INTERVIU. Președintele Tribunalului Cluj, Sorina Seleșiu: ”Românului îi place să se judece”

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Președintele Tribunalului Cluj, judecător Sorina Seleșiu, o persoană discretă, a acordat în premieră și în exclusivitate un interviu pentru Clujust.ro. Este de doi ani președinte și mai are un an și jumătate din mandat, căci prima jumătate de an a fost cu delegare. Are 19 ani de magistratură, iar cei tineri au multe de învățat dacă citesc interviul de mai jos. Sorina Seleșiu vorbește despre calitățile pe care trebuie să le aibă un judecător, despre obligațiile lui, despre cum să judece astfel încât să nu existe părți nemulțumite, satisfacțiile profesiei și problemele administrative pe care le are de rezolvat.

Sorina Seleșiu este originară din județul Mureș și a venit la Cluj la facultate în 1992, ca mulți alți tineri. A absolvit în 1996 și a intrat în magistratură la concursul organizat în acel an prima dată în România. A fost primul an în care s-a organizat concurs de admitere în magistratură. Anterior, pentru că erau sufieciente locuri, erau admiși în magistratură doar cu licența. A fost numită în funcția de judecător în 5 decembrie 1996.

Alin Golban: Cum vi se pare acum metoda de admitere în magistratură?

Seleșiu Ana Sorina: Având în vedere că e singura pe care o știu, nu mi s-a părut că metoda a fost greșită E diferit ce se face acum. În 1996, când eu am intrat în magistratură nu era obligatoriu să facem Institutul Național al Magistraturii. Atunci, au fost puțini colegi care au optat să urmeze INM-ul, iar ceilalți care nu am urmat am fost trimiși la instanțe, unde am făcut practică. Am făcut înregistrări în registrele de carte funciară, în cărțile funciare, am făcut citații, am lucrat în arhivă, la executări penale, la executări civile. Practic am învățat toată bucătăria internă a instanței înainte de a începe să lucrăm efectiv ca și judecători. Aceasta a fost o perioadă de șase luni. După șase luni se dădea examen de semnătură și consta într-un interviu pe care îl dădeam în fața unei comisii formate din trei judecători ai Curții de Apel Cluj. Eu am mai prins o scurtă perioadă în care erau completele colegiale și, de când am împlinit șase luni și până am dat definitivatul, intram ca al doilea judecător în completul colegial. Am spus o scurtă perioadă pentru că în septembrie 1997 s-a schimbat legea și am intrat în complete de judecător unic cu cauze pentru stagiari. Cred că acea perioadă în care am învățat bucătăria internă a instanței și bunul mers al instanței le lipsește celor care urmează INM, unde fac destul de multă practică de instanță, dar mai mult pe dosare, pe motivări și pe drepturi decât bucătărie internă. Adică să știi de unde se începe. Și un justițiabil când vine într-o instanță, mai întâi se duce la registratură. Parcurge registratură, arhivă, își face înregistrăile și apoi ajunge în instanță cu dosarul.

<a „http://www.universuljuridic.ro/autor/selesiu-ana-sorina/” target=”_blank”>

Alin Golban: La experineța pe care o aveți, susțineți curentul că ar trebui să se intre la o vârstă mai înaintată în magistratură și nu la 22-23 de ani?

Seleșiu Ana Sorina: Cred că un pic de experiență de viață e necesar pentru că într-un fel judeci când ai o anumtă experiență în spate, nu neapărat în domeniul juridic. Trebuie să devii mai echilibrat, mai temperat, mai tolerant și nu doar să interpretezi în mod absolut un drept sau altul. Cumva, ca judecător realizezi un fel de echilibru între drepturile unuia și celuilalt și aplici în mod corespunzător legea. Tu trebuie să judeci și potrivit convingerii tale interioare, bineînțeles ținând cont de lege, care lege poate fi desigur interpretată și interpretabilă.

Alin Golban: Dumneavoastră cum erați la început?

Seleșiu Ana Sorina: Cred că nu departe de cum sunt colegii de astăzi, doar că experiența mea era alta căci eu am trăit în celelalte vremuri, în cealaltă epocă și cred că mentalitățile erau un pic diferite. Acum văd la colegii tineri că țin foarte mult la drepturile lor și le exprimă și le exercită fără număr, fără limită. Or, cred că mai întâi trebuie să aibă în vedere obligațiile pe care le au. Adică nu trebuie să-și ignore drepturile, dar nu dreptul să ți-l pui întotdeauna în față și să spui ”eu sunt judecător, eu fac totul și eu fac bine” și să nu te gândești la obligații. Orice drept are și oblgație corelativă și toate acestea trebuie să fie în echilibru. Atunci când tu ești judecător cred că trebuie să primeze obligațiile tale înaintea drepturilor.

Alin Golban: Care sunt limitele unui judecător, ca imagine, ca și comportament, ca obligații?

Seleșiu Ana Sorina: A vorbi de limite e o chestiune destul de relativă. Fiecare cât simte.

Alin Golban: Există o regulă…

Seleșiu Ana Sorina: Regulă… care este regula? Pentru că dacă ne uităm la percepția publică, la mass-media, la tot ce se întâmplă în ultima vreme, se evidențiază tot aspectele negative ale judecătorilor. Au apărut multe articole.. Nu mă refer la ilegalitățile comise de judecători și procurori, căci acolo și ei au același regim ca și omul de rând și nu discut Mă refer la celelalte limite unde trebuie să dai dovadă de o anumită moralitate. Opinia publică consideră că ar trebui să fim închiși undeva într-un turn și să nu socializăm deloc. Or, e foarte greu ca judecător să-ți alegi cercul de prieteni. Cu oameni de afaceri nu ai ce să cauți, cu infractori nu ai..atunci nu ai decât familia și cu cei cu care mai intri din când în când în contact, care cel mai probabil sunt foști colegi de facultate sau colegi de serviciu. Colegii de facultate și colegii de serviciu nu sunt doar judecătorii, ci și procurorii și avocații. Și atunci foarte repede dacă ți-ai permis să ieși undeva cu un avocat, deja se interpretează că relația ta cu acel avocat este așa bună că ai și rezolvat problema. De aceea, cred că e dificil. Eu personal, nu spun că am făcut bine și nu vreau să dau sfaturi, am evitat pe cât posibil, dar trebuie să se înțeleagă că suntem și noi oameni, că trăim în societate, că avem copii și familie și că nu putem să ne sacrificăm viața personală de dragul imaginii.

Alin Golban: Ce vă doreați să vă faceți când erați mică?

Seleșiu Ana Sorina: Am optat între a fi ofițer de armată și judecător, dar dimensiunile pe care le aveam nu prea se încadrau la ce se cerea în perioada aceea în Armată și atunci am rămas cu cea de-a doua opțiune. Așa mi-am dorit, cred că influențată de anumite filme americane, să devin judecător.

Alin Golban: Filme americane în anii aceia?

Seleșiu Ana Sorina: Da. Câte am văzut, puține, dar am văzut. Vreau să spun că nu am văzut până nu am intrat la facultate cum arată un judecător în România, o sală de judecată, nu am asistat la un proces. Nu pot să spun că am fost în cunoștință de cauză legat de această profesie. Ulterior, în perioada când eu am absolvit se intra foarte greu în avocatură căci trebuia să-ți găsești un maestru și cum toată lumea vroia, dacă nu cunoșteai pe nimeni era greu. Notariatul încă nu devenise interesant, astfel că singura mea opțiune a fost aceea de a da la magistratură pentru că acolo nu trebuia nici să caut maestru, nici angajator, nici altceva și acesta a fost considerentul pentru care m-am prezentat la examen. Dar nu regret, deci nu regret decizia luată!

Alin Golban: Care sunt satisfacțiile acestei profesii?

Seleșiu Ana Sorina: Îmi place foarte mult ceea ce fac și nu stiu dacă profesând ca și notar sau avocat aș fi fost la fel de mulțumită de munca pe care o desfășor. Cred că prin munca mea ajut oamenii căci practic noi ce facem? Rezolvăm problemele oamenilor. Atunci, deși se spune că într-un proces, unul câștigă și unul pierde, eu cred că aceasta este o viziune absolută pentru că deși unul câștigă și unul pierde, de foarte multe ori dacă pe parcursul procesului te-ai comportat echidistant față de ambele părți, ai administrat toate probele și i-ai lăsat să-și facă apărările corespunzător și oamenii au văzut că au fost ascultați, în final nu toată lumea care pierde procesul este nemulțumită. Până la urmă, și-a încercat și el șansa, a văzut că a pierdut și asta e viața. Probabil că cel care pierde știa de la început că nu prea are șanse, dar, mă rog, a luptat și el până la sfârșit. Asta face fiecare în viață.

Alin Golban: De la început ați mers pe civil?

Seleșiu Ana Sorina: La început am mers în complete mixte. O perioadă scurtă la Judecătoria Dej am înlocuit un coleg judecător care plecase în Anglia cu un program de la Minister și am intrat într-o ședință cu arestați. Dar în rest la Dej era instanță mixtă și acolo făceai și cauze civile și cauze penale.

Alin Golban: De ce ați rămas pe civil?

Seleșiu Ana Sorina: Mi-ar fi plăcut să fac și penal, dar la momentul în care m-am trasferat, după examenul de capacitate, la Judecătoria Cluj, singurul complet liber era de civil. Practic nu am avut drept de opțiune. Mi s-a spus ”preiei acel complet” și atunci am preluat acel complet. E adevărat că după un an și ceva s-a eliberat un complet de penal și doamne președinte de atunci m-a întrebat dacă nu vreau să-l preiau și am stat pe gânduri, răspunzând ”dacă nu e altcineva….”. La acest răspuns, a spus ”lasă că o să caut pe altcineva”. Nu știu dacă decizia era bună sau rea. Nu o regret, dar dacă mâine mi s-ar spune să intru în contencios sau penal, consider că oricare dintre noi ar trebui să accepte. Până la urmă suntem judecători și e bine ca din când în când să mai schimbăm și să încercăm noi provocări. Poate intervine o anumită rutină. Acuma nu prea am avut timp căci au tot intrat codurile și încă nu ne-am dezmeticit bine. Rutina care ar fi putut să se instaleze la un moment dat a dispărut. Dar nu cred că ar fi o idee rea ca după zece ani de activitate în civil să te duci pe altă specializare.

Alin Golban: Civilul e mult mai vast decât penalul…

Seleșiu Ana Sorina: Cred că acesta e farmecul că e mai vast. Lasă loc de multe interpretări și e mai palpitant, față de penal unde interpretările sunt destul de stricte: ori se încadrează în norma respectivă și se aplică norma ori dacă nu nu. La civil e cu totul diferit.

Alin Golban: Ce tip de cerere sau cu ce obiect vă face să vă puneți mâinile în cap când o vedeți? De exemplu revendicările care țin ani și ani.

Seleșiu Ana Sorina: Problema nu era tipul de cauză, ci modul în care se făcea probațiunea. E foarte important dacă acțiiunea este făcută de avocat, chiar și de parte, dacă știe să depună toate actele, să administreze probe. La revendicări foarte multe acte se găseau la Consilul Local. Problemele mai mari au fost, pe lângă procurarea actelor, întocmirea raportelor de expertiză. Dificultăți sau să te iei de cap când e o cauză grea sunt unele rectificări de carte funciară, care în acest moment încep să se înregistreze destul de multe generate de nefinalizarea lucrărilor de cadastru la nivelul județului. Atunci, există necorelări între diferite măsurători, între documentațiile cadastrale pe care și le-au făcut oamenii și încet încet constată că sunt suprapuneri, parcele greșit identificate și aici dificultatea intervine și la necesitatea efectuării unei expertize corespunzătoare și în faptul că pe măsură ce se derulează expertiza și expertul verifică care sunt suprafețele exacte, forma și vecinătățile, există posibilitatea ca târziu să-ți dai seama că nu ai înprocesuat toate părțile sau că nu ai cerut tot ce-ți trebuie și să nu mai fie posibil la acel moment. De aceea cred că rectificările de carte funciară ar fi din acest punct de vedere. Altminteri, când o cauză e mai dificilă e și o provocare mai mare. Te determină să mai citești ceva în plus, să mai citești. E mult mai interesant decât cele cu care ești obișnuit și care îți vin în număr mai mare de regulă.

Alin Golban: Cât din timp mai studiați?

Seleșiu Ana Sorina: Sunt zile în care studiez 3-4 ore, sunt zile când nu pot studia deloc pentru că studiul ședinței ia foarte mult, ziua de dezbateri, pe urmă motivatul. Asta ia foarte mult timp. De multe ori studiul îl fac acasă.

Alin Golban: S-au scurtat procesele în ziua de azi? Știu că imediat după ce ați devenit președinte, ați luat o măsură în acest sens.

Seleșiu Ana Sorina: Nu eu am luat măsura. Eu am propus-o Colegiului de conducere și a fost aprobată. Era o măsură prin care judecătorii din secțiile civile și penal soluționau anumite cauze specifice secției de contencios. Erau recursurile la plângerile contravenționale și acele taxe de poluare. Acestea au fost semnificative ca număr și erau cauze repetitive și nu necesitau un timp mare de lucru și nici multă muncă. Nu am considerat necesar să mutăm judecător de la secție la alta, ci să judece toți acel tip de cauze. Am făcut complete de taxe de poluare pentru fiecare judecător. Acelea le-am făcut peste punctajul stabilit de CSM a fi judecat de un judecător într-un an, gândindu-ne la oamenii care așteptau să-și recupereze banii, iar noi îi țineam blocați dacă respectam acele programări și termene date de sistemul Ecris. Acesta a fost considerentul.

Alin Golban: Noul cod de procedură civilă a scurtat procesele?

Seleșiu Ana Sorina: Da. A scurtat procesele și a disciplinat justițiabilii. Îmi amintesc că înainte de modificarea codului de procedură civilă, nu exista acel termen ca până la ”primul termen când partea este legal citată”, ci era ”prima zi de înfățișare când părțile pot pune concluzii”. Era așa o interpretare largă a acelei prime zi de înfățișare când părțile pot pune concluzii încât mulți avocați și judecători apreciau că acela e termenul fix înainte de a se soluționa cauza. Și până atunci se tot făceau precizări și modificări ale cererii de chemare în judecată și cerere reconvențională și altele, astfel că pe când credeai că poți să soluționezi cauza, mai venea o completare și te împiedica. Ori acum au fost disciplinați! Probabil că la început le-a fost greu domnilor avocați să se încadreze în acele termene, dar cu timpul cred că a devenit o rutină și pentru ei și cred că este în avantajul lor.

Alin Golban: Vin la instanță tot felul de oameni, până la badea Ion. Mă gândesc că ați trăit momente haioase și memorabile în sala de judecată.

Seleșiu Ana Sorina: S-a mai întâmplat că vin oamenii simpli ca martori și îi întrebi ceva legat de obiectul procesului, ei, săracii, de bună credință, încep să povestească cu totul altceva și din respect nici nu poți să-i oprești sau să-i repezești și trebuie să-i lași să-și continue firul până la un anumit punct și pe urmă să-i readuci la motivul pentru care i-ai chemat în ziua respectivă în sală. Sunt și părți care formulează o cale de atac extraordinară unde invoci o excepție de tardivitate sau de inadmisibilitate, iar ele, dându-le cuvântul, deși le explici în ce constă acea excepție că nu au respectat termenul, ei își spun păsul lor și se leagă tot de faptul că au dreptate, că au dreptul la teren sau ce au și nu cedează. Nici nu sunt suficient pregătiți și nu au educație pentru a se pronunța în acest sens.

Alin Golban: Care sunt calitățile unui judecător? Din ce ați spus până acum, răbdarea e una dintre ele.

Seleșiu Ana Sorina: E răbdarea, apoi să știi să selectezi, să știi să disciplinezi pentru că trebuie să disciplinezi în sală și părțile și avocații. Nu e de dorit ca într-o sală de judecată să aibă loc incidente, discuții aprinse sau alte cele pentru că până la urmă o instanță de judecată presupune solemnitate și trebuie ca la momentul la care se ivește o problemă de genul acesta să ai suficient tact să-i aduci pe toți undeva la un punct comun, să-i ajuți să se tempereze și să nu degenereze în cine știe ce altceva. Mi-amintesc că la un moment dat am rugat o parte să înceteze că tot vocifera. Era o o doamnă la o vârstă respectabilă spre 80 de ani și dânsa era foarte agitată și supărată și vorbea și nu o puteam opri. La un moment dat am făcut semn jandarmului din sală să o scoată afară. Și dânsa la momentul în care a fost invitată să iasă afară a devenit mai agitată și atunci nu am știut ce să fac și i-am zis jandarmului să o lase. După cinci minute a terminat ce avea de spus și a zis ”no acum am terminat, dacă vreți pot să plec”. (râde) M-am gândit că dacă aș fi insistat ca jandarmul să o scoată afară starea aceea de agitație s-ar fi amplificat și s-au mai întâmplat situații în care oamenii au avut nevoie de intervenția medicului sau chiar au decedat în sala de judecată. Am vrut să evit având în vedere vârsta, care până la urmă impune un anumit respect și am zis că și atitudinea acelui justițiabil va fi alta dacă va vedea că a fost ascultat. Ce se va întâmpla în final asta e cu totul altceva.

Alin Golban: Ce sfat aveți pentru cei tineri, că tot suntem în prag de examene pentru avocatură și magistratură?

Seleșiu Ana Sorina: Să aibă multă răbdare, să cumpănească bine la soluția pe care o dau în dosar și atunci când soluționează să se gândească că oamenii au venit pentru a le fi rezolvată o problemă și că o acțiune trebuie interpretată în sensul în care ar putea fi admisă și nu automat respinsă.

Alin Golban: Unde e mai greu, în sală sau când deliberați?

Seleșiu Ana Sorina: Sunt situații și de sală și de pronunțuare, pentru că în sală dacă sunt multe cauze și mulți martori de audiat, te consumă foarte tare din punct de vedere intelectual și psihic. Ți-e foarte greu după patru-cinci ore de audieri să mai consemnezi o declarație de martor sau să fii foarte cursiv sau să fii atent la concluziile unui avocat de la cap la coadă dacă concluziile sunt de o jumătate de oră. În acea zi, din punct de vedere fizic și intelectual, nu mai poți face nimic. În ce privește deliberarea, sunt cauze la care amânăm pronunțarea și de două ori pentru că sunt cauze dificile și discuții intre membrii completului, ajungem până la un punct, după care ne împotmolim, tot reluăm și există cauze și soluții care din punct de vedere intelectual te consumă foarte tare.

Alin Golban: De ce sunt mai multe femei în magistratură?

Seleșiu Ana Sorina: Pentru că femeilor le place să învețe mai mult. Bărbaților le plac mai mult științele reale, exacte, iar femeile sunt pe cele umane, de-asta li se spune lor ”tocilare” și nu bărbaților. Aceștia s-ar plictisi să stea opt ore într-un birou, ei nu prea rezistă la o astfel de muncă. Cred că acesta e considerentul.

Alin Golban: Cum este să fiți președintele Tribunalului Cluj?

Seleșiu Ana Sorina: E destul de greu pentru că sarcinile administrative sunt foarte multe și e foarte greu de lucrat cu personalul. Este personal cu o anumită vechime care a fost obișnuit să lucreze într-un anumit stil și într-un anumit ritm și care face față greu noilor situații. Pe de altă parte lucrezi cu judecători, căci din punct de vedere administrativ sunt subordonați și ei, și trebuie să știi că aceștia sunt persoane cu multe sensibilități și trebuie să ai în vedere aceste aspecte. De regulă, lucrul cu oamenii este dificil. Trebuie să-i mulțumești de fiecare dată pe toți și să găsești o cale de mijloc, un anumit echilibru. Trebuie să fii echidistant și să folosești aceeași unitate de măsură la toate lumea.

Alin Golban: Când am fost la dumneavoastră să stabilim ziua interviului, erau doi judecători care așteptau la ușă. Practic, cu ce probleme administrative vin, ce aveți de rezolvat?

Seleșiu Ana Sorina: in cu probleme uneori din cele mai nesemnificative, după părerea mea. Au venit și cu faptul că nu exista hârtie igienică la baie și cu faptul că un anumit grefier nu dactilografiază destul de repede sau dactilografiază cu greșeli, au venit și pentru că doreaua o robă sau o insignă sau au venit și pentru alte chestiuni mai serioase. Chestiunile mai serioase sunt cele legate de desfășurarea ședințelor de judecată, de ședințele de permanență, de înlocuiri, de diferitele incidente care apar și mai vin să ne consultăm cu președinții de secții căci mai apar unele situații care sunt interpretabile. Regulamentul de organizare a instanțelor a suferit numeroase modificări astfel că a ajuns foarte stufos.

Alin Golban: Nu sunteți adepta interviurilor și ieșirilor în mass-media,

Seleșiu Ana Sorina: Nu am fost obișnuită niciodată cu acest tip de manifestare, am fost o persoană mai retrasă și am apreciat că indiferent că sunt judecător, președinte de secție sau Tribunal, rolul meu e acela de a desfășura activitatea care e prevăzută fie pentru funcția de execuție, fie pentru funcția de conducere și că de regulă comunicarea în exterior o face biroul de relații cu publicul. Prezintă relevanță modificările produse în instituție ca urmare a activității mele de conducere și nu atât ceea ce eu aș putea să spun. Ar trebui să se vadă o schimbare pe culoarele intanței, știu eu, că s-au făcut anumite lucrări sau anumite părți ale instituției, anumite servicii arată altfel, că s-a schimbat comportamentul funcționarilor sau că nu mai trebuie să se aștepte foarte mult la rând pentru eliberarea unei copii după un înscris sau pentru studierea unui dosar.

Alin Golban: Dar pentru a schimba părerea opiniei publice, nu ar trebui să vorbească mai mulți oameni de calitate din sistem și mai puțin unii care tot vorbesc pe la televizor?

Seleșiu Ana Sorina: Știți, codul deontologic îmi interzice să discut aceste aspecte. Cred într-adevăr ca și în fața opiniei publice mai mulți colegi să se manifeste în sensul de aduce la cunoștință munca reală a judecătorului și situația reală din Justiție, însă având în vedere modul nostru de organizare și obligațiile pe care le avem, nici nu se poate trezi oricare și să iasă pe un post de televiziune și să se erijeze în reprezentantul judecătorilor. Cred că colegii care sunt în CSM și din asociațiile profesionale sunt cei care ar trebui să reprezinte vocea tuturor judecătorilor cu toate problemele din sistem și problemele reale și corecte, așa cum sunt ele nu cum sunt interpretate sau exprimate de diferite persoane care în marea lor majoritate sunt persoane care au probleme cu justiția și încearcă, cred eu, nejustificat să defăimeze acest sistem. Și când vorbesc de defăimare nu mă refer la cei din sistemul judiciar care au probleme cu legea. Pentru că până la urmă aceia au riscat și trebuie să răspundă ca orice cetățean de rând.

Alin Golban: Ce hobby-uri aveți? Dacă mai aveți timp.

Seleșiu Ana Sorina: Nu prea am timp. Am o mică grădină de circa 200 de metri pătrați, unde uneori, dacă soțul nu e liber, mai tai iarba și-mi place că mă delectează foarte tare, mai curăț trandafirii și alte flori ce am acolo și le stropesc și le curăț de diferiți paraziți. Mai mergeam într-o perioadă cu copilul la înot și de voie de nevoie am învățat și eu să înot. Acolo stăteam cu copilul două ore și antrenorul mi-a spus că ”dacă tot stați aici, intrați în apă” și am mai înghițit și eu niște apă din bazin. Mai citesc o carte, mă mai uit cu copilul la un film și fac lecții. Învăț geografia, istoria, îmi reîmprospătez memoria. Din toamnă începem clasa a 7-a. Biologie, matematică, tot ce se poate. Mai fac și câte un desen. Am ajuns expert în condițiile în care eu am desenat jalnic când eram elevă.

Alin Golban: Acum nu e totul pe tabletă și pe telefon?

Seleșiu Ana Sorina: Nu, nu se fac lecții pe tabletă.

Alin Golban: um vedeți generația asta care crește cu tabletă, Facebook și așa mai departe?

Seleșiu Ana Sorina: Eu am trăit în generația fără telefon mobil, fără calculator, fără nimic și chiar și în perioada aia mă deranja când părinții sau bunicii spuneau ”păi noi n-am avut asta, noi n-am avut asta”. Cumva era o critică la adresa noastră că parcă avem prea multe beneficii și unele dintre acestea au depășit o anumită limită și nu sunt în regulă. Nu vreau să gândesc la fel și chiar mi s-a spus de către un psiholog că dacă acestea sunt vremurile și copiii trebuie să fie la fel, să aibă un telefon, o tabletă. Acum depinde de noi în ce măsură le utilizează. Aici trebuie limitată perioada de timp. Acuma, dacă toți copiii au nu poți să-ți trimiți copilul fără, că devine un frustrat. Nu poți să-i spui că dacă ăla are telefon, tu du-te și joacă-te cu mingea, cu bicicleta. Cred că fiecare lucru își are rolul lui. Folosite în anumite limite sunt chiar benefice pentru copii. Mie mi se par copiii din ziua de azi mult mai isteți, mai dezinvolți, mult mai independenți decât eram noi la vârsta lor.

Alin Golban: Vedeți posibil să fie în viitor dosarele strict electronic?

Seleșiu Ana Sorina: Eu sunt o persoană mai de modă veche și zic nu. Zic nu în privința faptului că nu cred că noi vom ajunge, poate în anul 3.000, la acel nivel în care totul să fie pe calculator. Mi se pare că există situații în care aceste calculatoare să ne lase. Ați văzut că mai nou sunt atacuri cibernetice și cred că ceea ce avem astăzi sunt la o scare redusă și de mică intensitate. Dar modul în care evoluează știința, cred că va face ca în scurt timp aceasta să fie principala cale de atac, principala armă. Mă refer nu doar din punct de vedere al justițiabililor sau al infractorilor, mă gândesc la nivel global de atacuri cibernetice și dinafară. Atunci, în urma unui singur atac, dintr-un click s-ar duce totul. Așa că avem dosarele pe hârtie și le soluționăm de maniera asta, iar apoi le arhivăm electronic să nu mai păstrăm atâta maculatură, pentru că nu sunt nici spații, da. Altminteri, nu văd. Nu spun că nu e posibil, dar fiind mai conservatoare de felul meu e mai sigur pe hârtie.

Alin Golban: Primește Tribunalul suficienți bani?

Seleșiu Ana Sorina: Nu, nu sunt suficienți bani.

Alin Golban: Dar când vor fi suficienți? Că de ani tot răspunsul acesta îl auzim.

Seleșiu Ana Sorina: Cred că ar trebui să întrebați Guvernul și cei care gestionează finanțele țării. Ați văzut că am primit banii pentru acel corp de clădire, din păcate problema spațiilor nu e rezolvată. Nu am primit suficienți bani încât să realizăm o iginenizare a întregului Palat de Justiție. Avem finanțare pentru extinderea de la Judecătoria Gherla. Practic extinderea s-a terminat, iar acum avem reabilitarea coprului principal de clădire. E partea finală și sper să o terminăm până la sfârșitul acestui an. Trebuia finalizată lucrarea în noiembrie 2013. Suntem în 2015 și eu nu sunt sigură că va fi finalizată. Tot legat de finanțare ține și sistemul nostru de infrastructură. De exemplu calculatoarele noastre sunt de prin 2005-2006 și sunt depășite. Tot cedează câte unul. De multe ar fi nevoie. Astea nu depind de noi. Noi primim bani câți primim și încercăm să-i drămuim. Mai reparăm un acoperiș pe unde vine ploaia, o conductă spartă, mai spoim câte o încăpere care arată jalnic. Totuși, nu e acceptabil care într-o asemenea instituție, când cineva intră, să fie o senzație de abandon, de lipsă de curățenie, de condiții minime. Mie mi se pare că atunci când intri într-o instanță trebuie să fie wow din toate punctele de vedere. Și ca mod de primire a justițiabilului, de soluționare e problemelor, dar și ca aspect că până la urmă oriunde te duci te uiți cum arată de jur împrejur. Dacă mergi la un om în casă și vezi că are mizerie, că pereți sunt nezugrăviți, nu mai ai așa părere bună despre el ca bun administrator. Ca atunci când intri într-un spital cu mirosul acela insuportabil, nici nu te poți gândi că acolo te-ai putea vindeca. Exact așa poate fi percepută și intrarea la Tribunal. Practic aici vii să-ți rezolvi problema și dacă aspectul e deplorabil, nu cred că în sufletul tău ai convingerea că cei de aici ți-ar putea rezolva problema sau te-ai putea lămuri în privința a ceea ce cauți aici.

Alin Golban: Oamenii se judecă tot mai mult sau mai puțin?

Seleșiu Ana Sorina: Dacă ne uităm la volumul de activitate, strict pe număr de dosare, în 2014 a scăzut față de 2013, dar au scăzut taxele de poluare, care nu mai erau. Însă acelea noi le făceam cumva pro bono, peste norma pe care o aveam de dus. În ce privește cauzele dificile de zi cu zi, numărul lor a rămas constant. Același lucru se întâmplă și la Judecătoria Cluj-Napoca. Acolo se mai creau dosare în plus pentru anumite tipuri de cauze, iar apoi printr-o hotărâre CSM s-a stabilit pentru care anume se creează și pentru care nu sau se creează dosare asociate care nu apar la număr. Și atunci, în realitate, numărul dosarelor nu a scăzut.

Alin Golban: Mai ales în civil, medierea trebuia să scadă numărul de dosare.

Seleșiu Ana Sorina: Medierea.. a fost obligatorie, după care s-a revenit pentru că s-a declarat neconstituțională dispoziția și nu a avut niciun impact cu privire la scăderea numărului de cauze. Cred că și dacă ar fi fost obligatorie nu ar fi avut mari șanse de izbândă pentru că exista doar obligativitatea de a participa la ședința de informare. Se duceau și veneau cu acel înscris că au participat și punct. Și veneau tot în instanță pentru că românului îi place să se judece! Spune ”ce dă legea”, nu ”ce dă mediatorul sau altcineva” pentru că așa cum te duci la mediator și avocații părților, în unele cazuri când găsesc înțelegere la părți, mai încheie câte o tranzacție și, de fapt, e cam același lucru. Nu spun că nu era o soluție bună, dar nu cred că societatea noastră e suficient de educată, din acest punct de vedere, să accepte metodele alternative de soluționare a dosarelor. Ne place să ne judecăm și din `90 am dat dovadă din plin de acest lucru.