60 views
— Bună ziua, doamnelor, domnișoarelor și domnilor!
Ne face o mare plăcere să fim găzduiți în această după-amiază la sediul Arenelor BNR, gazda noastră fiind Banca Națională a României. Avem alături de noi, în cadrul unui eveniment de excepție, lansarea Enciclopediei Juridice Române, volumul al patrulea, pe coordonatorul acestor prime patru volume. Este vorba despre domnul profesor universitar, dr. Adrian Severin, căruia îi spunem „bine v-am găsit”.
— Bine ați venit, bine ne întâlnim și, într-adevăr, ne întâlnim într-un moment fericit. Întotdeauna când se lansează o carte, este un moment fericit.
De data aceasta e vorba despre o carte de excepție, Enciclopedia Juridică Română, și sunt convins că ați venit cu bine.
— Cu siguranță. Trebuie spus faptul că această operă monumentală — nu cred că greșește nimeni dacă afirm acest lucru — realizată la inițiativa Universității „Titu Maiorescu” din București, în colaborare cu Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române „Andrei Rădulescu”, avându-i ca inițiatori pe președintele acestei universități, profesorul universitar, dr. Iosif Urs, și în coordonarea a doi alți profesori de vază în dreptul românesc, este vorba despre profesorul universitar dr. Mircea Duțu și, bineînțeles, domnul profesor universitar dr. Adrian Severin.
Este deci un proiect început cu multă vreme în urmă, o inițiativă care a apărut practic în 2007, dacă nu mă înșel, care a însemnat foarte mulți ani de muncă, o concentrare exemplară de eforturi și, iată, suntem la lansarea celui de-al patrulea volum. Ar fi interesant să ne spuneți cam câți ani de muncă — dacă să socotim efectiv, eliminând pauzele — câți ani de muncă au stat la baza realizării acestui volum și, în general, a tuturor celorlalte volume de până acum. Firește, ne puteți spune câteva lucruri despre câte pagini au fost reunite în cele patru volume de până acum și, bineînțeles, câteva lucruri despre specialiștii care au lucrat până acum nemijlocit la această monumentală lucrare.
— Da, așa cum arată și titlul, este vorba despre o lucrare enciclopedică. Enciclopedic nu înseamnă superficial, ci înseamnă esențial. Și la această lucrare au contribuit peste 100 de specialiști. Coordonatorii au fost mai mulți, adică trei sau patru pentru fiecare volum. Ei s-au mai schimbat, inclusiv din motive triste, și anume sunt cei care au dispărut pe cale naturală. Ultimii doi dintre aceștia sunt academicianul Corneliu Bârsan și profesorul Nicolae Popa.
Eu am rămas să asigur o anumită continuitate în coordonarea redactării volumelor, împreună cu profesorul Urs. Opera este una colectivă, fiecare definiție este un mini-eseu. În cele mai multe cazuri este vorba de sintetizarea unor definiții venite din diverse, sau care se referă la diverse, ramuri ale dreptului.
Până în acest moment vorbim de aproximativ 4.000 de pagini care au fost scrise și tipărite. Volumul 1 are puțin peste 1.000 de pagini, volumul al 4-lea, pe care l-am lansat astăzi, are aproape 1.000 de pagini, celelalte volume sunt între 600 și 800 de pagini. Este, deci, o operă extrem de importantă, care se încadrează într-un proiect mai larg al Academiei Române: Enciclopedia Română.
Deocamdată, Enciclopedia Juridică Română este singurul — sau, în orice caz, cel mai important — produs care intră în conceptul larg al Enciclopediei Române, și sperăm să-l ducem la bun sfârșit. În estimarea noastră, ar mai fi nevoie de încă două volume. Următorul volum, volumul 5, este practic sub tipar și va apărea, iar dincolo de volumul 5 vom avea probabil nevoie de încă două volume, fiecare de circa 1.000 de pagini, pentru a finaliza proiectul.
Întrebați cât a durat. El a durat din 2007 până acum, aproape 20 de ani. Spuneați să excludem pauzele — n-au fost pauze. S-a muncit continuu.
Primul volum a durat mai mult pentru că a trebuit să mergem pe un teren nedefrișat. Celelalte volume au luat fiecare aproximativ trei ani pentru a fi redactate și trimise la tipar.
— Ați trecut practic prin lansarea acestui al patrulea volum de jumătate din alfabet. Este interesant, dacă puteți să ne spuneți cum s-a realizat selecția termenilor din intervalul J–N și dacă puteți să ne explicați cum se decide și cum ordonați lucrurile în acest sens?
— Deci, s-au constituit colective de specialiști pe fiecare ramură de drept. Sunt câteva zeci de ramuri de drept care își regăsesc ideile și mesajul în acest volum și în întreaga enciclopedie. Fiecare dintre aceste colective are câte un coordonator, coordonator al colectivului de ramură.
Împreună, aceste colective au propus termenii sau expresiile — nu doar simple teme, ci și expresii juridice — care să fie apoi definite, cum spuneam, nu printr-o definiție de dicționar explicativ, ci prin adevărate eseuri care, pornind evident de la definirea sintetică a conceptului, intră în descrierea unor probleme ceva mai complexe și încearcă, în același timp, să răspundă unor întrebări sau să rezolve probleme controversate în lumea dreptului.
După aceea, coordonatorii generali de volum preiau aceste propuneri și, pe de o parte, văd care sunt într-adevăr relevante pentru știința dreptului. Pe de altă parte, trebuie să coreleze termeni sau propuneri care vin din diverse ramuri, dar care se referă la același termen.
Sunt termeni care aparțin mai multor ramuri de drept și care pot fi definiți, sau trebuie să fie definiți, separat. Sau sunt termeni care trebuie să fie definiți împreună, în sinteză.
Această muncă de sinteză o realizează coordonatorii generali după ce termenii aleși sunt dezvoltați și transpuși în definiții ample. Este vorba, firește, de o muncă sisifică, care a stat la baza tuturor celor patru volume de până astăzi.
— Este firesc să vă întreb: care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în realizarea acestora, atât din punct de vedere științific, cât și organizatoric? Pentru că și aici, cu siguranță, au fost multe momente delicate.
— Sigur că, din punct de vedere organizatoric, sunt multe dificultăți care trebuie depășite. Se lucrează cu un număr mare de specialiști, colaboratori, contributori. Fiecare este o personalitate. Trebuie să ținem seama de acest lucru. Să armonizăm orgolii.
Să armonizăm inclusiv orgolii în domeniul dreptului, cu precădere. Există școli de gândire diferite, concepții diferite, modalități de argumentare diferite. Toate acestea trebuie conciliate. Este o muncă, sigur, foarte dificilă și foarte amplă.
Însă o chestiune fundamentală — și mă opresc numai la ea, sau dacă vreți, mai dau un exemplu — este relația dintre drept și legislație.
În România — și nu numai, probabil — dar în România, și chiar în școala românească de drept, se studiază mai mult legislația decât dreptul. Ori, dreptul este o știință. Legislația este o expresie a voinței politice care trebuie însă să fie exprimată ținând seama de niște concepte generale, de niște principii ale dreptului, de niște constante.
Dreptul, de fapt, nu este lege. Dreptul este o știință care identifică exigențele obiective ale domeniilor de reglementat pentru ca apoi să le transpună în limbaj juridic și să calibreze, în funcție de acest limbaj — sau pornind de la el — legislația. Dacă legislația nu exprimă în termeni juridici adecvați legitățile obiective ale domeniului de reglementat, ea devine, dintr-un factor de ordine, un factor de dezordine. Ca să putem evidenția ceea ce este fundamental și permanent în drept, spre deosebire de ceea ce este trecător în legislație, a fost o muncă într-adevăr dificilă. Și în plus, un alt element de dificultate a venit din faptul că, din motive practice, studiul dreptului s-a fragmentat pe diverse ramuri — pe foarte multe ramuri — dintre care unele nici nu sunt ramuri de drept, ci doar texte legislative, texte legale. Oricum, în lege nu este dreptul. Dreptul, așa cum spuneam, este cel care calibrează legea respectivă. Deci iată câte dificultăți. A trebuit exact să refacem unitatea de concepție a dreptului și să separăm ramurile de drept reale — adică acele seturi de norme care se bazează pe o teorie generală — de ramurile de drept care sunt doar aparente și care, de fapt, nu sunt decât niște norme cu caracter tehnic, ce variază de la un moment la altul sau de la un legiuitor la altul.
— Trebuie să spunem faptul că publicul, și mai ales toți specialiștii din comunitatea juridică, se bucură, iată astăzi, de cel de-al patrulea volum din Enciclopedia Juridică Română, grație unui sprijin pe care l-ați avut din partea editorului — din partea editurii Universul Juridic — care și-a asumat acest rol de editor și a tipărit această impresionantă operă până la volumul 4. Cum a decurs colaborarea cu Universul Juridic?
— Este o lucrare cu totul deosebită, aceasta. Nu se aseamănă cu un tratat, nu se aseamănă cu o monografie, nu se aseamănă chiar cu un dicționar care explică termenii în mod sumar. Nu, este o lucrare foarte amplă și, sigur că, aceasta a cerut și o adaptare a editurii la exigențele lucrării.
Editorul ar fi putut foarte bine să nu se adapteze și să spună: dați-mi textul la cheie și eu o să-l trimit la tipar după ce ne uităm să fie bine puse virgulele și să nu fie mâncate literele și așa mai departe.
Ori, este un motiv de mare mulțumire, este un motiv de a exprima gratitudine față de Editura Universul Juridic, care a înțeles un lucru important: o editură mare nu este cea care publică multe cărți — sau nu numai cea care publică multe cărți. O editură mare nu este doar cea care redactează niște texte și le pune niște coperte frumoase sau le tipărește cu niște caractere elegante, ci este și cea care publică lucrări de calitate, de conținut. Iar în această privință, practic, aș putea spune că, în mare măsură, noi am scris această carte împreună cu editura. Editura a depășit, dacă vreți, limitele obiceiurilor sale — sau ale obiceiului unei edituri, în general — pentru a lucra umăr la umăr cu noi, coordonatorii generali, în a găsi și surse de doctrină, și surse de practică, pentru a confrunta ceea ce contributorii noștri au scris cu practica generală, cu doctrina generală, și am reușit, de asemenea, să exprimăm idei foarte complicate într-un limbaj care, credem noi, va fi pe înțelesul cititorului. Pentru că, degeaba știu eu niște lucruri deosebite, dacă nu știu să le și exprim în așa fel încât cel care citește să înțeleagă ce am vrut să spun. Și în această muncă, Editura Universul Juridic a avut o contribuție esențială. Am lucrat, în mare măsură, împreună.
— E minunat ce auzim. Vreau să vă întreb, să spunem publicului și alt lucru important. Enciclopedia Juridică Română, iată, este o operă de întindere fără precedent în sfera juridică. Este o lucrare apreciată și, recent, chiar a fost distinsă cu niște premii. Au fost multe semnale de încurajare și de apreciere și poate n-ar fi rău să spunem publicului câteva lucruri despre felul în care a fost primită Enciclopedia.
— Eu sper ca practicienii dreptului și teoreticienii dreptului să achiziționeze această carte. Personal, cred că nu există un birou de avocatură serios, că nu poate exista un notariat serios, că nu poate exista un birou al lichidatorilor juridici serios care să nu achiziționeze și să nu aibă această enciclopedie în biblioteca sa. Aș vrea să cred că și judecătorii — toate ramurile, inclusiv judecătorii și procurorii, magistrații — care, sigur, nu au contacte cu publicul în birourile lor, ar trebui însă să aibă această enciclopedie. Ea nu este o carte perfectă. Această enciclopedie nu are un precedent. Noi nu am pornit de la o altă enciclopedie de acest tip. Nu a existat un model pe care să-l avem ca referință sau pe care să-l dezvoltăm.
Aceasta este prima Enciclopedie Juridică Română. De aceea, sigur, are și o serie întreagă de lipsuri. Sunt texte inegale din punctul de vedere al cantității sau al profunzimii prezentării. Sunt texte care, după părerea mea, sunt excepționale și care vor răspunde unor nevoi stringente, rezolvând unele controverse importante din lumea dreptului. Sunt alte texte, cu minți care nu excelează într-o direcție sau alta, dar care, sigur, ne oferă împreună ansamblul științei juridice. Viitoarele ediții vor putea să plece de la ceva — așa cum noi n-am avut de unde să plecăm. Eu sunt convins că va trebui o ediție a doua, a treia. Alții vor scrie acele ediții, dar ei vor avea de unde să plece, și aceasta este foarte important. Știu că sunt practicieni, teoreticieni, care au achiziționat cartea și care mi-au exprimat mie personal aprecierea și bucuria de a avea această carte, pentru că li s-a părut utilă. Unii mă întrebau când mai apar volumele următoare pentru că doresc să beneficieze de această lucrare. Deci sperăm ca ea să fie cât mai cunoscută și, dacă este cunoscută, sunt convins că va fi și folosită.
Ne-am bucurat până în prezent, după apariția volumului întâi, de un premiu acordat de Uniunea Juriștilor din România, iar recent, Academia Oamenilor de Știință din România a acordat, la rândul ei, un premiu — de data asta pentru volumele 3 și 4, cred, sau pentru volumele 1–4.
Practic, destinatarul este toată Enciclopedia.
— Da, da, bineînțeles, bineînțeles. E vorba despre… aceste premii se dau în funcție de datele apariției volumelor. Deci, oricum, practic, până în prezent avem aceste două recunoașteri care sunt meritorii și, cred eu, încurajatoare.
— Absolut. N-aș încheia scurtul nostru dialog fără să vă rog să formulați un mesaj pentru juriștii care vor consulta volumele apărute, ca instrument, firește, de formare și perfecționare profesională.
— Eu aș da acest mesaj citându-l pe unul dintre profesorii mei — aș spune, marii mei profesori — care este și întemeietorul Universității „Titu Maiorescu”. Este vorba despre profesorul Avram Filipaș, plecat dintre noi de multă vreme, și care spunea că sunt două meserii ai căror profesioniști pot fi criminali atunci când nu sunt pregătiți suficient. El spunea că este vorba despre medicină și despre drept. Spunea profesorul Filipaș: „Doctorii care sunt insuficient pregătiți sunt criminali pentru că te omoară biologic, iar juriștii insuficient pregătiți sunt tot criminali pentru că te omoară civil.”
Și eu adaug părerea mea: câteodată, sau mai totdeauna, moartea civilă este mai rea decât moartea biologică.
— Cu siguranță.
— Deci acesta este mesajul meu: nu fiți criminali. Aveți grijă că puteți deveni, fără să vreți, criminali, dacă vă luați numele meseriei în deșert.
Este una dintre cele mai frumoase profesii, cele mai utile profesii, și ea trebuie făcută la nivelul acestei frumuseți și utilități.
Și sper că noi, prin efortul nostru, oferim un instrument exact în acest sens.
— Domnule profesor universitar Adrian Severin, vă mulțumim tare mult pentru dialogul pe care l-am avut, vă dorim succes și vom fi foarte atenți la lansarea următoarelor volume.
— Vă mulțumesc!
— Și eu vă mulțumesc foarte mult. Numai bine.
