă spun altceva, foarte pe scurt, despre ADSA: Evident că, din momentul în care ne-am înființat, următoarele alegeri erau peste patru ani de zile. Motiv pentru care activitatea noastră, cel puțin în perioada 2011-2015, a fost o activitate care a fost canalizată pe trei direcții importante. Prima direcție a fost lansarea unui proiect care se numea inițial „Avocatura în școli”, cu denumire specifică, „Să stopăm infracționalitatea în școli”, care a fost primul proiect ce s-a derulat la o scară mare, deci acopeream 20 de unități școlare din București. Am avut trei ediții – ulterior ne-am dus și în Ilfov – la care, într-un format condus și gestionat de avocați membri ADSA, la care participau și specialiști din cadrul Agenției Naționale Antidrog, din partea IGPR, pentru că erau teme care interesau partea respectivă; din partea Jandarmeriei… Am pus în discuția elevilor, fără participarea diriginților sau a profesorilor, pe parcursul unui modul care ținea 4 ore, atât infracțiunile de violență, cât și infracțiunile patrimoniale, furtul, infracțiuni IT, infracțiuni la viața sexuală și infracțiuni de droguri. Rezultatele au fost fabuloase, extraordinare. Prima mea surpriză a fost legată de faptul că foarte mulți avocați s-au înscris atunci în ADSA. Au venit să facă ceva. Oameni care, practic, își lăsau activitatea profesională ca să vină să facă o chestiune frumoasă. Ne-au solicitat, apoi, Jandarmeria Ilfov și Consiliul Județean Ilfov să ne implicăm și în Ilfov – ne-am implicat și în Ilfov. Ulterior a început campania electorală din 2016 și am suspendat proiectul, pe care urmează să-l reluăm în septembrie.

A doua zonă în care am activat în acea perioadă destul de serios a fost zona de solidaritate; cu două componente: componenta umanitară – am încercat să ajutăm orice coleg care avea o problemă; și a doua componentă era componenta de creștere a solidarității prin dialog. Am făcut o serie de întâlniri, o serie de lucruri drăguțe, așa cum fac oamenii tineri în momentul când au timp puțin și vor să și-l plătească uneori într-o manieră organizată, pe niște teme care, zic eu, sunt generoase din perspectiva avocaturii, și atunci, să zic așa, s-a cimentat, în fapt, relația dintre noi.

A treia zonă în care am activat a fost, practic, zona civică, pentru că am avut o serie de inițiative: am petiționat Baroul București, UNBR, am încercat să mobilizăm colegii pentru anumite idei… Chiar, la un moment dat, ni se spunea că suntem teroriști profesiei, că vai, ce se întâmplă, dacă ADSA reușește să preia conducerea baroului sau, Doamne ferește, a uniunii. Ei, lucrurile s-au rezolvat în momentul în care, în 2015, eu am devenit consilier al baroului și n-a existat niciun act terorist prin zona respectivă, deci lucrurile au fost civilizate. În momentul în care, peste doi ani de zile, trei din cei patru candidați ADSA au câștigat alegerile pentru consiliul Casei Filialei București, alegerile au fost invalidate; era prea mult. Iar astăzi suntem, din nou, într-o situație în care ADSA propune profesiei câțiva candidați – nu foarte mulți, adică nu venim cu o listă în care să prindem, practic, toată structura Consiliului Baroului sau structura Comisiei de Disciplină… Pentru că noi credem că și în actualul consiliu există oameni de valoare; credem că avocații au maturitatea să poată să își aleagă, indiferent de ce le spunem noi; însă noi credem că, adresându-ne acelor oameni care sunt legați de noi și care țin la părerea noastră și care își doresc ca, în momentul în care au ales pe cineva, să poată, eventual, să-l tragă de mânecă – pentru că și asta e una din probleme –, recomandarea noastră poate fi importantă din punctul acesta de vedere. Și venim cu o echipă care eu cred că este o echipă… Nu candidăm pentru postul de decan, deci din punctul acesta de vedere suntem, practic, arbitrii luptei dintre Dragne, Stoica și Ciobanu…

Nicolae Cîrstea: Dar nu susțineți pe cineva?

Daniel Fenechiu: Ba da, susținem. O să ajung acolo. La consilieri candidez eu, candidează George Moloman, cu care, am spus, candidez de opt ani împreună, deci e al treilea ciclu electoral în care candidăm. Este Mihai Rapcea, care e un nebun frumos al profesiei și sunt foarte mulți care gustă live-urile pe care le face; Mădălina Bercea, care e membră fondatoare ca și Rapcea, de opt ani de zile; Vasile Rom. La consiliul filialei avem două fete – o avem pe Gabriela Savu și pe Silvana Racoviceanu – noi credem că e foarte bine să avem acolo și femei și, dacă se poate, femei tinere, femei care au copii, pentru că o mare parte din colegii noștri sunt femei și… acolo există niște probleme, n-aș vrea să intru foarte mult în detalii. La Comisia de Disciplină o avem pe Iulia Zorcoți, iar la Comisia de Cenzori a Casei le avem pe Anca Cluceru și pe Iulia Zorcoți, care candidează și acolo. Deci, practic, nu avem o echipă extrem de numeroasă. O să avem un parteneriat cu echipa RESTART, care va fi astăzi aici, în scurtă vreme; cu Societatea Avocaților din București a lui Bârdan-Raine; și o să-l susținem pe Mihnea Stoica. Aș vrea să lămuresc ce înseamnă această susținere, ca să fie foarte bine înțeles: Mihnea Stoica este membru fondator al asociației. La momentul începerii campaniei electorale am avut o ședință, în care s-a discutat despre candidatul nostru la postul nostru de decan și, respectiv, dacă nu vom avea pe cine susține. Cum ADSA nu și-a desemnat un candidat pentru postul de decan, Mihnea Stoica era membru fondator al ADSA, colegii noștri, cu majoritate – nu unanimitate – au decis că e firesc ca ADSA să-l susțină și să recomande membrilor susținerea lui Mihai Stoica. Ceea ce nu înseamnă că ADSA ar avea vreo critică de adus lui Ion Dragne, care a fost un decan în regulă; sau lui Aurel Ciobanu, care a fost colegul meu, e coleg de instanță cu George, ne știm de atâta vreme… Eu personal – și o să vă spună George ce crede el – consider că oricare din cei trei poate fi un decan foarte bun; n-am niciun dubiu. Noi am putea lucra cu oricare, suntem convinși că oricare dintre cei trei poate fi un decan extraordinar. Stoica are avantajul, din perspectiva asociației, că e membru fondator și, potrivit principiului solidarității, e normal să-l susții pe cel care a fondat o societate cu tine. Pe de altă parte, în legătură cu unii din noi, a fost colegul nostru, îl știm de 29 de ani. E un ascendent. Repet, fără ca asta să însemne că toate voturile se vor duce la Stoica sau că susținerea noastră este una pătimașă, talibană… Nici vorbă. Colegii noștri din ADSA sunt oameni maturi și vor vota conform conștiinței. Dar recomandarea noastră este Stoica, pentru că e colegul nostru.

Nicolae Cîrstea: Dle George Moloman, sunteți membru fondator al asociației. Ce S-a întâmplat în acești opt ani? Ce ați reușit, dintre obiectivele pe care vi le-ați propus acum opt ani, să implementați la Baroul București?

George Moloman: În mare parte, așa cum a spus și colegul meu Daniel Fenechiu, ne-am axat pe anumite principii, privind solidaritatea, fraternitatea, unitatea între avocați și, bineînțeles, să putem să facem tot ceea ce ține de noi pentru o vizibilitate mai bună a profesiei noastre de avocați, pentru a ne câștiga respectul și, bineînțeles, de a fi mult mai vocali și mai puternici.

Am început cu pași mici, evident, puțin timizi, dar, ușor, ușor, pentru că suntem mai mulți colegi, am reușit să ne coagulăm și să venim cu tot felul de idei. Așa cum a spus și colegul meu, Daniel Fenechiu, am inițiat mai multe proiecte, iar cel mai important proiect, la care a făcut deja referire, este acela – „Stop violenței în școli”.

Daniel Fenechiu: George e modest. Și el se ocupă acum de un proiect, se ocupă de proiectul cu sportul în cadrul avocaturii – ADSA are echipă de fotbal…

George Moloman: Da. Mulțumesc. Și am avut un succes deosebit cu acest proiect, „Stop violențelor în școli”. Mă rog, au fost cele două momente, 2011, 2015, cu privire la alegerile din Baroul București…

Daniel Fenechiu: Când i-au lipsit doar vreo 30 de voturi. A fost al doilea supleant. El și acum e membru supleant al consiliului.

George Moloman: Așa este. În 2015 am fost ales consilier, dar supleant. Din păcate, consilierul supleant nu are drept de vot, astfel că participarea lui la ședințele din cadrul Consiliului Baroului este total formală.

Acum, evident că avem proiecte noi, mult mai bine gândite și aceste proiecte s-au conturat tot în urma unor discuții și analize pe care le-am avut între colegi. Avantajul meu – și nu numai – este că sunt avocat pledant de peste 19 ani – fac 20 de ani la începutul anului 2020 – și am observat foarte multe nemulțumiri, am luat contact cu ele direct sau indirect, prin intermediul colegilor mei. Efectiv, le cunosc aproape toate nemulțumirile, nemulțumirile lor fiind și ale mele; efectiv. Vrem o mai bună transparență în ceea ce privește organizarea și, bineînțeles, activitatea Consiliului Baroului București; vrem ca momentul decizional să fie cunoscut anterior luării acestuia, pentru că avocații trebuie să fie, bineînțeles, mereu la curent cu ceea ce se întâmplă în forul de conducere al Baroului București; vrem să ne recâștigăm prestigiul, în primul rând, vrem să ne recâștigăm puterea de convingere în societatea românească. Pentru că, trebuie să recunoaștem, în ultimii 20 de ani, din această perspectivă, profesia noastră de avocat a avut de suferit: a pierdut competențe, a pierdut din strălucire, a pierdut din convingere și, cel mai mult, a pierdut din credibilitate. Fapt pentru care, cel puțin pe noi, cei care ne dorim această schimbare, ne doare foarte tare.

Anul ăsta, dacă nu mă înșel, sunt 86 de candidați pentru demnitatea de consilier. Este un an deosebit față de ceilalți, în condițiile în care este cel mai mare număr de candidați, ceea ce înseamnă că toți dorim o schimbare. Și cred cu tărie și convingere că, într-adevăr, a venit acest moment, și anume momentul schimbării. Sunt destui consilieri în cadrul Consiliului Baroului București care, de 15, 20, 29 de ani – am înțeles – nu au făcut efectiv nimic. Or, aceste nemulțumiri nu sunt de ieri, de azi; sunt, efectiv, nemulțumiri care s-au perpetuat în timp, de aproximativ 20 de ani. Astfel că mi se pare corect și normal ca această schimbare să aibă loc acum.

Așa cum a spus colegul meu, Daniel Fenechiu, sunt și consilieri buni – trebuie să recunoaștem –, nu putem să-i schimbăm pe toți. Nici nu ne dorim acest lucru. Sunt câțiva chiar foarte buni.

Daniel Fenechiu: N-o să le facem campanie acum…

George Moloman: Evident că nu. Aici o să mă opresc. În legătură cu alegerea decanului și-a expus punctul de vedere Daniel, fapt pentru care eu n-o să mai revin, sunt, evident, în concordanță cu el în tot ce a spus.

Daniel Fenechiu: Evenimentul ăsta, care va avea loc aici, a apărut la modul următor: Noi, de regulă, la fiecare ciclu electoral, făceam dezbatere. Anul ăsta n-am organizat o dezbatere, pentru că n-aveam candidat la postul de decan, deci nu exista o foarte mare miză din perspectiva noastră. Atât eu, cât și George, și Mihai Rapcea, și Silvana, și Gabi, și Iulia sunt oameni cunoscuți în zona noastră, a avocaților pledanți, a avocaților tineri și mai puțin tineri. Însă, constatând marți că o cerere a unui coleg, Constantin Boicescu, de a i se pune la dispoziție sala pentru niște dezbateri, a fost respinsă… mă frate, nu putem încheia această campanie fără să facem o dezbatere. Și, atunci, m-am auzit la telefon cu George, el a venit, a rezervat această sală, am anunțat evenimentul pe Facebook… Am anunțat ca un eveniment în care vrem să facem discuție mai puțin formală, cu cei care vor să vină. Deci, practic, este vorba de o prezentare a noastră. Putem să le spunem colegilor cam cum vedem anumite lucruri și ce vrem să facem. Dacă colegii vor să ne adreseze întrebări, dacă au și ei idei, dacă vor să spună niște lucruri – e cât se poate de în regulă. Deci este o chestiune total neformală. Pentru că noi credem că e nevoie de dezbatere în profesie. Toate lucrurile pe care profesia le-a obținut au fost obținute prin dezbatere. Îmi amintesc că, în momentul când am ajuns eu parlamentar, mi-a luat o bună bucată de vreme să înțeleg care sunt mecanismele prin care poți să ajuți profesia. Dar îmi lipsea un lucru esențial: informația. Pentru că este una să ai informația din interiorul organului profesional, să-ți vină o informație acurată, nu una auzită în spațiul public; o informație care să fie sigură. Și, pe de altă parte, în Parlamentul României – și aici vorbesc de mine –, în momentul în care vii și ai și o demnitate profesională, credibilitatea ta în fața colegilor este mult mai bună. Pentru că este una, de exemplu, să mă duc să vorbesc cu Cazanciuc sau cu Șerban Nicolae sau cu Dârcă sau să mă duc la Camera Deputaților să vorbesc cu Halici, să-i spun: „Domnule, m-am gândit eu.” E alta să-i spun: „Domnule, ne-am gândit noi și am discutat în consiliu.” Ideea că cel care vine cu o propunere are în spate și girul profesiei lui dă foarte multă greutate. Și asta în viața parlamentară se respectă. Ăsta este și fundamentul pe care s-au construit ultimele succese în materie de dialog interprofesional, în ultimă instanță. Că am reușit, de exemplu, în 2017, să obținem la ANAF, în baza unei cercetări pe care am făcut-o la comisia de abuzuri, emiterea unui ordin prin care s-a rezolvat problema avocaților care erau urmăriți și executați silit pentru neplata pensiei în sistemul public; noi având casa noastră. Erau 5000 de avocați… Am rezolvat-o instituțional. De altfel, președintele uniunii, Gh. Florea, m-a și prins în raportul pe 2017, a și recunoscut chestia și mi-a mulțumit.

În 2018 am reușit să rezolvăm problema cu accesul telefoanelor în parchete. Care nu a fost o operațiune serioasă. În care am fost ajutat de oameni. Eu încercam să-mi conving colegii într-o manieră credibilă, de ce interesează un senator al României faptul că avocatul nu intră cu telefon în parchete. Care e prejudiciul? De ce e o problemă importantă să faci o cercetare în Senatul României? Și George îmi spune: „Măi frate, dacă am doi clienți sau dacă am un prieten care pățește ceva, vrea să vorbească cu mine, eu, dacă sunt cinci ore la DNA, nimeni nu dă de nimeni. Hai să luăm altă problemă. Am o problemă în familie – soția, copiii, nu știu mai cine… Nimeni nu mă poate anunța. Ce faci…”

George Moloman: Aici îmi permit să intervin. Era o problemă și de imagine. În momentul în care intri cu un client la DNA și clientul este percheziționat, la fel și tu, ca avocat, nu se face nicio diferență între clientul cercetat și avocatul respectiv. Vă dați seama, eram efectiv pe același nivel. Trebuia să las telefonul, să-mi las geanta la ofițerul de la poartă, să-mi fie percheziționată ș.a.m.d. – ceea ce nu dădea bine imaginii unui avocat. Din această perspectivă, iarăși, am considerat că nu se impune ca avocații să fie supuși acelorași reguli ca și cei care sunt chemați să fie cercetați în unitățile de parchet.

Daniel Fenechiu: N-a fost ușor să-mi conving colegii. S-au implicat toți. Și din Comisia de Abuzuri, au venit și din Comisia Juridică: „Bă, nu se poate, chiar așa este?!” După care, în urmă cu două luni de zile, am avut celebra audiere cu oficiile. Tudorel Toader, în fața dumneavoastră, în fața a 20 de decani, în fața colegilor avocați: „Da, domnule, mărim onorariile cu… inflația, da?” Deci, în momentul în care faci anumite lucruri și în momentul în care ai în spate profesia și o tratezi cu bună-credință… Eu vă spun un lucru: Și dacă nu mă aleg oamenii ăștia, tot o s-o fac. N-are legătură una cu alta. Dar voi fi văduvit de posibilitatea să am un anumit tip de confirmare din partea profesiei și o problemă de documente, de informații. Deci lucrul cu care mă mândresc că am reușit să-l fac în dialogul dintre profesie și Parlamentul României este că am reușit să creez un grup – chiar dacă informal, deocamdată – în care toți parlamentarii avocați sau juriști sunt extrem de aproape de avocatul român și sunt extrem de deschiși să rezolve acele probleme care trebuie rezolvate. E pentru prima dată, cred eu, după multe legislaturi, când, în momentul de față, există o majoritate favorabilă avocaturii. Pentru că oamenii înțeleg că, fără o avocatură puternică, nu putem vorbi de respectarea drepturilor și de statul de drept. Avocatul, practic, este foarte important. Bine, procurorul are treaba lui, judecătorul are treaba lui, dar e nevoie de un avocat foarte puternic. Cu cât avocatura este mai puternică, cu atât te simți mai respectat, te simți mai sigur și simți că, în ipoteza în care ți se întâmplă ceva, ai armele care să-ți permită să restabilești situația. Or, în esență, lucrul care mă bucură este că, repet, toți colegii – că sunt de la PSD, că sunt de la USR, că sunt colegii mei din PNL, că sunt de la UDMR sau de la ALDE – susțin aceste demersuri. Care e o chestie îmbucurătoare și speranța mea este că, după ce va intra în pâine noul consiliu și, după aceea, noua conducere a UNBR, vom reuși cumva să consolidăm, să îmbunătățim această formă de dialog, pentru că este esențială.

Citeam, de exemplu, ieri pe Facebook o chestiune interesantă, scrisă de colegul Voicescu, care spunea: „Problema de colaborare cu Parlamentul este următoarea: Poate am o idee foarte bună; pot s-o propun. Nu știu ce iese de acolo, nu știu cum votează ăia.” El are perfectă dreptate. Dacă reușești să îmbunătățești relația cu parlamentarii avocați, parlamentarii juriști, dacă reușești să faci un dialog periodic și să generezi acel tip de relații, de conlucrare efectivă, care să profite atât profesiei, cât și lor, ca parlamentari temporari… Pentru că, exceptând cazuri nefericite, n-o să moară în parlament. Se termină mandatul, se întorc în profesie. Și atunci o să-i întrebe lumea: Voi ce-ați făcut pentru profesie? Repet, există o foarte mare disponibilitate.

Eu atât vă mai spun, că îmi doresc să fie alegeri corecte, îmi doresc să câștige cei mai buni. Chiar contează mai puțin cine câștigă. Eu mi-aș dori foarte mult ca George să devină colegul meu, să fim aleși amândoi în consiliu, pentru că, în momentul în care nu ești singur, e ca chestia aia cu Unirea din 1859: „Unde-i unul nu-i putere; unde-s doi, puterea crește.”

Nicolae Cîrstea: Aș vrea să vă mai întreb, în încheiere: Există o garanție în plus pentru candidații care vin din partea asociației, adică dincolo de garanția pe care fiecare persoană, prin prestigiul ei, prin lucrurile pe care le-a făcut în profesie până acum o are, faptul că este girat și de asociație are o putere în plus?

Daniel Fenechiu: Un singur lucru aș putea spune aici, și o să-l las pe George: Dacă e candidat girat de asociație, este un om care a fost sub atenta noastră observare… Nu că l-am fi observat, dar am acționat în aceleași arealuri și lucruri comune opt ani de zile. E cam greu să greșești cu oameni cu care lucrezi de opt ani de zile. Motiv pentru care evident că noi votăm candidații noștri și sunt beneficiarii votului susținătorilor ADSA, care nu sunt puțini. Pe de altă parte, e și o garanție pt ceilalți.

George Moloman: Așa este. Și eu confirm și aș adăuga un lucru: În acești opt ani de când am înființat această asociație și suntem împreună, cel puțin eu pot să spun că toți, dar absolut toți, am fost „testați”, în sensul că ne dorim cu adevărat ca profesia de avocat să recapete strălucirea de altădată. Vrem să ne recăpătăm numele și, bineînțeles, respectul de care, evident, fiecare profesie are nevoie. Dar în special profesia de avocat trebuie să-și recapete respectul, având în vedere că este o profesie de elită și, bineînțeles, o profesie eminamente liberală. Din punctul meu de vedere, eu cred că toți, dar toți candidații din partea ADSA sunt onești, sinceri, profesioniști și loiali profesiei de avocat.

Daniel Fenechiu: Eu am vrut să pun deasupra actualului sediu al ADSA o pancartă pe care să scriu, precum la Junimea: „Intră cine vrea, rămâne cine poate.” Așa s-a întâmplat – am avut foarte mulți membri, care au venit, au stat o perioadă de timp, au plecat, s-au reîntors, unii s-au reîntors cu ocazia alegerilor ș.a.m.d. Dar cei pe care-i propunem sunt oameni care sunt de opt ani de zile acolo. Sunt oameni care au fost în proiecte cu noi; care generează nu o garanție, dar o premisă că vor să mergem mai departe. Și mai e o problemă: Sunt oameni care, când au avut de făcut aceste proiecte, nefiind un ONG 100% privat, am avut și costuri. Proiectul are mape… Au scos bani din buzunar. Sunt oameni care au venit cu bani de acasă ca să facă ceva. Ei, în momentul când ai oameni care vin cu bani de acasă ca să facă ceva, deja problemele se pun altfel, da? Sunt oameni care n-au venit la o sinecură. Pentru că ei, când au venit în ADSA, în 2011, alegerile erau în 2015. Nu vine nimeni în 2011 ca să se pregătească pentru alegerile din 2015 sau din 2019. Deci au venit din dorința să facă ceva; fiecare pe zona lui. George era pe zona de avocatură, Robert Bucur era pe zona de sport, Rapcea era pe zona de dialog și pe zona de a-i trage de urechi pe cei care, în opinia lui, încalcă diverse lucruri; fetele veneau pe zona de coeziune și pe zona de solidaritate… Deci fiecare aveam câte ceva. Evident că evoluția vieții ne-a făcut să ne extindem, să ne mutăm pe stânga sau pe dreapta… Dar, una peste alta, echipa a rămas și ăsta e un lucru foarte bun. Și cred că spiritul ADSA este un spirit care e foarte binevenit în profesie. Suntem singurul ONG din profesie care nu doar că existăm de opt ani de zile; dar existăm. Am făcut amărâtul ăsta de eveniment; dar suntem singurii care am putut să-l facem. În momentul în care vor exista încă cinci ONG-uri ca ăsta, eu vă spun că în profesie va exista democrație profesională, va exista dezbatere și, cu siguranță, colegii vor fi și mai bine reprezentați și vor avea și garanția că organele de profesie funcționează mai bine. Deci, eu nu vreau să atac organele de profesie – să mă ferească Dumnezeu! Sunt membru al Consiliului Baroului București, nu pot să mă apuc acum… ar fi și ne-fairplay. Însă în momentul în care ai și un anumit tip de presiune pozitivă; în momentul în care ai și un anumit tip de susținere prin proiecte; în momentul în care și organele profesiei văd că avocații sunt lângă ei, lucrurile merg mai bine. Astăzi suntem în situația în care, dacă membrii consiliului nu sunt foarte inspirați; dacă decanul nu are foarte multă imaginație, foarte multe idei; dacă nu pică pe anumite lucruri – se întreprind lucrurile curente, activitatea baroului și anumite proiecte, de exemplu, proiectul cu informatizarea baroului sau cu debirocratizarea, pe care și le-a făcut. Dar, în afară de cele două, alte lucruri nu s-au întâmplat. N-au existat în proiectele supuse la vot în 2015, nu s-au întâmplat. Foarte mulți confrați spun astăzi: „Domnule, dar stai puțin. Ce proiecte ai avut?” Păi nu poți avea proiecte. Pentru că ai un buget care se aprobă la Adunarea Generală. Cu orice proiect ai venit tu, dacă nu intri în buget, nu se poate… Deci cu proiectul trebuie să vii în momentul în care începi mandatul și, în momentul în care ai în spate avocații, care vin, și dacă sunt organizați în ONG-uri e și mai bine, atunci nu doar că „te presează”, dar sunt și parteneri ca să faci ceva.

Iar noi, ca ADSA, asta am încercat să fim. Astăzi, de exemplu, ne respectă inclusiv organele profesiei, chiar dacă suntem concurenți cu ei. Constatăm că poziția lor s-a schimbat – ați văzut, era dl consilier Friedmann, o să mai vină și alții. Deci, sunt oameni care au realizat că nu suntem teroriști – cum spunea cineva odată –, că n-avem gânduri necurate și că tot ce ne dorim este să facem, în modul în care vedem noi, anumite lucruri. Colegii vor spune: „E bine” sau „nu e bine”. Dacă colegii spun că nu e bine, rămânem în ADSA. Dacă spun că e bine, mergem în consiliu, dar venim și cu principii din ADSA. Că ne-au ales și pentru ce am făcut la ADSA.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție. Nu știu dacă mai sunt lucruri de adăugat în finalul întâlnirii noastre…

Daniel Fenechiu: Noi vă mulțumim că sunteți constant în sprijinul avocaturii – acesta e un lucru foarte bun. Vă dorim multă sănătate și dorim să fiți în continuare prezent, să prezentați toate punctele de vedere, că nu scrie nicăieri că noi avem dreptate. Poate avem dreptate x%, dar sunt și alții care au. Iar colegii noștri trebuie să aibă o sursă credibilă de informare.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc mult pentru această invitație la dezbatere și cred că sunt lucruri foarte utile pentru profesia de avocat și, până la urmă, pentru fiecare avocat în parte, care pot fi extrase din acest dialog pe care l-am avut astăzi. Succes candidaților dumneavoastră și, până la urmă, să fie aleși cei mai buni la alegerile de duminică, de la Baroul București. Vă mulțumesc foarte mult.

George Moloman: Și noi vă mulțumim!