2.680 views
[/third_paragraph][paragraph_right]
Nicolae Cîrstea: Domnule Costaş, vă mulțumesc pentru disponibilitatea dvs. de a discuta și de a transmite comunității juridice, prin intermediul unui portal la început de drum – www.universuljuridic.ro, câteva idei, sunt sigur foarte interesante și penetrante. Puteți să ne dați câteva repere ale activității dvs. profesionale și, de ce nu, personale?[/paragraph_right]
Cosmin Costaş: Vă mulţumesc şi eu pentru faptul că v-aţi gândit la mine. În primul rând, pentru că sunteţi la început, vă urez succes în dezvoltarea noului portal. În ceea ce mă priveşte, la început de februarie 2015, se împlinesc 10 ani de când am început un dublu traseu: pe de-o parte, acela de cadru didactic al Facultăţii de Drept din Cluj; pe de altă parte, acela de avocat. În puţine cuvinte, după un deceniu cel puţin interesant, sunt partener şi asociat coordonator al societăţii civile de avocaţi Costaş, Negru & Asociaţii şi voi prelua, de la începutul semestrului II, cursul de Dreptul Finanţelor Publice la Facultatea de Drept din Cluj. În esenţă, sunt 10 ani din care nu regret nicio clipă şi la capătul cărora am privilegiul de a face parte din două echipe extraordinare, atât la Facultate, cât şi la societatea noastră de avocatură. Soţia mea mi-a fost alături în toţi aceşti ani, prilej pentru mine să-i mulţumesc din suflet. Iar de vreo doi ani încoace avem un motiv suplimentar de bucurie, fiul nostru Andres-Sebastian.
[/blockquote][/paragraph_left][third_paragraph]
[third_paragraph]
Nicolae Cîrstea: De la câștigarea primului proces în România de către dvs. (în contextul mult-mediatizat al taxei de primă înmatriculare) cum a evoluat activitatea dvs. profesională? A reprezentat acel moment un vârf al unei etape profesionale sau, din contră, avocatura și dinamica legislativă nu vă dau nicicum prilejul să vă plafonați?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Primul proces câştigat la Tribunalul Arad, pe 7 noiembrie 2007, rămâne întotdeauna o amintire plăcută. Îmi place să cred că n-a fost o întâmplare, soluţia obţinută venea la un an după ce publicasem, în Curierul fiscal nr. 11/2006, un comentariu al cauzelor maghiare cu aceeaşi problematică. A fost cred singurul proces în care judecătorul (doamna Aurelia Cotuţiu) a cerut permisiunea părţilor să-şi ia un răgaz de trei săptămâni pentru a citi toate hotărârile Curţii de Justiţie şi întreaga doctrină, înainte să se pronunţe. Rezultatul: o soluţie înţeleaptă, care a inspirat atât o atitudine – lupta contribuabililor cu fiscul pentru respectarea drepturilor lor –, cât şi o jurisprudenţă fertilă. Nu am rămas încremenit în timp, dimpotrivă. Cred că eu am obţinut în 2008, la Judecătoria Cluj-Napoca, o soluţie de anihilare a unei clauze abuzive dintr-un contract bancar, într-o vreme în care acest tip de cauze nu era „la modă”. Sau, ca să venim mai aproape, am obţinut în decembrie 2013, la Curtea de Apel Cluj, o soluţie de anihilare a unei ecotaxe de vreo 28 miliarde lei vechi (validată de Înalta Curte în octombrie 2014). Totul cu mult efort. Spre pildă, problema ecotaxei am discutat-o cu clienţii din 2009, iar litigiul a durat un an extrem de intens la Curtea de Apel Cluj. Cred că şi pe mine şi pe colegii mei de la Costaş, Negru & Asociaţii dificultăţile din sistemul juridic românesc ne obligă să progresăm, să încercăm să fim mereu în top. De pildă, acum suntem obligaţi să ne reorientăm spre domeniul penal în sprijinul clienţilor noştri, pentru că erorile legislative din vara anului 2013 transformă o bună parte din litigiile fiscale în litigii cu elemente de drept penal.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: De la avocatură, la cadru didactic, până la colaborator al celor mai prestigioase periodice de specialitate și, de ce nu, prezent pe cele mai importante portaluri juridice cu opinii și expertize, dați senzația că ziua dvs. are mai mult de 24 de ore! Sau este un ritm normal pentru dvs.?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: În timp, a devenit un ritm obişnuit. Mi-aş dori mai mult timp liber pentru mine şi pentru familie, dar, câteodată, pur şi simplu nu este posibil, pentru că timpul nu are prea multă răbdare cu noi. Le spun uneori studenţilor mei că dreptul este o amantă extrem de pretenţioasă, care nu le lasă timp nici să respire. Aparent, nu-mi lasă nici mie. Poate doar editorii Revistei Române de Drept al Afacerilor să se fi gândit la un moment dat să-mi acorde mai mult spaţiu, atunci când m-au exclus din colegiul de redacţie fără explicaţii. Ceea ce vă pot spune însă este că, şi după o zi de 25 de ore, mă simt mulţumit de ceea ce fac şi-mi propun să o iau a doua zi de la capăt.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Sunteți un interlocutor direct, dar și un critic neiertător, aproape tăios, în lupta, uneori inegală cu statul, cu instituțiile sale ca profesionist! Sunteți la fel ca avocat sau ca și cadru didactic?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Mi-a plăcut întotdeauna să cred, aşa cum spunea cineva, că Libertatea înseamnă dreptul de a le spune altora şi ceea ce nu vor să audă. Din păcate, în România receptivitatea la feed-back a entităţilor publice, inclusiv a celor din sistemul judiciar, e nulă. Trăim vremurile unui autism judiciar în care, de cele mai multe ori, cel care îndrăzneşte să ridice vocea este privit ca un duşman al sistemului, inclusiv atunci când vine cu soluţii. Eu încerc să-i educ pe studenţii mei în acest spirit critic, determinându-i să-şi pună şi să pună probleme, să caute şi să ofere soluţii. Dacă ne urmăm destinul mioritic şi acceptăm mereu lucrurile aşa cum sunt, vom avea în continuare rezultatele de care, în multe rânduri, ne plângem. I-am spus unei domnişoare poliţist, nu demult, că apărătorul nu e ficus în biroul organului de cercetare penală sau în sala de judecată şi cred cu tărie în asta.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Sunteți titular la una dintre cele mai prestigioase facultăți de drept din Romania – Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Cum interacționați și cum îi pregătiți pe studenții dvs. având în vedere că în acest an, 2015, adunați 10 ani de experiență practică în calitate de avocat, dar și de cadru didactic?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: E poate mai corect să spunem că voi fi titularul unor cursuri de drept financiar, drept fiscal şi drept fiscal european la Facultatea de Drept din Cluj după retragerea, anunţată, a distinsului Profesor Mircea Ştefan Minea, care va împlini în câteva zile o frumoasă vârstă. Eu spun că am o relaţie bună cu studenţii mei şi că am reuşit, în ultimii ani, să facem domeniul un pic mai atractiv. Experienţa practică pe care o avem, eu şi colaboratorii mei, oferă o pregătire de calitate. La o simplă lectură a Tax Magazine, cea mai nouă revistă dedicată exclusiv dreptului fiscal, veţi vedea că studenţii, masteranzii şi absolvenţii Facultăţii de Drept din Cluj scriu articole de substanţă, provocatoare, de maximă actualitate. Intenţia mea este aceea ca în viitorul apropiat să ne dezvoltăm împreună sub cupola unui Institut de Drept Fiscal la Cluj şi să oferim studenţilor noştri nu doar prelegeri de calitate, dar şi evenimente juridice la care să poată participa şi din care să poată învăţa.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Cum vedeți, din cele două perspective, dinamica legislativă, care a ajuns aproape să nu ne mai mire, lipsa de coerență și predictibilitate, uneori, a legiuitorului?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Dinamică legislativă în sine nu e neapărat negativă. O bună parte din reglementări nici măcar nu sunt de sorginte naţională, ci sunt receptări, mai mult sau mai puţin reuşite, ale normelor Uniunii Europene. Problema este aceea că reglementarea legislativă se face de neprofesionişti, de oameni – atât din legislativ, cât şi din executiv – care modifică de 10 ori pe an Codul Fiscal, dar care n-ar trece de examenul la Dreptul Finanţelor Publice. Cum să faci performanţă cu un fost şef al fiscului care spunea că o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materie fiscală se aplică doar într-un litigiu concret? De 10 ani, eu n-am văzut niciun absolvent al Facultăţii de Drept din Cluj care să fie consilier juridic al vreunui organ fiscal şi sincer nu cred că sunt studenţii noştri nepregătiţi. De aici încolo, opţiunile sunt simple: fie angajăm profesionişti în sistem sau, de ce nu, solicităm Facultăţilor de Drept, pe proiecte, să propună acte normative într-un anumit domeniu; fie continuăm în acelaşi ritm şi acumulăm condamnări la instanţele europene.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Din perspectiva cercetării fundamentale, pe care ați realizat-o în calitate de doctorand, și a lucrării apărute care are la bază această cercetare, este o realitate sau, mai degrabă, un deziderat încă în România dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și/sau la un proces echitabil?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Procesul echitabil şi termenul rezonabil sunt, din păcate, imense necunoscute pentru mulţi magistraţi şi procurori. Scriam zilele trecute, pe un portal juridic, că unii procurori reinterpretează, mult dincolo de limita absurdului, regulile procesului echitabil. Din păcate, aşa cum am menţionat şi în Dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Consiliul Superior al Magistraturii s-a poziţionat ca un veritabil lider sindical ce luptă împotriva dreptului părţilor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. În lipsa unor sancţiuni pentru depăşirea duratei rezonabile a procedurii, cei care suferă sunt avocaţii şi justiţiabilii. În general, regulile procesului echitabil sunt ignorate şi asta ne descalifică, la nivel de sistem judiciar.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Din ce vă trageți seva necesară unei noi zile care s-ar putea să aibă mai mult de 24 de ore?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: În funcţie de moment, dintr-o seară petrecută cu fiul meu, Andres, dintr-un pahar de vin, din succesul echipei favorite într-un meci de fotbal sau din câteva pagini ale unei cărţi bune.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Câștigă doctrina românească postrevoluționară, cu un număr aparent infinit de apariții, o eventuală înfruntare cu doctrina interbelică și, eventual, antebelică (dinainte de primul război mondial)?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Lupta noastră, a celor de azi, este extrem de dificilă. Dacă răsfoieşti numere ale Pandectelor interbelice, constaţi că în unele speţe, cu pledoarii redate integral, avocaţii şi judecătorul aveau toţi doctorate la Paris, la Roma. Litigiile erau mai puţine, avocaţii aveau uneori 2-3 cauze, extrem de importante, într-un an de zile. Dar calitatea dezbaterii juridice era fantastică. După vreo 50 de ani de negură juridică în care dezbaterea a lipsit, totul a început de la zero. E nevoie măcar de o generaţie pentru ca dreptul să evolueze, în rând cu societatea românească, şi să fie mai aproape de spiritul juridic european, aşa cum era în urmă cu 70-80 de ani.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: Ce/cine va fi avocatul și profesorul Cosmin Flavius Costaş peste 10 ani? Dar peste 20?
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Aţi păstrat pentru final întrebarea cea mai grea. Uneori, mai glumesc la birou şi le spun colegilor c-o să fiu pe o insulă din Caraibe, la soare. Cunoscându-mă pe mine însumi, mărturisesc acum că e aproape imposibil să fie aşa. Îmi place prea mult ceea ce fac, profesional, ca să renunţ. Sper ca şi eu şi dvs. să fim în 10 ani, în 20 ani, tot aici. Mai buni, mai înţelepţi, mai optimişti, mai împliniţi. Cu liniştea omului care face ce ştie şi ştie ce face.
[/blockquote]Nicolae Cîrstea: M-am bucurat să avem această discuție directă și sinceră. Voi parcurge cu interes opiniile dumneavoastră pe diversele canale media și publicistice. Și, de ce nu, poate chiar pe www.universuljuridic.ro.
[blockquote style=”2″]Cosmin Costaş: Vă mulțumesc și eu, încă o dată doresc succes Editurii Universul Juridic și dvs. personal cu noul proiect!
[/blockquote]